Rezonante: Micile fapte mari, sau eroismul de fiecare zi
Existã un eroism anonim, care poate nici nu e perceput ca ceva notabil, poate nici nu e remarcat. Eu îl numesc: eroismul de fiecare zi. Mã refer la micile gesturi mari pe care uneori uitãm sã le lãudãm, ba chiar sa le luãm în seamã. Exemplele merg de la micile lectii de istorie pe care pãrintii le spun copiilor, pânã la sentimentele insuflate lor.
În perioada primului rãzboi mondial, bunicul meu a fost plecat în America. El nu fusese doar într o scurtã vizitã, ci stãtuse acolo cu anii. A lucrat mai întâi într o uzinã, iar apoi la un ziar românesc din Cleveland. Ca român emigrat, el a continuat sã serveascã comunitatea, întelegând cã românul are o datorie fatã de tara lui, indiferent cã este plecat de acasã sau nu. Mai mult, am gãsit chitantele care dovedesc cã pe timpul sederii în Statele Unite ale Americii el a cotizat pentru sustinerea efortului de rãzboi al românilor!
La insistentele neostoite ale mamei sale, s-a întors acasã, dupã ce s-a terminat Primul Rãzboi Mondial, dupã vreo zece ani de stat in America.
La revenirea în tarã el a întemeiat o familie si a crescut cinci copii iubitori ai valorilor noastre de toate felurile, de la cele morale, la cele culturale, românesti.
În casa bunicilor din Mãrginimea Sibiului se pãstreazã harta detaliatã a României acelei perioade (la scara 1:100.000), în planse, pe zone, tipãritã ca precomandã, cu plata esantionatã si livrare în transe. Se pãstreazã corespondenta între bunicu’ si editor. Era o editie rarã ce a cerut un efortul financiar considerabil pentru vremea respectivã. Bunicul însã considera astfel de lucruri drept o investitie în viitor. Tot el le spunea repetat copiilor sã învete, cãci scoala le va fi avere.
Cei cinci copii au fost educati în spiritul unor valori morale si etice insuflate de tatãl lor, cu o deschidere largã spre lume. Din jurnalele lor de mai târziu, din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, aflu cã ei continuau sã viziteze bibliotecile si librãriile, in ciuda bombardamentelor de fiecare zi. Citeau mult si divers. În biblioteca lor din Sãlistea Sibiului se pãstreazã colectia de Poezii de Mihai Eminescu îngrijitã de George Murnu, editie ce fusese cumpãratã prin subscriptie publicã, sub formã de precomandã. Acolo sunt pãstrate si memoriile Reginei Maria a României, ca si multe alte titluri legate de geografia, istoria si traditiile de suflet ale tãrii.
Bunicul meu NU a fost un erou. El a murit în urma unui accident de autobuz, lãsând cei cinci copii în sãrãcia de dupã cel De-al Doilea Rãzboi Mondial. Copiii lui s-au realizat însã splendid, inspirati de exemplul si îndemnurile lui. Au crezut în valori care rezistã vremii si vremurilor. Ei au oferit suport comunitãtii din care fac parte si au aderat la cauze comune ce meritã împlinite si trãite. Au înteles cã indiferent de coordonatele geografice ale fiecãrui membru al comunitãtii, micile gesturi anonime, când sunt fãcute de toti, chiar dacã nu sunt eroice, ajung sã rezulte într-un ajutor ce începe sã conteze. Cãci da, plecat de acasã sau nu, fiecare avem anumite obligatii fatã de comunitatea din care facem parte.
Acesta nu este un eroism care sã intre în cãrtile de istorie.
Vorbim aici doar despre micile gesturi mari, mici fapte anonime care cumva se acumuleazã si conteazã, asa cum o fi contat si suportul românului emigrat în America, pe timpul Primul Rãzboi Mondial. Micile donatii fãcute de ciobanii ce si-au vândut oile la inceputul secolului XX, care, odatã emigrati în America, au sustinut efortul de rãzboi al românilor.
Unii contribuitori de atunci n-au luptat pe front, nici n-au murit eroic, dar au ajutat o cauzã comunã, un crez comun, care a dus la împlinirea visului de veacuri a românilor, a dus la Marea Unire.
Micul eroism de fiecare zi poate sã n-aibã de-a face nici cu frontul, nici cu finantarea vreunui efort de rãzboi, ci poate fi de o cu totul altã naturã.
Aici as include simpla continuare a traditiilor. Predarea limbii materne copiilor nãscuti sau crescuti în afara granitelor tãrii. Simpla adeziune la un crez comun, la actiuni comune. Suportul publicatiilor în limba românã. Mici fapte ce pot inspira drumul nostru comun. Nãdejdea. Speranta cã putem pune, împreunã, pasul înainte.
Toronto ON
|
Milena Munteanu 4/24/2015 |
Contact: |
|
|
