Florentin Popescu la 70
GRIFON
Clipa mea sub formã de inimã
nelinistitã, adâncã
îmi adastã-ntre gene
si vine grifonul
si mi-o mãnâncã;
suie din piatrã si stâncã
ciresul cu gânduri
si vine grifonul
si mi-l mãnâncã;
pesti de argint si de aur
fulgerã-n râul din mine
ca o iubire, ca o patimã-adâncã
ori ca un dor de albastru
si vine grifonul
si le mãnâncã.
Singur, de tãcere-argintat
strig, copac singuratic sub lunã:
Grifonule, fugi si nu mã mânca!
dar numai ecoul
târziu îmi rãspunde:
Grifonul, grifonul e-n inima ta!
TESTAMENTUL IMAGINAR AL OSTASULUI
Din propria-mi armurã ca dintr-o carapace de broascã testoasã
si din gândul si rostul si datoria mea
ca dintr-o mare, pentru veci voi iesi
fãrã durere – cum iese din pâlnia de corn sunetul
ori albã, dintre nouri, luna
si fãrã sã-mi pese cã-ncet vor veni
pedepsitorii trupu-mi sã-l deie la zei
ori focului ori spânzurãtorii sã-l deie!
O fãrã de seamãn pasãre albã
se va face sufletul meu
si-i veti simti lumina bãtând în ferestre
pe când veti fi îndurerati si singuri,
pe când veti pleca la-ntâlnirea cu moartea
ori poate la-ntâlnirea cu gloria
totuna fiindu-vã care din ele
vã va fi mai aproape de inimã.
Asa-mi vorbi, însingurat, soldatul
si-asa-mi vorbirã într-o noapte-n tainã
arcurile si sãgetile lui
pe când se-auzeau revoltându-se
în fierul dinlãuntrul acelor unelte
atomii-nlãntuiti ca niste bãrbati la galere
si fãrã putere eram
fãrã de altii eram
sã poatã martori mai târziu sã-mi fie
când povestind m-ar fi crezut nebun
cu mintile plecate pe pustie.
Asa-mi vorbirã si se-ntâmplã asa.
La rãsãritul soarelui, în zori
o pasãre se rezema de stela soldatului
acolo rãmânând, când el nu mai era;
dupã veacul din veac, pânã azi
pasãrea cântã în inima mea
ELEGIA CAILOR PIERDUTI (I)
Si se face c-ascultãm în vise
trist si dureros si mustrãtor
cum e goana mânjilor ucisã,
cum ne ceartã caii-n graiul lor
fii de iarbã, singuri în cetate
pustiiti, prin vis, ne-ntoarcem în copii
si se face cã-i gonim pe înserate
si se face cã sunt caii vii
sunet lung ne lunecã prin sânge
- tropotul si coamele-n alai
si se face cã pãmântul plânge
într-un dor nepotolit de cai
si se face, se mai face cã-n cetate
adãstând câmpiile cât zarea
dau nãvalã-n noi ca o dreptate
caii dãruindu-ne iertarea
Florentin Popescu, Obsesia pãsãrilor, colectia Opera Omnia, Poezie contemporanã (Antologie completã de autor), Editura Tipo Moldova, Iasi, 2012.
Florentin POPESCU - Fisã biobibliograficã
3 aprilie 1945 (si nu 8 aprilie, cum apare în acte): În satul Lera, al comunei Corbu din fosta regiune Ploiesti (din 1968 sat component al comunei Chiojdu, judetul Buzãu) se naste Florentin Popescu, primul din cei trei copii ai Floricãi, descendentã a unei familii de mosneni, si ai lui Octavian Popescu, tehnician veterinar.
Copilul, împreunã cu cele douã surori mai mici, Agripina si Mariana, îsi petrece primii ani în localitatea natalã, unde urmeazã si cursurile scolii primare (1952-1956).
1956: Pãrintii viitorului scriitor îl înscriu pe acesta la Scoala pedagogicã din Buzãu, în cadrul cãreia absolvã clasele de gimnaziu în 1959. În acelasi an, dând examen de admitere la Scoala Pedagogicã nu reuseste si se întoarce în satul natal.
1960: Dã examen de admitere la liceul din Pãtârlagele si timp de un an urmeazã cursurile acestuia.
1961: În fata pericolului iminent al colectivizãrii si al închiderii oricãrei perspective de realizare în sat a copiilor lor, pãrintii se mutã în orasul Buzãu si viitorul scriitor este transferat la renumitul liceu „B. P. Hasdeu”, de unde se ridicaserã, de-a lungul timpului mari personalitãti ale stiintei si culturii românesti: Stefan Vencov, Vladimir Maximilian, tenorul Leonard, V. Voiculescu, George Emil Palade s.a.
În cadrul liceului Florentin Popescu este remarcat de profesorii de literaturã, care-i stimuleazã pasiunea pentru scris si-i încredinteazã alãturi de alti doi colegi, Nicolae Iacob si Aurelian Mares, redactarea revistei scolare „Muncã si talent”, în care publicã reportaje, recenzii, versuri. Totodatã începe sã frecventeze Cenaclul literar „Al. Sahia” de pe lângã Casa de Culturã orãseneascã, pe unde trecuserã cu putini ani în urmã si Ion Gheorghe, Ion Bãiesu, A. I. Zãinescu s.a.
1962: Debuteazã cu poezia „Eternitate” (Dedicatie lui N. Labis) în ziarul local „Viata Buzãului”, dar debutul propriu-zis si-l considerã pe cel din revista „Luceafãrul” din 14 septembrie 1963.
1963: Debuteazã alãturi de Dumitru M. Ion si Gabriela Vasilache (Negreanu) în revista „Luceafãrul”.
1964: Dupã examenul de maturitate (Bacalaureatul de azi) se înscrie la Facultatea de Limba si Literatura Românã a Universitãtii din Bucuresti.
1964-1967: Viitorul scriitor îsi trãieste din plin noua lui conditie - aceea de student: frecventeazã muzeele, bibliotecile si anticariatele, colindã Bucurestiul pentru a-i cunoaste monumentele si a-i descoperi atmosfera. Capitala mai pãstra încã, pe atunci, ceva din culoarea si arhitectura deceniilor interbelice. De asemenea, merge la cercurile si cenaclurile literare (în primul rând Cenaclul „Nicolae Labis” de la Uniunea Scriitorilor, condus de Eugen Barbu) si citeste versuri la Cenaclul facultãtii.
1967: Începe sã colaboreze cu materiale diverse (reportaje, eseuri, versuri, recenzii s.a) la revistele „Viata Studenteascã” (condusã de Niculae Stoian) si „Amfiteatru” (redactor sef Ion Bãiesu). Aici îi cunoaste pe cei mai multi dintre scriitorii pe care istoria literarã i-a arondat ulterior „Generatiei '60”: Ana Blandiana, Cezar Baltag, Adrian Pãunescu, Gheorghe Pitut, Octavian Stoica, Dumitru Dinulescu, Daniel Turcea, George Tãrnea s.a., unii dintre ei fiindu-i si colegi de facultate.
1968: Este angajat cu ½ de normã pe postul de sef al subredactiei Bucuresti a revistei „Viata studenteascã”. Tot în acest an primeste Premiul pentru poezie ale revistelor „Viata studenteascã” si „Amfiteatru” si un alt premiu, tot pentru poezie, din partea ziarului „Scânteia tineretului”.
Îsi extinde colaborãrile si începe sã publice si la nou înfiintatele ziare judetene: „Viata Buzãului”, „Milcovul” (Focsani), „Cuvântul Nou” (Covasna), „Delta” (Tulcea), precum si la mai multe reviste culturale din Capitalã si din tarã: „Luceafãrul”, „România Literarã”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”.
1969: Obtine licenta Facultãtii de Limba si Literatura Românã si, contrar asteptãrilor, redactia „Vietii studentesti” nu-i oferã un post de redactor, fiind repartizat ca profesor în satul Sângeru (Prahova), locul natal al poetului Lucian Avramescu.
Face o tentativã de angajare la ziarul „Flamura Prahovei”, dar, nonconformist si neplãcându-i atmosfera cazonã din redactie, pleacã dupã numai trei zile la Buzãu, unde este angajat la „Viata Buzãului”. Acolo trãieste momente ce tin de anecdotica profesiei (pe care le va rememora mai târziu în volumul Un mesteacãn rãtãcit în câmpie, 2007)
1970, februarie: Debuteazã editorial cu volumul Obsesia pãsãrilor (versuri) în colectia „Luceafãrul” (redactor de carte Nicolae Ioana, cu care, peste ani, va ajunge coleg de editurã).
Stiind cã, potrivit legilor în vigoare dupã stagiul militar va beneficia de un concediu de trei luni de zile, rãgaz în care sperã sã gãseascã un transfer în Capitalã, merge în audientã la Marele Stat Major al Armatei si solicitã sã fie încorporat.
1970, martie-septembrie: Îsi face stagiul militar în garnizoana Bacãu, timp în care îl cunoaste pe Radu Cârneci (pe atunci redactor sef al revistei „Ateneu”), care îi comenteazã favorabil volumul de debut si-i solicitã colaborarea la revista pe care o conduce, solicitare pe care Florentin Popescu o onoreazã cu grupaje de versuri.
1970, septembrie: Dupã întoarcerea din armatã si dupã mai multe tatonãri ale ziarelor din Capitalã se transferã la „Informatia Bucurestiului”. 1971, primãvara: Se transferã la nou înfiintata Editurã pentru turism, unde lucreazã ca redactor alãturi de Pop Simion, Toma George Maiorescu, Valentin Hossu-Longin si altii. Sectia Propagandã si pliante în care a fost repartizat îi prilejuieste efectuarea multor deplasãri prin tarã, ocazii în care se documenteazã pentru noi, viitoare cãrti de reportaj.
1972: Publicã la Editura Cartea Româneascã volumul de versuri Mereu peregrinul, iar la editura în care lucreazã Tara fântânilor, (reportaje).
1975: Este primit în Uniunea Scriitorilor, cu recomandãri de la Pop Simion, Toma George Maiorescu si Radu Cârneci.
Îi solicitã lui Laurentiu Fulga, secretar al Uniunii Scriitorilor si loctiitor al lui Zaharia Stancu, atunci bolnav, sprijinul pentru obtinerea Buletinului de Bucuresti - conditie sine qua non pentru a putea contracta construirea unui apartament în Capitalã. Mergând sã-i multumeascã pentru sprijin lui Laurentiu Fulga, acesta îi sugereazã scrierea unei cereri pentru a primi o locuintã în viitorul bloc pe care Uniunea Scriitorilor urmeazã sã-l construiascã în strada Apolodor.
1975, vara: Primeste o garsonierã în blocul din Apolodor si astfel iau sfârsit trambalãrile de la o gazdã la alta, dintr-un cartier în altul. Toatã odiseea locuintelor o va povesti mai târziu în volumul Scriitorii din strada Apolodor.
1975-1983: Scrie si publicã volume de poezie, de evocãri si reportaje: Cuvinte de grâu (versuri, 1975), Ctitorii brâncovenesti, 1976, Contemporan cu visul; Oameni, locuri si traditii din Tinutul Buzãului (1978), Reîntâlnire cu cetatea adolescentei (reportaje, 1979), Tãrmul uitat si alte poeme (1981), Diligente cu pãsãri (versuri, 1983).
1984: Apare volumul Pe urmele lui Vasile Voiculescu, întâmpinat cu cronici favorabile de cãtre Serban Cioculescu, Mihai Ungheanu, Ion Apetroaie, Radu Cârneci, Aureliu Goci, Emil Manu. Cartea este distinsã cu Diploma de Onoare a Uniunii Scriitorilor s va fi urmatã de alte studii consacrate acestui mare poet.
1985: Dupã un conflict cu directorul Editurii Sport-Turism, Gheorghe Constantinescu, atât el cât si colegul Nicolae Ioana sunt transferati la alte edituri: Florentin Popescu la Albatros, iar Nicolae Ioana la Eminescu.
1985: Apare volumul Carte de dragoste pentru Bucuresti (publicisticã). Primeste Premiul pentru poezie al ziarului „Scânteia tineretului”.
Primeste Marele Premiu rezervat membrilor Uniunii Scriitorilor la Festivalul „Mostenirea Vãcãrestilor”.
Continuã sã desfãsoare o bogatã activitate publicisticã, sustinând rubrici permanente la „Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului”, la „Viata Militarã” si la Radio România.
1986: Apare volumul Carte de dragoste pentru Bucuresti (reportaje)
1987: Apare volumul Povarna si alte povestiri.
Toamna, la 19 septembrie se cãsãtoreste cu Iuliana Paloda, poetã si artist plastic, pe care a cunoscut-o la Cenaclul „G. Bacovia”, al cãrui conducãtor era în acea perioadã. Nasi de cununie: Virginia si Titus Vâjeu.
1987-1989: Intensã activitate literarã si publicisticã. Apar volumele Flãcãri si porumbei (versuri, 1989) si Puii de urs nu merg cu automobilul (roman pentru copii, 1989).
1990, 1 martie: În entuziasmul si sperantele create de schimbarea regimului politic în decembrie 1989, înfiinteazã, împreunã cu sotia sa, Iuliana Paloda-Popescu revista „Colibri”, bilunar cultural-distractiv, una dintre primele publicatii cu acest caracter de dupã 1989. În sumarul publicatiei îsi fac loc, alãturi de scriitorii români, mari nume ale literaturii universale: Octavio Paz, Gabriel Garcia Marquez, Ernest Hemingwey, William Saroyan s.a. Din lipsã de fonduri revista îsi înceteazã aparitia în vara anului urmãtor la nr. 21. O monografie a publicatiei (Colibri, un zbor întrerupt) va fi tipãritã în anul 2007.
1992: Apare în editie bibliofilã, nepusã în comert, antologia Cele mai frumoase poezii. Si tot acum iese de sub tipar Antologia poeziei religioase românesti de la începuturi pânã în prezent (antologie, note bibliografice si cuvânt înainte de...), una dintre primele antologii de acest tip de dupã 1989. Cartea va cunoaste ulterior alte douã editii, între care una în col. „Biblioteca pentru toti”, în 2 volume (1999).
La 1 decembrie se transferã la ziarul „Tineretul Liber”, unde, alãturi de Stefan Mitroi si Victor Atanasiu editeazã suplimentul „Week-end”.
1993, 15 decembrie: Întrucât noul patron al ziarului „Tineretul Liber” dã faliment, se transferã la „Vocea României”.
1994: Publicã la Editura Albatros antologia Satul românesc în poezie.
1995: Apare O istorie anecdoticã a literaturii române, care e lansatã la 28 noiembrie la librãria „Mihai Eminescu” din Bucuresti, fiind prezentatã de cãtre Academicianul Dan Grigorescu si George Sbârcea.
1995, septembrie-octombrie: Cãlãtoreste în Irak, ca trimis al ziarului „Vocea României” la Festivalul International de Folclor de la Babilon. Se întoarce fascinat de cele vãzute acolo, cu numeroase materiale documentare, pe baza cãrora va scrie un ciclu de cinci volume intitulat Divinitãti, simboluri si mistere orientale (1999-2003), o monografie, Babilonul, orasul blestemat (1998) si un volum de prozã pentru copii, Povestile Babilonului (2000).
Apare volumul Al. I. Odobescu si Buzãul.
1996: Apar volumele V. Voiculescu la Parscov si Cele mai frumoase colinde (antologie si prefatã de...).
1997: „Vocea României” încetându-si aparitia, este nevoit sã-si caute un transfer. Îl gãseste la Editura Scripta, unde nu stã decât douã sãptãmâni întrucât angajatorul nu si-a respectat promisiunea privind salarizarea. De la 1 octombrie se angajeazã publicist comentator la revista „Manuscriptum”.
Publicã volumele Cafeneaua literarã si boemii ei si Dictionar de literaturã românã pentru elevi.
1998, 1 noiembrie: Este angajat, prin concurs, la Consiliul National al Audiovizualului, cu sarcina de a alcãtui zilnic o „Revistã a presei”. Nesuportând, însã, disciplina cazonã de aici, la 1 iulie 2000 se întoarce la Muzeul Literaturii Române, unde lucreazã în redactia editurii si la revista „Manuscriptum”.
2000: Apare volumul Detentia si sfârsitul lui V. Voiculescu si Povestile Babilonului.
Este inclus cu date despre viatã si operã în dictionarele 2000 de scriitori de exceptie ai secolului XX si 2000 de intelectuali de exceptie ai secolului XX, editate de International Biographecal din Cambridge (Anglia), precum si în Who's who în România (Editia a I-a).
2001: Apare volumul Romanul vietii si operei lui Alexandru Odobescu, distins cu Premiul revistei Tomis si al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor.
2002: Apar volumele Cafeneaua literarã si boema din România de la începuturi pânã azi (antologia de texte), Amintirea care ne rãmâne (convorbiri si evocãri).
Din aprilie, de la nr. 3 al revistei „Sud”, editatã de prietenul Constantin Carbarãu începe o colaborare permanentã cu aceastã publicatie, unde semneazã cronica literarã pânã în anul 2012. Între 2011 si 2012 este si redactor sef adjunct, apoi redactor sef al revistei. Decesul prematur al lui Constantin Carbarãu si lipsa de fonduri duc la încetarea aparitiei publicatiei la nr. 4 din 2012. Ulterior, o altã fundatie tot din Bolintin Vale va initia o nouã serie, unde Florentin Popescu este senior editor si titular al rubricii Am citit despre...
2003: Apare volumul Viata lui V. Voiculescu.
2004: Apar volumele V. Voiculescu si contemporanii lui (antologie de texte) si Antologia poeziei românesti de dragoste.
2005: Apare volumul Necunoscutul Macedonski.
Se pensioneazã cu anticipatie pentru a se consacra în totalitate scrisului.
La 11 aprilie, la numai o sãptãmânã dupã împlinirea vârstei de 60 de ani Primãria Municipiului Buzãu îi conferã titlul de Cetãtean de Onoare al Municipiului Buzãu.
Apare Dictionar de mitologie orientalã (compediul celor cinci volume de mai înainte).
2006: Apar volumele Nicolae Labis (monografie) si Fotoliul de Onoare (convorbiri, evocãri, amintiri).
2007: Apar volumele Colibri, un zbor întrerupt (monografie), Bucurestii cafenelelor literare (evocãri), Semne si simboluri, Un mesteacãn rãtãcit în câmpie (amintiri), Elegia cailor pierduti (versuri, editie bilingvã românã-albanezã), Eu v-am citit pe toti (vol. I) (cronici literare), Florin Mugur în 37 de lecturi critice.
2008: Apar N. Porsenna. O viatã, un destin, o operã (monografie), O istorie culturalã în imagini. De la G. Cãlinescu la Nichita Stãnescu si Dictionar de literaturã universalã.
2009: Apar E v-am citit pe toti (vol. II), Siluete pe plajele timpului, Portrete în penitã.
2010: Apar Noi portrete în penitã, Scrijelind pe nisipurile Universului (documentar biobibliografic).
2011: Apar Scriitorii din Strada Apolodor, Gânduri de scriitor (interviuri acordate), Eu v-am citit pe toti (III), Epigrame cu materialul clientului.
Emil Lungeanu publicã vol. Cãlãtor în Parnas. Odiseea literarã a lui Florentin Popescu, monografie criticã în versuri, bine primitã de critica literarã, cunoscând ulterior încã douã editii.
La 1 octombrie fondeazã, împreunã cu poetul Coman Sova revista lunarã Bucurestiul literar si artistic, al cãrei redactor sef este, semnând în fiecare numãr al acestui lunar editorialul, cronica literarã si interviurile publicate sub genericul Seniorii literaturii noastre.
2012: Apar Salonul cu portrete în penitã, Obsesia pãsãrilor (antologie, Col. Opera Omnia).
2013: Apar Pe simezele memoriei (memorialisticã), Eu v-am citit pe toti (vol. IV), Coman Sova. Omul si scriitorul.
2014: Apare volumul Seniorii literaturii noastre (I).
Apare volumul Convorbiri cu Corneliu Leu.
2015: Apar volumele De patruzeci de ori în pagina-ntâia (editoriale din revista Bucurestiul literar si artistic) si Cheia de aur, Ciresul din copilãrie (douã scenarii)
Florentin Popescu este o prezentã apreciatã în viata literarã de azi, participând la diverse festivaluri si manifestãri culturale (din juriul Festivalului de Literaturã „Mostenirea Vãcãrestilor” de la Târgoviste face parte de peste trei decenii), prezentând cãrtile confratilor în cadrul unor lansãri si târguri. Este de asemenea, solicitat la simpozioane si colocvii.
LA MULTI ANI !
|
Mariana Gurza 4/1/2015 |
Contact: |
|
|
