ARENA CU CARTI SAU REZERVATIA DE CÃRTI
In strafundurile sale etimologice, in limba lui Horatiu, arena insemna nisip, caci peste acele spatii ingradite, dominate de gradene, de massa dezlantuita si de „nomenklatura”, se presara periodic nisip neinceput, astfel ca pana la urmatoarea inclestare sangele, groaza, agonia, moartea se intorceau in tarana din care tasnisera. Este ciudat cat de repede martiriul, suferinta, lacrima omeneasca sunt invinse de uitare! Amnezia pare ca ramane in istorie o modalitate confortabila, aleasa de Adamul din noi, pentru a supravietui. Asadar, prin etimologia sa, arena induce imaginea clepsidrei, a scurgerii timpului, legat ineluctabil de memorie. De aceea o carte va fi, pentru noi, nu numai arena, in care se infrunta si se agonizeaza, ci si clepsidra, care macina, arhiveaza, topeste, dar din care noimele - daca sunt infiripate acolo - nu se pierd, eventual pot fi rasturnate, rastalmacite. Ce poate fi mai frumos si mai semnificativ pentru o epoca confuza si obtuza decat imaginea cartii ca o clepsidra, din care nisipul se scurge, la fel de firesc, in ambele sensuri, „precum in Ceruri, asa si pre Pamanturi”, cum sta scris in tavola de smarald a lui Hermes Trismegistos si in asfintitul de pe Muntele Maslinilor.
In acest registru, unde verbele se conjuga la modul meditativ si nostalgic, se inscrie, de pilda, cartea lui Matei Georgescu, IPOSTAZE ALE MORTII INTR-UN TIMP AL DORINTEI. Incercare de antropologie psihanalitica. (Ed. Paideia). Specialist in psihologie, psihanaliza, antropologie, Matei Georgescu face parte - prin pregatirea profunda, interdisciplinara, prin specializarile in strainatate si, mai ales, prin asumarea „repatrierii”, spre deosebire de multi tineri, care se autoexileaza - din ceea ce se va numi poate, intr-o zi, „generatia integrarii europene”, „generatia NATO”, „generatia neo-europeana” sau „generatia euro-atlantica”. La fel ca „pasoptistii”, acesti tineri sfideaza trendul centrifugal, tendinta de evadare din spatiul periferial al fostelor imperii, dublata de integrarea in noile metropole. Nostalgici, conservatori si progresisti, totodata, acesti „cripto-pasoptisti” reprezinta, cred eu, speranta ca Romania integrata de maine isi va pastra identitatea. De altfel, cartea mentionata inchide - pe fundalul tensiunii dintre Eros si Thanatos, matern si patern - o meditatie multipla: asupra mortii, asupra actualitatii demersului psihanalitic, asupra imaginarului funerar din zona Olteniei, asupra sentimentului religios si temporal. Pe scurt, o regandire a diferentei, a Celuilalt. Din pacate, desi propune o serie de repere, cartea nu se constituie, deocamdata, in sine, ca reper; ea se inchide numai, fara sa se deschida catre o teoretizare, spre exemplu, a mortii mioritice de la Novaci. Din aceeasi arie de preocupari, un model pentru regandirea unei eventuale editii a doua, ar putea fi lucrarea lui Lionel Corbett, Functia religioasa a psihicului, aparuta nu demult si in limba romana.
Cu un titlu la fel de orgolios si usor baroc, coboara in arena Razvan Ionescu: TIMPUL OMULUI DIN ETERNITATEA DOMNULUI (Nemira). Subtitlul - Treizecisitrei de luminande si o singura fereastra - trimite la patristica, citita prin Noica si Steinhardt. Actor, eseist si teolog post-revolutionar, autorul are - cum era de asteptat - pasiunea monologului, dar si a dialogului: despre si cu Dumnezeu, oameni si carti. Portretist de talent, filosof de duminica, domnia-sa ingenunchiaza dinaintea limbii lui Varlaam si Dosoftei, dinaintea tainei christice. Intr-o atmosfera literar-jurnalistica ironica, atot-batjocoritoare, descoperim un autor ludic si smerit, totodata, cu un discurs care cucereste, in primul rand, prin sinceritate si inocenta. Mergand in amonte pe cursul cartii, chiar daca, uneori, resimti nostalgia „ipocriziei”, practicata de scriitorul-meserias, esti tentat sa consideri aceste insem(i)nari ca simptomatice pentru o epoca bantuita de tranzitii si rascruci, in care intelectualul sensibil isi cauta calea, „reseteaza” ideologia de vesela amintire si testeaza performantele sentimentului religios. Este laudabila de aceea initiativa unei edituri care, prin astfel de carti, incearca sa corecteze imaginea negativa standard a timpului romanesc (crize economico-politice, crime, abuzuri, violuri, coruptie etc.) cu secvente regeneratoare de speranta. In acelasi efort, in sfarsit neplanificat, se inscriu multe carti care, pe nesimtite, fara promo, se cristalizeaza in meridiane de coerenta ale culturii romane. Dupa o lunga perioada de recesiune culturala, dominata de fragmentarismul postmodernist, ar trebui sa urmeze un ev al re-evaluarii, re-identificarii, al specificului euro-national. Aurelian Curin, de pilda, pornit in cautarea originilor comune, schiteaza o perspectiva „carpatica” asupra spiritualitatii japoneze (REIKI, O ARTA JAPONEZA A ARMONIEI), relevand dimensiunea morala si puntile care leaga crestinismul de sintoism, confucianism, budism, insul de univers. Nostalgia convergentelor, a intalnirilor mirabile ne indeamna, de asemenea, sa intrezarim in cartea lui Yuan Utazub, VIATA INTIMA A SUVERANILOR CHINEZI. De la Imparatul Galben la Imparatul Rosu (Nemira), acelasi model mental, desigur actualizat, urmat de autorii anonimi in Vechiul Testament (Cronica Regilor): raportul biblic dintre „pacatosenie” ca simbol al ispititorului demonizat si destinul terestru al suveranului este tradus in secolul XX prin relatia dintre sex si putere. De altfel, dupa cum ne arata barometrul productiei editoriale autohtone sau internationale, mentalul inceputului de mileniu este dominat de deschidere, transparenta si comunicare intre zone care, pana nu demult, erau tabu, intangibile, top secret. Deocamdata, este vremea prabusirii „zidurilor berlineze” si a „cortinelor de fier”. Aflati in pridvorul comunicarii, nu putem trece cu vederea un studiu bine elaborat si echilibrat, semnat de Irena Chiru: COMUNICAREA INTERPERSONALA (Ed. Tritonic). Proces global, care integreaza cuvantul, mimica, privirea, gestul si raporturile spatiale, comunicarea este nascatoare de eu-ri (nocive!) prin tu-uri dialogale. Initiere si sinteza, acest fals manual pare a fi un instrument functional pentru studenti si poeti ermetici, pentru politicieni si pustnici. Dar nu numai pentru ei. Avand destinatari similari, volumul RELATII PUBLICE INTERNATIONALE IN CONTEXTUL GLOBALIZARII (Ed. comunicare.ro) face parte din aceeasi familie ideatica. Frecventa acestui tip de lucrari sa ascunda oare o grava criza de comunicare sau numai spaima de tacerea absoluta de la marginea timpului? Inca o intrebare inutila, pe care subsemnatul si-o asuma. Dar pentru ca informatia, comunicarea, relationarea, dialogul sunt specifice, mai ales media, iata o carte, usor desueta, dar necesara, intitulata cu umor JURNALISTII. Vedete, scribi sau contopisti. (Ed. Tritonic; trad. Carmen Ionescu), conceputa de doi reputati specialisti in domeniu, Michael Palmer si Denis Ruellan. Pe langa sistematizarile istorice, retinem cel putin trei teme de interes: presa cu risc politic, regizarea informatiei, jurnalistul ca agent provocator. Aceleiasi edituri, specializata in comunicare media (Carmen Ionescu, AGENTIILE DE PRESA DIN ROMANIA; Alexandra Bardan, MARKETINGUL POLITIC IN ROMANIA; C.F. Popescu, MANUAL DE JURNALISM, M. Petcu, ISTORIA PRESEI ROMANE si O ISTORIE ILUSTRATA A PUBLICITATII ROMANESTI etc.) i se „imputa” si publicarea recenta a unui volum sentimental si polemic despre francofonie - MASTILE EFEMERULUI -, datorat lui Denis Tillinac, scriitor, ziarist, editor, consilier al lui J. Chirac, in traducerea Adinei Ruiu. Concluzia cartii este grava: „Umanitatea paraseste era civilizatiilor si acest fenomen este ireversibil”. Cartile navalesc in arena, se torc - fuioare de gand - in clepsidre virtuale: Ch. Antoni, INTANGIBILUL (Sagittarius), G. Dem. Teodorescu, ISTORIA LIMBII SI LITERATURII ROMANE. DE LA INCEPUTURI PANA LA 1882. (Saeculum I.O.), R. Steiner, MITURI SI MISTERE EGIPTENE (Univers Encilopedic), D. Radosav, ARATAREA IMPARATULUI (Dacia), U. Eco, SUPRAOMUL DE MASA (Pontica), I. Veghes Ruff, B. Grigore, RELATIILE PUBLICE SI PUBLICITATEA ONLINE (Polirom), L. Kolakowski, CONFERINTE MICI PE TEME MARI (Paideia)... Cartile sunt „curtile dorului” sau asa s-ar cuveni; fie ea cetate, templu in ruina sau cocioaba, cartea iti daruieste intotdeauna un adapost si un acoperis. De aceea, poate, realitatile dureroase si zeii insangerati par, uneori, atat de departe.
Nota Redactiiei ;
DOMNUL NARCIS ZARNESCU PROF.UNIV., ZIARIST, CRITIC SI ISTORIC LITERAR,
AUTOR DE MAI MULTE CARTI, CURSURI, TRADUCERI ETC. VA PREZENTA IN CADRUL REVISTEI OBSERVATORUL PREZENTARE DE CARTI, CARE APAR IN ROMANIA, ORIGINALE SI TRADUCERI, URMARIND TOTODATA FENOMENUL CULTURAL, TENDINTELE MENTALULUI, ALE EDUCATIEI, PROPUNAND IPOTEZE IN VEDEREA INTELEGERII ANUMITOR TRENDURI ALE CULTURII ROMANESTI LA INCEPUT DE MILENIU.
|
Dr. Narcis ZARNESCU 7/19/2004 |
Contact: |
|
|
