TIMISORENII CANADIENI
Undeva, lângă un mega-computer, într-una din marile fabrici de inteligență din Toronto, se găseste o ilustrată cu catedrala din Timisoara...Noul loc de muncă al fiului meu cuprinde mulți angajați, mulți români, mulți timisoreni. Dar biroul de cercetare în care a luat loc de câteva zile este format din doar câțiva specialisti, o mică elită. Aici se găseste si ilustrata aceea timisoreană, alături de care se poate amplasa încă o ilustrată, tot cu catedrala; sau cu europeanul DownTOWN al Timisoarei. Cei doi tineri nu mai trebuie să facă cunostință, deoarece amândoi au lucrat sub acoperisul unei firme din orasul de pe Bega.
Coincidența mi se pare fantastică: intri în noul birou, unde-l regăsesti pe fostul tău coleg de muncă, emigrat cu un an mai de mult. De fapt, stiam că o mare parte din absolvenții Politehnicii noastre au luat drumul Canadei, că asemenea întâlniri se vor produce, cât o fi de mare metropola americană.
Se stia încă din deceniile trecute că la Timisoara există cea mai mare densitate de inteligență tehnico-stiințifică pe metrul pătrat din România.
Scriam în presa epocii, ruginită, reportaje despre destinele acelor oameni; ei au îmbătrânit si s-au pensionat între timp. Dar s-a ivit noua generație si odată cu educația modernă, receptată într-un oras căruia nici socialismul nu i-a putut răpi nuanțele europene, si odată cu dezindustrializarea s-a ivit posibilitatea de a a te putea remarca si împlini în această mare lume democrată a Americii.
Cum sunt tinerii români, acolo?
În primul rând sunt români canadieni. Destinsi, eleganți, fără ifose concurențiale, cu cardul propriei valori, la vedere... Extrasi din ambianța stressantă a mediului actual românesc, acesti timisoreni, având mai de mult cunostințe temeinice despre noua lor patrie, se simt bine, nu au resentimente față de un trecut care nu mai există.
P.S. Copiii mei participă la viața tumultuoasă a minunatului Toronto, cu toate că timpul le este limitat. Dar, emigrați dintr-un oras muzical, precum Timisoara, au fost prezenți, săptămâna trecută, în marele cort, vizavi de primărie, unde se derula Festivalul de Jazz, în cel mai pur stil WestCOAST. Auzim, azi, deja pregătirile spectacolelor din acest WeekEND; sunt aproape de noi, la intersecția marelui Yonge cu Eglenton. În total, cinci intersecții vor găzdui spectacole stradale. Sigur că vom fi si noi acolo... Privesc harta orasului, cu lupa, identific cele cinci intersecții si-mi pun un CD cu jazz american; acum suntem împreună...
|
LUCIAN BURERIU 7/17/2004 |
Contact: |
|
|
