O, Canada !
O, Canada!
Ceea ce face atragatoare istoria scrisa a Canadei este perspectiva calda, personala parca din care sunt privite, relatate, chiar interpretate evenimentele importante. Este mai degraba o sinteza a istoriilor individuale, o istorie a oamenilor, cum o numesc istoricii contemporani. Iar documentele cele mai pretioase par a fi scrisorile trimise de-a lungul generatiilor de imigranti sau jurnalele lor personale. Este, pe de alta parte, nu atat o istorie a faptelor monumentale si a figurilor eroice (ca in istoriile europene, spre exemplu) cat una a rezistentei si a adaptarii individuale si comunitare, a conflictelor (minore?) sau a ambinarilor dintre traditie si inovatie, dintre „civilizatii”, dintre asteptari si realitate.
Si astfel se scrie si acum istoria acestei tari sau altfel spus o scriem fiecare dintre cei ce ancercam sa ne facem o patrie (adoptiva) an aceste locuri. Si experientele, destinele sunt desigur diferite, dar parca se pot reuni toate, cu diverse intonatii, an motivul imnului national: O, Canada!
Pot spune astfel cei ce si-au gasit aici fericirea, implinirea ca si cei dezamagiti, frustrati, inselati; cei pentru care acest pamant e tara fagaduintei si cei pentru care e taramul desertaciunilor; cei care aici si-au pus an valoare talentul, cunostintele sau cei care s-au ratacit intr-un dezolant anonimat; cei care au inceput o viata normala intr-un nou Acasa si cei ramasi iremediabil straini; cei care au reusit si cei care au esuat.
E prea ambitios sa credem ca ziarul nostru ar putea scrie o istorie a imigratiei romanesti an Canada, dar cu siguranta reprezinta o parte (cat de mica) din ea si doreste, an consecinta, sa adune si sa redea cititorilor lui gandurile, sentimentele, impresiile romanilor canadieni.
Ce inseamna Canada pentru dumneavoastra? a fost intrebarea pe care am pus-o unora dintre cititorii si colaboratorii ziarului si este intrebarea la care asteptam in continuare raspunsurile dumneavoastra.
Raspunsurile primite pana acum dovedesc deja diversitatea experientelor si, fericite sau triste, marturiile fiecaruia conteaza, ne imbogatesc si ne apropie.
Dumitru Popescu
Observro@idirect.ca
M.P. 33 ani
La inceput am simtit emigrarea ca un amalgam de frustrari, insuccese si dezastre in viata personala. Dar apoi regretele au disparut, ranile s-au vindecat. Am gasit adevarate valori si repere la care m-am raportat, am intalnit oameni de calitate care m-au ajutat enorm. Introspectiv, simt cat de mult m-am schimbat si sunt fericita. Azi, Canada inseamna dor necontenit de parinti, dar si speranta si implinire, bucurie si recunostinta.
C.N. 28 ani
Cand ma gandesc la ce anume cred eu despre Canada si viata de aici nu pot sa nu ami aduc aminte de primele zile ale sosirii noastre an Toronto, an 1997. Aveam pe atunci 24 de ani. Optimismul meu era fara limite. Tot ceea ce credeam ca ami doresc pe vremea aceea era usor de obtinut. Asta pentru ca totul se rezuma la lucruri materiale. De atunci lucrurile s-au schimbat destul de mult pentru mine. Ceea ce am obtinut material nu mi-a adus confortul si linistea la care speram. In schimb cred ca am castigat lucruri mult mai de pret decat cele pe care mi le-am dorit la anceput. O relatie de incredere si intelegere cu partenerul de viata, prieteni adevarati, rabdare, o meserie (cea de secretara) si nu an ultimul rand, am „primit” darul cel mai minunat posibil, un baietel.
Pentru mine Canada anseamna locul unde am avut timpul si ocazia sa ma cunosc mai bine, sa ma „lupt” putin cu „viata”, sa visez si sa sper an lucruri frumoase.
Stelian Ilie – pensionar Toronto
Canada !... Sentimental, a doua muma, cea adoptiva, intrucat maica buna, care mi-a dat viata, ramane tara mea de bastina - Romania. Toronto, noul oras, in care ami petrec, de la zenitul vietii, partea ei dinspre apus (si la propriu si la figurat), ma andeamna sa uit orasul tineretii, Bucurestiul. De trei ori mai mare, an lung si-n lat, an inaltime - comparand "down town"-urile si turnurile te-ve, Toronto incearca sa umileasca vadul copilariei, al studentiei, al primelor prietenii si iubiri, al, si al, si al...
Reuseste sa-mi atate invidia, prin fastul sau modern si civilizat, prin magistralele sale, prin metrourile sale, adevarate muzee, prin super-magazinele sale - adevarate "targuri de toamna", pline si cu vanzare, prin, si prin, si prin...
Invidie, dar nu umilinta si nici uitare! Bucurestiul meu, maica Romanie vor fi avand sange, mandrie, darzenie si ambitie sa ajunga din urma Lumea Noua, cotele ei megalitice?
Urarea mea de "La multi ani, Canada!" insumeaza si un gand bun catre Maica Romanie, careia ai doresc sa renasca din cenusa, ca pasarea Fenix, sa-si redimensioneze faima straveche de "Cetate Carpatica", sa-si poarte din nou coroana de tara frumoasa, bogata si ospitaliera!
R.M., Pensionara, de curand rezident canadian
Nu-mi place Canada din cauza lipsei unei comunitati romanesti adevarate. Nu am aceeasi comunitate pe care o aveam an Romania. Imi lipsesc prietenii si cunoscutii cu care ma intalneam fie si pe strada si mai schimbam o vorba, o impresie.
Imi place Canada pentru curatenia de aici, pentru ca oamenii inteleg sa respecte si sa pastreze aceasta curatenie. Pentru ca legislatia este pusa la punct. Toata lumea, indiferent de statutul social, respecta legea. Cel putin acestea sunt impresiile mele.
Marius L
Doar doua idei: Canada m-a facut OM. Nu reuseam antr-o viata an Romania ce am reusit in cativa ani an Canada.
GN Proaspat emigrant
O tara cu imense posibilitati. In Romania se munceste degeaba si pe
degeaba. Desi sunt proaspat venit an cautarea unui serviciu, am incredere an Canada.
Vasile Jerca
Canada? E tara mea!
Apreciez initiativa redactiei Observator-ului si raspund si eu la antrebarea: "Ce inseamna Canada pentru mine?"
Rog pe cititori sa inteleaga ca cele de mai jos reprezinta doar parerea mea, si o doresc respectata, asa cum si eu, la randul meu, respect parerile celorlalti.
Canada, pentru mine, este tara mea, este ACASÃ, este locul an care am gasit oportunitatea unui trai decent. Este tara an care ma simt respectat. Esta tara an care eu, om onest, cu o diploma universitara, muncind cinstit, nu o sa am parte, asa cum am avut an Romania, sa imi dea cu tifla un tigan, cu maxim 3 clase, si alea pe branci, care mi-a fluturat an fata sfidator un teanc de minim 200 bancnote de 100 USD. Este tara an care copilul meu are cele mai bune sanse de educatie si de viata. Este tara careia ai sunt recunoscator ca m-a primit, atunci cand, tara an care tot arborele familiei mele s-a nascut si a trait, m-a determinat sa ampachetez an 6 valize tot ce aveam, si sa o parasesc.
Nu reneg si nu ami ascund originea, nu am renuntat la cetatenia romana, dar fiecare roman canadian ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva asta este adevarul:
Nu e numai factorul economic, si, in sustinerea acestei afirmatii, vin cu observatia ca, in ultimii ani, cei mai multi romani care emigreaza an Canada au avut situatii financiare medii sau bune acolo, insa intregul mediu, coruptia, lipsa de viitor, afundarea an tiganie, i-a facut sa plece.
Am fost an Romania an vizita de cateva ori din 1995 incoace, in vacanta, sa-mi vad rudele, prietenii, sa-si cunoasca fetita mea bunicii, matusa si varul, sau, fortat de evenimente, sa-l conduc pe ultimul drum pe tatal meu. De fiecare data, m-am simtit strain si mi-am dat seama ca termenul "acasa" inseamna aici, an Canada.
Au aparut "personalitati", precum Adrian Copilul Minune, Costi Ionita, Vali Vijelie. Din masini cu pretentii (Lincoln Navigator, Mercedes, BMW), cu geamurile deschise, rasuna strident pe strazi manelele.
Prezentatori de emisiuni la televiziune, monumente de incultura, cauta sa asi faca audienta promovand limbajul tiganesc. L-am auzit pe Horia Brenciu, un foarte popular prezentator, spunand de cateva ori: "sa moara familia mea", dimineata pe post. Si nu e singurul. La televizor se vorbeste cu "Ba", "sa moara mama", iar reclamele, contrar sanatosului dicton interbelic "Clientul nostru, stapanul nostru", nu se adreseaza potentialilor clienti decat cu "Tu". (... )
Cele de mai sus sunt doar cateva motive pentru care consider Canada drept adevarata mea casa.
P.S. Cu parere de rau, observ ca au anceput sa vina si aici reprezentanti ai consumatorilor de manele. Ghighi Bejan, membru al grupului Divertis, are un personaj favorit, care, dupa parerea sa, este prototipul romanului mediu. "Nea Puiu" iese la o tabla an fata blocului, an maiou sau an pijama, sau sta pe balcon an maiou, la o barfa cu vecinul, aruncand si o privire asupra copilului trimis sa se joace pe maidan. Ei bine, mi-a fost dat sa vad si aici, prototipul "Nea Puiu", an maiou pe balcon, relaxat, uitindu-se an departare, sa vada ce face copilul, care nu are inca 12 ani (si legea canadiana este clara in ceea ce priveste varsta la care copiii pot fi lasati nesupravegheati), trimis pe maidan, la joaca. Ca doar el e roman, nu, de ce ar trebui sa respecte legile?
C.M. 22 ani
Pentru mine Canada reprezinta dovada vie ca nu exista o tara perfecta, o oranduire fara nedreptate, o societate fara cusur. Canada pentru Romani este exemplul perfect de reclama functionala, de suprafata care privita de departe asi ascunde foarte bine neregulile. Din lipsa de informare, Canada apare pentru cei din Romania antr-o lumina mult mai favorabila decat de fapt este. De aceea an momentul sosirii mele in aceasta tara dezamagirea a fost cumplita.
Mi se pare ca Canada (sper ca aceasta cacofonie este permisa in limba romana) reprezinta doar o alta tara al carei potpourri de cetateni este mult prea angrenat an cele cateva job-uri -full-time si part-time ca sa se mai poata plange de diversele probleme pe care cu totii le avem. Canada pentru mine este o tara fals idealizata pentru a carei bunastare nu consider emigrarea o afacere atat de avantajoasa pe cat tinde sa se creada.
Sant Crista Florea din Timisoara, m-am nascut an comuna Igris, judetul Timis la
data de 19 iulie 1919. De mic copil am visat sa ajung an America deoarece matusa mea din partea tatalui emigrase an America. La insistentele fiicei mele Delia si a ginerelui Andrei Vastag am luat hotararea sa fac marele pas, sa vizitez Canada, sa pun piciorul pe continentul Nord American la varsta de 82 ani. De asemenea mi-a fost dor de nepotul meu Eduard pe care l-am crescut si sa o cunosc pe Cristina, viitoarea lui sotie, care este tot de origine romana.
Fiica si ginerele meu au realizat an Canada ceea ce eu mi-am dorit mereu, o
bucatica de pamant, o padure de brazi, o apa curgatoare, un helesteu si liniste pentru anii batranetii.
Comunistii mi-au luat pamantul, m-au bagat an puscarie iar pe sotia mea Zagorca si pe fiul meu Mircea i-au deportat an Baragan unde au trait an conditii inumane. De asemeni sant veteran de razboi si prinzonier an Rusia. Am trecut prin atatea greutati ancat ma mir de sanatatea mea si de forta de munca ce o am. Ii multumesc lui Dumnezeu.
La antoarcerea din Baragan, de bucurie ca ne-am antors acasa am hotarat sa avem
o fata, asa a fost, s-a nascut Delia. Santem mandri de ea, dar prin plecarea ei cu familia din tara a lasat o rana adanca an inimile noastre, an mod special a sotiei mele. Nu ne-a dezamagit, vine an fiecare an sa ne vada. }n ianuarie a fost an Romania, am fost ampreuna la Ambasada Canadiana din Bucuresti pentru obtinerea vizei. Am fost tratat minunat, cu vorbe frumoase si zambete, am fost intrebat daca doresc viza multipla pe 5 ani pentru a-mi vizita fiica de cate ori doresc fara a mai pierde vremea la Ambasada. Apoi am obtinut viza de 10 ani pentru SUA.
Am sosit an Canada pe 30 martie. Inca din aeroport am ramas impresionat de perfectiunea acestei tari. Ma bucur pentru copiii mei, ca sant intr-o tara cum e Canada: sigura, stabila, care le-a oferit o viata plina de bucurii si realizari. In toata perioada de cand sant an Canada am avut ocazia sa vad perfectiunea, sosele suprapuse, cladiri
impunatoare, sistemul de telefonie local gratuit, asistenta medicala, etc. Am avut ocazia sa cunosc pensionari care au o batranete desavarsita.
Am o pensie buna an tara de care nu ma pot plange plus indemnizatii, sant rasplatit pentru chinurile tineretii, dar orisicand sant gata sa raman an Canada.
Cu regret parasesc Canada, trebuie sa ma antorc an Romania pe 15 iulie, sotia mea a reusit sa ma convinga sa intrerup sederea mea an Canada, dar ma voi intoarce la bancuta si artarul de pe malul helesteului unde citeam cu mare placere ziarul "Observatorul". Cu stima si respect pentru redactia ziarului "Observatorul",
Crista Florea
L.V., 32 ani
Venirea an Canada a fost o mare incercare pentru mine si mi-a schimbat aproape cu totul viata, e greu si prematur de spus daca an rau sau an bine, probabil an ambele. Am anteles aici ca stramta lume an care am trait an Romania nu avea raspunsuri pentru toate antrebarile mele sau poate mai exact, ca sunt si altfel de raspunsuri decat am crezut acolo. Am anvatat ca masurile valorii sunt diferite si ca ceea ce eram acolo nu se mai potriveste aici si cat de gresit este sa fac mereu comparatii si ierarhizari. Am invatat sa privesc an urma la lucrurile frumoase (ramase acolo) si, an acelasi timp, sa privesc cu incredere spre viitorul de aici. Multa vreme m-am simtit rupta an doua, traind aici cu gandul acolo, spunand amanduror locuri acasa, acum e parca tot mai mult aici.
A.O., 28 ani
O sansa. Sansa de a putea evita "compromisul ca mod de viata", de a renunta la "fenta" an favoarea sprintului; sansa de a putea trai decent din munca cinstita, fara a starni, automat, invidia "vecinului"; sansa de a exersa echilibrul intre lucrurile cu adevarat importante si "cerintele lumii acesteia", de a defini prioritatile cu sinceritate. Sansa de a antelege ca "se poate si altfel", de a-mi exercita, an ultima instanta, libertatea de a alege...
Mihai Rusescu, Toronto
Pentru mine si familia mea CANADA reprezinta un loc datator de viata. Fiul
nostru s-a nascut cu o afectiune cardiaca pe care doctorii o apreciau ca fiind
deosebit de grava. Incercarile de tratare a acestei afectiuni an Romania an anii '80
nu au reusit sa amelioreze situatia ci dimpotriva sa o agraveze. In disperarea
noastra parinteasca o raza de speranta a aparut cand romani minunati stabiliti
an CANADA de mai multa vreme ne-au oferit ajutorul sa-l putem trata pe fiul nostru
la Spitalul de copii din Toronto. Dupa mai multe operatii si interventii medicale deosebit de costisitoare din punct de vedere material, suportate de catre HERBIE FOUND s-a realizat ceea ce se punea la andoiala, viata copilului nostru.
Cazul nostru nu este singular, nenumarati copii din intreaga lume, multi cu afectiuni deosebit de grave au fost tratati si angrijiti an aceasta tara redandu-li-se cel mai de pret lucru, sanatatea.
De aceea spunem ca pentru familia noastra CANADA, reprezinta TOTUL, aici ne-am reunit, aici am reinceput o viata noua, ne-am recalificat, invatand fiecare din noi o noua meserie, ne-am recladit caminul si ne-am recapatat puterea de a visa la un viitor mai bun pentru noi toti.
Pentru toate acestea multumim oamenilor de bine care ne-au ajutat si acestei tari minunate, CANADA, care ne-a adoptat.
C.P.
Eu cred ca trebuie sa facem o distinctie intre noi romanii de aici. Exista, dupa parerea mea, trei categorii: cei care pleaca hotarati sa ramana, sunt cei deranjati de situatia din Romania, care au avut probleme, care s-au saturat efectiv de aceasta societate.
Apoi sunt cei care pleaca provizoriu, care stau si asteapta vremuri mai bune. In fine, sunt oamenii plecati cu gandul ca se vor intoarce si se intorc.
Eu sunt la anceput, nu am inchis portile spre casa, familia, prietenii sunt acolo. Aici insa traiesc o extraordinara experienta, pornind de la relatiile pe strada, an mijloacele de transport, an magazine, de la o societate si o democratie care lucreaza si care merge. Putem sa-i gasim defecte, nicaieri nu poate fi perfect pentru fiecare, dar este un lucru cert, priveste in jurul tau si ai curajul sa vezi realitatea. Cati din romanii de aici pot spune ca o duc mai rau decat acasa!? Unii se plang de lipsa de cultura. Le recomand sa urmareasca revistele de specialitate, muzica, teatrele, spectacolele, concertele ,festivalurile, manifestari culturale cat cuprinde. Numai sa-ti faci si putin timp sa cauti. Unii se plang de scoala, probabil de profesori mai mult, dar si aici e o sansa pe care trebuie sa o cauti. Altii se plang de lipsa de comunicare antre vecini. Depinde ce vecini ai avut si acasa. Dar repet priveste an jur si nu mania pe Dumnezeu.
Multumesc ziarului pentru gazduire, al apreciez pentru firescul romanism pe care al propaga si de care avem nevoie nu numai noi ci probabil si cei de acasa care au cam uitat ce este patriotismul. Nu uita Romania, dar traieste an realitatea de aici si nu ai ce regreta. Este un sens si un merit pe care nu trebuie sa-l uitam nici unul dintre noi care a plecat an aceasta mare aventura an necunoscut.
Caty A.Mult succes an noua viata an Canada!
Mai tineti minte cum sarbatoreati an tara primirea unei scrisori de la ambasada Canadei? Noi aveam un antreg ceremonial. Cumparam bere, invitam si copiii si tineam sedinta de familie an care ne comunicam vestile bune din scrisoare. Ce seara placuta! Cate sperante ne faceam! Dar ultima scrisoare o mai tineti minte? Cea an care erati anuntati ca vi s-a aprobat cererea de emigrare? Tin minte sfarsitul: "Mult succes in noua voastra viata in Canada!" Tin minte pentru ca m-a socat si m-a adus an lumea reala. Am sa ancep o viata noua. La inceput nu prea mi-a placut pentru ca imi placea viata mea asa cum era. Dar stiti cum este cand devii obsedat de ceva. Asa ca am venit in Canada hotarata sa incep o viata noua, intr-o lume noua. Sigur ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Mai ales cand targul este peste ocean. A trebuit sa reconsider multe. Un singur lucru a ramas neschimbat, si anume hotararea de a incepe o viata noua.
Ce am facut? Am urmat un program tip co-op care oferea work-placement pentru noii-veniti. Dar in primele 4 saptamani ni s-au dat niste teste psihologice care te orientau spre grupul de oameni cu care ti-ar placea sa lucrezi, spre genul de profesii pe care ti-ar placea sa le practici. Atentie, ce se potriveste cu natura ta interioara, nu cu pregatirea ta profesionala anterioara. Interesant, nu-i asa? Sa muncesti si sa-ti si placa? Apoi am facut o cercetare ocupationala ca sa vad cam spre ce m-as putea orienta si ca profesie. Si apoi am cercetat firmele la care as putea lucra. Cum vi se pare aceasta abordare? Total diferita fata de cea clasica: am terminat Facultatea de Automatica, sunt inginer cu experienta si an domeniul asta o sa-mi gasesc de lucru, pentru ca piata este foarte buna acum.
Despre ce este vorba de fapt an articolul asta? Despre "am inceput o viata noua an Canada si am hotarat sa fiu fericit". Credeti ca este posibil?
Nota noastra;
Asteptam si opiniile dvs la
observro@idirect.ca
|
Observator 7/2/2004 |
Contact: |
|
|
