O SINGURA VOCE - VOCEA LUI DUMNEZEU
In ultima vreme, au fost glasuri, si inca mai sunt, care considera eronat ca unele descoperiri stiintifice, cu deosebire in astro-fizica si evolutionism, pun la indoiala
amestecul lui Dumnezeu in facerea lumii, a omului, a tot ce ne-nconjoara.
Stiinta, iata, de la acea formula a lui Einstein E = mc-patrat ( energia este egala cu
produsul dintre masa si patratul vitezei luminii ), care inchide ca o samanta principiul
nasterii si dezvoltarii cosmosului, ca si echilibrul dintre fortele de baza ale materiei din
intregul univers ( patru la numar : gravitatie, electro-magnetism, radiatie si energie
nucleara ), de la acele descoperiri fizico-matematice cuprinse in teoria relativitatii generale, stiinta si tehnica au ajuns, iata, la incredibile aplicatii : centrala termo-
nucleara, acceleratorul nuclear ( in bine!), sau bomba atomica ( In rau !!).
In timp ce religiile " bat pasul pe loc", depasite de teorii si concluzii, chipurile, de
netagaduit. Filozofic, de la tanscendentalismul si apriorismul antichitatii ( Platon,
Aristotel ), modernizate de Kant, prin mutarea lor din cerul vizibil, ca spatiu, din inceputul
vag de dinnaintea lumii, ca timp, in infinitul macro si micro spatial, in infinitul temporal,
trecut si viitor, unde si nicicand nu va ajunge cunoasterea mintii omenesti, filozofic, zic,
credinta intr-un Dumnezeu atotputernic, atoatecreator, atoatestiitor de ce alt suport
fundamental ar mai avea nevoie ?! (Transcendental -ceea ce este deasupra lumii reale,
dincolo de orice experienta posibila. Platon: lumea noastra nu este decat o copie imperfecta a unei lumi transcendentale perfecte. Apriorism - cunoasterea esentei
lucrurilor bazata pe idei anterioare experientei. )
Aplicativ, cate mari grupari sociale, cate religii ( Catolicism, Ortodoxism, Iudaism, Mahomedanism etc ), desi progresand si inaltand credinta de la totemuri, spirite si
zei la o Putere Divina unica, la un singur Dumnezeu, tot atatea diferente de cult, tot atatea simboluri, obiceiuri si practici religioase. Fiecare popor, fiecare comunitate
ori grupare isi afla in datinele sale religioase matca milenara a celor mai de pret
mosteniri sufletesti, de grup si individuale: impartasirea si inaltarea sacra a bucuriilor,
la botezuri, la nunti, alinarea durerii la trecerea celor dragi peste hotarul vietii.
Filozofic, separarea neta a conceperii lumii si vietii pe o directie sau alta, pe directia
interventiei divine, teista, ori pe directia asa zisului materialism stiintific, ateista, incepe
inca din antichitate. Pe deoparte, Platon, spre Evul Mediu si mai departe, prin Toma
D'Agvigno, prin Sfantul Augustin, pe de alta, Democrit, Heraclit, Lucretiu, spre contemporaneitate, prin iluministi, Spinozza, Feurbach, Hegel, Engels, Marx.
Intre aceste directii mai exista una: dualismul, o directie intermediara, dinnauntrul
careia filozoful, omul de stiinta cerceteaza realitatea materiala, aparenta si ascunsul
vietii, dar nu-si pierde credinta in zei, respectiv, intr-un Dumnezeu primordial si vesnic.
In filozofie, treptele acestei directii urca din miezul asazisului materialism empiric,
de la Aristotel, spre rationalismul lui Descartes, filozoful care a fundamentat cercetarea
stiintifica, prin imperativul: indoieste-te de orice si afla adevarul, fara a renunta insa la
prioritatea spiritului ( "exist pentru ca gandesc" ! ). Asazisul agnosticism al lui Kant intareste crezul religios, modernizandu-l : peste datele confirmate experimental, dincolo
de limitele acestor date si infinitul spatial si temporal ( in zona in care omul ramane un
ignorant) este locul lui Dumnezeu! Dualismul inscrie numele unor mari descoperitori
in fizica, matematica, chimie, tehnica, biologie etc: Archimede, Euclid, Pitagora,
Eratosthenes ( din antichitate), Copernic, Tycho ( inventatorul telescopului ), Galileo
Galilei, Kepler, Newton, Darwin si chiar Einstein ( din Evul Mediu, Renastere, din epocile
Moderna si Contemporana ). Mintile luminate din cele mai indepartate ere ale civilizatiilor
sociale pana in zilele noastre au patruns adanc, inalt si departe in tainele Creatiei lui
Dumnezeu, dar nu i-au luat puterea. De aceea, recent, oficialitatea religioasa, inaltul
pontif catolic, nu s-a mai temut de descoperirile stiintifice, ca in Evul Mediu de erezie,
sigura de adevarul sau religios: datul stiintei poate uimi mintea, credinta intr-o Putere
Divina, credinta in mantuire, in taramul dreptilor de dincolo de moarte va umple totdeauna sufletul omenesc !
Stephen Hawking, cel mai stralucit teoretician in astro-fizica de dupa Newton si Einstein,
isi aminteste in cartea sa de larga popularitate "O scurta istorie a timpului" : "Acum
( in 1980 ), dupa atatea secole ( de la judecata lui Galilea ), Biserica Catolica a hotarit
sa invite un numar de specialisti pentru a-si expune rezultatele in probleme de cosmologie". ( In aceiasi sala unde a fost condamnat Galileo pentru ca n-a acceptat sa-si renege convingerea ca pamantul se-nvarteste in jurul soarelui si nu invers, cum s-a crezut pana la el si Copernic). "La sfarsitul conferintei, participantii au fost onorati cu
prezenta Papei ( Ioan Paul II ). El ne-a spus ca este binevenita studierea evolutiei universului dupa Big-bang, dar ne-a sfatuit sa nu cercetam Big-bangul in sine, deoarece
acela a fost inceputul Creatiei, deci o Lucrare a lui Dumnezeu.
In continuare, o succinta prezentare a celor mai recente calcule, cercetari si teorii va arata cat de adanc, cat de departe au scotocit astro-fizica si evolutionismul in "Lucrarea
lui Dumnezu", revelandu-se in cele din urma ca mintea si posibilitatile omului nu vor
cuprinde, nu vor patrunde niciodata dincolo de anumite limite in nemarginirea si tainele
Creatiei Divine !
|
St. I. Constantin - Toronto 6/25/2004 |
Contact: |
|
|
