Tuesday, Jul 15, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Întoarcerea la credintã

Existãm singuri în cosmos. Ducem carul vietii de un lung sir de milenii împreunã cu celelalte forme ale existentei. Rezemati în noi însine, luptãm cu atâtea surprize, adesea încrâncenate.
Ne-am dat seama cã ascundem un principiu în care necuprinsul îsi rãsfrânge determinatiile.
Ne-am surprins integrarea în Marele Tot si ni s-a întãrit convingerea cã nu suntem întâmplãtor pe fluviul curgerii lumii.
Am cãpãtat siguranta cã singurãtatea e doar impresia ce ne-o lasã neputinta de a stãpâni infinitul.
Am descoperit cã gândul ne este lucrãtorul neistovit prin care deconspirãm adevãrul spatiilor nemãrginite. Ne-am dat seama cã, desi cunoasterea creste, necunoscutul rãmâne necontenit si imprevizibil. Mai mult decât toate acestea, am priceput cã principiul ascuns în noi e în armonie cu Principiul ce organizeazã si dã sens nemãrginirii. Am priceput cã gândul are nevoie de virtutile îndrãznelii si ale Credintei.
Gândul dezvãluie concretul relativ, credinta certificã virtualul absolut!
Împreunã apartin unicului Dumnezeu. De când am înteles acest fapt, istoria a cãpãtat sens si motivatie, iar frumusetea vietii a devenit seducãtoare.
Poporul român e unul din neamurile pãmântului cu receptivitate si sensibilitate speciale. A strãbãtut timpul cu dârzenie si a trecut încercãrile, stãluminat de fluxul tainic al Cerului. În sine si în preajmã a identificat Prezenta ce-l secondeazã si-i dã avânt. Ea este aceea ce i-a dat sansele supravietuirii si afirmãrii.
Toate i-au functionat ritmic si neabãtut, pânã când, la o cotiturã, s-a poticnit si, cu sadism, a fost acaparat de Rãu. Acesta l-a rãvãsit în asa mãsurã, încât si-a pierdut tarele identitare. Cu gândul ancorat în confuzii, credinta i s-a clãtinat pânã la sfãrâmare. Dumnezeu i-a apus si s-a trezit suspendat în latul feroce al nesigurantei. I s-au reactivat temerile ce, odinioarã, le avusese sub control. Concomitent, si-au fãcut aparitia inconsistentele rosturilor sociale, economice, istorice. Vânturile au început sã-l batã si deruta i s-a instalat drept conditie de existentã.
Logica vitalã, ce triumfã totdeauna din si peste toate întunecimile agresive, l-a fulgerat si si-a regãsit perspectiva salvatoare. De aproape douã decenii aruncã peste bord aluviunile ce i-au inundat cãile de acces spre luminã. Mai aruncã încã, si par interminabile, fiindcã Rãul e furtunos si feroce în actiunea acaparatoare. Asa se explicã neîncetatele lui momente de cumpãnã, ricoseurile multor initiative, perplexitãtile care-l pun pe român în umilintã.
Vorbim sibilinic, metaforic, aluziv, fiindcã sunt prea scârboase fetele Rãului, ca sã li se pronunte explicit mizeriile.
Ceea ce se impune ca fapt urgent si de mare nevoie este cã trebuie sã ne regãsim conditia legitimitãtii esentiale. Sã ne restabilim legãtura cu Dumnezeu. Sã ne reinstalãm în pulsatia armoniei universale, ca sã primim efectul benefic al legilor vitale. Totul si toate, atunci, ni se înscriu în sistemul vietii. Realitãtile îsi pierd, instantaneu, sensul derutant si intrã sub control rational. Pasii ne merg pe drum sigur, iar gândul îsi continuã urcusul spre tinta de aur a adevãrului. Istoria îsi reintrã în continuitate. Viitorul devine previzibil si contextul existentei se încarcã de normalitate.
Sã ni-l reamintim pe românul plaiurilor mioritice, baladesti, cum dãdea finalitate zilelor vietii sale. Cum gãsea izvoare nesecate de nãdejde si cum se lupta cu hopul cotidian. Cum fãcea unitate cu matca de viatã si-i cãdeau sub ascultare tendintele oarbe ale lucrurilor.
Românul se situa între concret si virtual, cu poftã si implicatie asumatã. Stia cine e, ce vrea, unde se îndreaptã, când actioneazã, cum întreprinde si cu cine se însoteste. Cu alte cuvinte, avea credintã puternicã si nestrãmutatã.
La o cumpãnire pasagerã, referirile de acest tip au pronuntatã dozã de utopie. Se concluzioneazã astfel, fiindcã este de neconceput ca analfabetii pãmântului strãbun sã fi avut resurse luminoase de viatã. Totusi, nestiutorii acestia de carte aveau simturi nepervertite si existau în strânsã comuniune cu virginitatea naturii. În asemenea comuniune si cu asemenea nepervertite simturi se aliniau organic sistemului etern.

Mântuitorul preciza printre altele în celebra „Cuvântare de pe munte”: „Ferice de cei sãraci în duh, cãci a lor este Împãrãtia cerurilor”!
„Sãrãcia în duh” nu se referã, cum gresit auzim cã se spune, la îngustimea mintii, la prostie. Se referã tocmai la conditia de faimã ce caracteriza înaintasii nostri: la puritate, sinceritate, lepãdare de sine, milã, credintã lipsitã de îndoialã, în omniprezenta lui Dumnezeu.
Acum, când cunoasterea a sporit, este de asteptat ca însusirilor bãtrânilor gloriosi sã le dãm, în noi, amploare, sã le situãm la cote de rafinament. Dacã ei Îl întrezãreau pe Dumnuzeu în lucruri, noi avem oblgatia sã-I certificãm prezenta în structura acestora. Dacã ei îsi fundamentau credinta pe simtire, noi trebuie sã ne-o fundamentãm pe ratiune. Dacã ei se lepãdau de sine, ca sã se umple, cu candoare, de sfintenie, noi trebuie sã ne umplem de sfintenie cu constientã.
Oamenii nu mai au, din pãcate, detasarea înteleaptã si întelegerea fermã a conditiei lor spirituale. Viitura pãmântului, încãrcatã cu farmec derutant, i-a cules vijelios din calea echilibrului si le-a deturnat aspiratiile.
Nu se poate prevede cum va arãta fata lumii fãrã busola detinutã numai de Dumnezeu, de care ne putem apropia doar prin credintã si curãtenie de inimã.













Augustin Popescu     5/2/2014


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian