Ridicând cortina timpului : Silvia Voinea
Voce dumnezeiascã, tril duios de Mãiastrã Celestã, este un dar pe care soporana de coluraturã SILVIA VOINEA l-a primit din partea Demiurgului, dar pe care i l-a fãcut spre a ne aduce bucurie în suflet si multã fericire, fiindcã atunci când o ascultãm ne simtim purtati prin saloanele Palatului Imperial al MUZICII DIVINE, acolo unde iubita noastrã româncã si-a pus pe frunte cununa gloriei, diadema celebritãtii fãrã egal în lume.
Va trece foarte mult timp pânã când va rãsãri o asemenea floare „de migal” care sã mai cânte aria Clopoteiilor (LAKME de Leo Delibes) precum Silviei Voinea.
Frumoasã-a fost pe timpuri gingasa Europã,
Rivalã-i sta prin gratii... celebra Penelopã!
Dar tu, zânã-ndrãgitã, esti floare de migdal
Crescutã-n bãii de soare pe-al mãrii litoral,
Iar vocea de Mãiastrã, un clopotel de-argint,
Reginã esti în lume prin dulce cânt de-alint.
* * *
Ieri, în momentul când draga mea vâlceancã, minunata pianistã de geniu, Ilinca Dumitrescu va invitat pe scenã: ”...Dragã Silvia, fii bunã si vino lângã noi!” , chemând dulci amintiri din tinerete, am ridicat cortina timpului (ce s-a lãsat peste anii de glorie ai Domniei Voastre de primã sopranã a Operei Nationale Bucuresti) si, purtat în lumea de atunci, v-am vãzut pe un ecran panoramic învãluit în razele soarelui strãlucitor.
Pãseati „Reginã” maiestoasã prin saloanele Palatului Imperial al Muzicii, iar mii de imagini se se-nãltau ca niste pãsãri imense, pe aripile cãrora se vedeau partiturile ariilor din opere nemuritoare. Erau însotiete de îndrãgitele dvs. eroine, care vã zâmbeau recunoscãtoare cã le-ati dat viatã pe cele mai celebre scene lirice de pe mapamond.
Doamne, când treceati prin fata corifeilor: W. Amadeus Mozart, Offenbach ,Leo Delibes, Giuseppe Verdi, G. Donizetti, Claude Debussy, R. Strauss, Pcccini, Rossini, Gounod s.m.a. si ati început sã cântati atât de melodios si fermecãtor..., eram convins cã mã gãsesc în Raiul armoniilor seducãtoare.
Când ati ajuns pe ultima treaptã a unei scãri ecvestre, ce avea de-o parte si de alta coloanele lui Solomon, deodatã... din lumea cuprinsã de *misterele noptii înstelatãe, devenise-ti cu adevãrat Pasãrea Mãiastrã ”REGINA NOPTII” , ale cãrei triluri se succedau mistuitor de frumos, iar acutele aveau sunetul asemãnãtor trecerii Sfântului Ilie în cãruta de foc pe bolta cereascã, ca apoi sã vã transformati în gingasa Lakme, iar clopoteii de argint ai unei voci serafice sunau cu atâta claritate, rãspândeau luminã, chemare, dãruire, cãci eram cucerit de sensibilitatea unei zâne din basmele cu Feti-Frumosi alãturi de Ilene Cosânzene.
Cât a durat aceastã feerie... nu-mi pot da seama, dar ce fantasticã poate fi memoria, cã abia în momentul când îi aduceati un prietenesc omagiu distinsului prof. dr. Alexandru Bãdulesc la cei 85 de ani... mi-am dat seama cã sunteti în fata mea si nu ne despart „anii” de care am amintit, ci ne unesc idealuri si dragostea de muzicã si frumos, prilej deosebit ca sã vã spun: ”Zânã bunã, fiti mândrã si fericitã, fiindcã multe generatii de studenti au sã vã fie recunoscãtoare, asa cum noi, toti românii, vã pretuim si vã admirãm!”
Cu deosebit respect si admiratie,
|
Marin Voican-Ghioroiu 3/25/2014 |
Contact: |
|
|
