PE TEME DE EDUCATIE ( XXIV ) - SI A FOST HAPPY EASTER
Iata-ne in aprilie, in al patrulea an al secolului al XXI-lea si al mileniului al III-lea, un aprilie a carui prima jumatate a fost consacrata de catre intreaga crestinatate intampinarii si sarbatoririi Sfintelor Pasti. Invierea Mantuitorului, cea mai mare minune din istoria omenirii, a fost sarbatorita in acest an la aceeasi data - 11 aprilie – de catre toate confesiunile care-L marturisesc pe Cristos, fapt a carui permanentizare, dorita de multi credinciosi, ar insemna un pas inainte pe drumul unitatii crestine.
Marea Sarbatoare a Invierii, situata primavara , cand si natura se primeneste, este si pentru oameni un prilej de reinnoire sufleteasca, de curatire a tot ce inseamna pacat, greseala, inducere in ispita, indoiala sau depresie si, totodata, de sporire a faptelor bune, a sperantei si increderii depline in ajutorul divin. Aceasta idee apare in urarile pe care oamenii si le adreseaza reciproc de Pasti, fiind înscrise si in “cardurile”
de felicitare, precum: “Primavara din natura sa fie si primavara in suflete!”; “Va dorim un Paste Fericit si toate bucuriile pe care le aduce primavara” etc.
Crestinii romani rostesc cu multa bucurie, de la Pasti pana la Inaltarea Domnului, salutul mostenit din mosi-stramosi “Cristos a inviat!” si raspund “Adevarat a inviat!”, marturisindu-si astfel, totodata, credinta.
In aceasta atmosfera de primenire, de bucurie, de insufletire, oamenii se innoiesc cu haine si alte lucruri utile, gospodinele pregatesc bucate traditionale – mielul pascal, cozonaci, oua rosii si altfel colorate sau incondeiate cu mestesug, existand la romani o adevarata arta in aceasta privinta.
Copiii sunt deosebit de bucurosi in sezonul pascal. In multe tari, printre care si Romania, ei au vacanta de la scoala, iar in Canada au patru zile libere, de la Vinerea Mare pana luni – a doua zi de Pasti inclusiv. Multi copii merg la biserica de Florii, la deniile din serile Saptamanii Patimilor, la Inviere, precum si in zilele care urmeaza, unii dintre ei cantand sau ajutand la desfasurarea procesiunilor din Vinerea Mare, de la Inviere, a celorlalte slujbe. Copiii care au inceput sa mearga la scoala se pregatesc pentru prima spovedanie si pentru prima impartasanie in cunostinta de cauza. Copiii, tinerii si ceilalti membri ai familiilor primesc daruri, potrivit varstei - imbracaminte, incaltaminte, jucarii, jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii, a orizontului cunoasterii, carti, articole tehnice, instrumente muzicale, ca si dulciuri, traditionale fiind iepurasii, puisorii si ouale din ciocolata. Imi amintesc, din copilaria proprie si a copiilor nostri, ca, in prima zi de Pasti, dup` revenirea acasa de la slujba de Inviere si dupa ce luau, dupa datina, paine cu vin numita in popor “Pasti”, copiii participau, impreuna cu toti ai casei, la o prima gustare sarbatoreasca, ciocnind oua rosii si servind friptura sau drob de miel si cozonac, apoi ieseau in gradinita de flori unde, printre tamaioare, violete, lalele, zambile etc. (in functie de data Pastilor), gaseau cosulete cu bomboane, cofeturi, figurine din ciocolata, alte daruri pe care “le adusese iepurasul”. Spunand aceste lucruri, ne amintim de gingasele versuri ale poeziei “In ziua de Pasti” scrisa de Elena Farago, reprezentanta de seama a literaturii romane pentru copii:
“Toti copiii azi se-mbraca
In ce au ei mai frumos
Si parintilor le canta
Invierea lui Cristos.
. .
Si la masa ciocnesc, astazi,
Toti copiii cei cuminti,
Oua rosii si pestrite
Cu iubitii lor parinti.”
In perioada 1948 – 1989, in care regimul comunist din Romania interzicea practic frecventarea bisericii de catre elevi, studenti, cadre didactice, alti salariati, copiii se strecurau totusi la biserica la marile sarbatori sau, in vacante, plecau impreuna cu parintii in alte localitati, la bunici sau la alte rude, unde incercau sa pastreze obiceiurile indatinate. Daca au fost familii care nu au procedat asa, au recuperat dupa 1989, macar intr-o masura, lipsurile atat de pagubitoare in privinta educatiei religioase a copiilor, tinerilor si nu numai. Si nici chiar acum nu este timpul trecut pentru educatia si autoeducatia religioasa. Adolescentii si tinerii se orientau pe atunci, ca, de altfel, si imediat dup` 1989, potrivit atitudinii familiei si indrumarilor primite de la parinti si, uneori, de la unii adevarati oameni de scoala.
In Romania, unde este vacanta de Pasti, adolescentii si tinerii participa acum la programul religios de la biserica, fac diferite vizite si merg la spectacole. In unele zone ale tarii, indeosebi in Transilvania si Banat, se obisnuieste ca, in ziua a doua de Pasti, tinerii – fete si baieti – sa mearga la biserica, iar dupa aceea baietii, individual sau in grup, sa mearga “la udat” – la casele unde sunt fete. La intrebarea tatalui fetei despre scopul vizitei, baiatul sau unul dintre baieti spune: “Am auzit ca aveti o floare frumoasa si am venit s-o udam ca sa nu se ofileasca”. Baietii sunt invitati in casa, stropesc fata cu apa de Colonia sau parfum si sunt serviti cu oua rosii, prajituri, cozonac si un pahar cu vin. Obiceiul care dateaza din vechime (la inceput, stropirea se facea cu busuioc inmuiat in apa), s-a extins si la adulti, barbatii mergand la familiile prietene unde stropesc persoanele feminine ale casei.
Dupa ceea ce am vazut si dupa informatiile pe care le avem, romanii din tara participa acum in mai mare numar si cu mai multa regularitate la Sf. Liturghie duminica si in celelalte sarbatori, ca sa nu mai vorbim despre afluenta deosebita din perioada Saptamanii Patimilor si a Pastilor sau despre prezenta la biserici a copiilor si tinerilor. S-au facut progrese in aceasta privinta si in randurile comunitatii romanesti din Canada, fata de situatia de acum cativa ani. De Sfintele Pasti din acest an, romanii au participat in numar sporit la slujbele divine. Totusi prezenta credinciosilor la biserica in mod curent ramane redusa, in raport cu numarul romanilor rezidenti. Unii parinti - si mai ales copiii si tinerii – oscileaza intre a veni la biserica si a merge la alte activitati gospodaresti sau recreative. Amintim parintilor ca una din cele mai importante indatoriri ale lor este si aceea de a le vorbi copiilor despre Dumnezeu, despre principalele sarbatori crestine, despre viata, faptele, invataturile, patima, moartea si Invierea Mantuitorului, despre preceptele moralei crestine. Sa nu uitam ca majoritatea copiilor nostri invata in scoli de stat in care nu se preda religia. Mi s-a intamplat, la Craciun, sa vad la biserica un baietel, in jurul varstei de 7-8 ani, care privea statuietele ce infatiseau inchinarea magilor in fata pruncului Iisus. Intrebandu-l ce reprezinta scena, cine este Iisus, a raspuns ca nu stie. Parintii pot incerca sa vorbeasca pe astfel de teme cu copiii si sa le completeze cunostintele. De asemenea, pentru ca participarea copiilor sa nu fie pasiva, se poate incerca o convorbire a ambilor parinti cu copiii despre Evanghelia citita si explicata in predica de la biserica, despre legatura cu cea din duminica precedenta. Copiii vor fi astfel mai atenti la slujba. Se poate face legatura intre minunile savarsite de Domnul Iisus, descrise in Evanghelii - si literatura romana, de pilda versurile din poezia “Cristos a inviat” de Alexandru Vlahu\a:
“El orbilor le da lumina
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.
Si tuturor deopotriva
Imparte darul Lui ceresc-
Si celor care cred Intransul-
Si celor ce-L batjocoresc”.
La bisericile la care este organizata cateheza, indrumarea – pentru copii si nu numai, este bine ca parintii sa asigure participarea fiilor si/sau fiicelor lor.
Cand copiii cresc, refuza, uneori, sa-si mai insoteasca parintii la biserica, preferand alte activitati si motivand ca ei se pot ruga si acasa. E o scuza pe care o aduc si unii adulti. In aceasta directie, trebuie sa insiste parintii: ce inseamna sa te rogi acasa si ce inseamna sa participi la Sf. Liturghie. Asupra acestei importante probleme vom reveni. Acum, dupa Sfintele Pasti, in intreaga perioada pana la Inaltarea Domnului – sa vorbim copiilor despre faptele, patimile, moartea si Invierea lui Iisus, despre aparitiile Lui dupa Inviere. Copiilor mai mari le putem da sa citeasca fragmente din Noul Testament, referitoare la aceste deosebite evenimente, apoi, in tot cursul anului, sa citeasca si sa aprofundeze textele sacre ale Noului Testament, lucru pe care-l putem face si noi, adultii, daca n-am facut-o pana acum. Exista, in limba romana, numeroase carti de religie pentru diferite clase, elementare indeosebi, Biblia explicata, carti cu istorioare morale, carti de rugaciuni – adecvate varstelor. Exista asemenea carti si in limba engleza. Trebuie sa le cerem din Romania si sa frecventam bibliotecile si librariile de aici.
Cu aceste ganduri si cu promisiunea ca vom mai reveni asupra educatiei religioase, sa ramanem in atmosfera innoitoare adusa de Sfintele Pasti si, pana la sarbatoarea Inaltarii, sa rostim odata cu poetul:
Cristos a inviat, Crestini!
Din morti, Cristos a inviat!..
E zarea plina de lumini
Si parca Serafimi de crini
Strabat vazduhu-n lung si-n lat:
Romani, Cristos a inviat!..
|
Prof. Silvestru Moraru 4/16/2004 |
Contact: |
|
|
