IISUS HRISTOS - FIUL OMULUI
Iisus Hristos este personajul care a taiat in doua istoria multimilenara a planetei noastre, data nasterii Sale devenind originea sistemului de referinta a celor doua perioade de timp: ante- si post- Hristos.
Prin ce a impresionat Hristos nu atit pe contemporanii Sai, cit generatiile ce I-au urmat si I-au asimilat invatatura si prin ce a fost net superioara invatatura Sa despre mantuirea neamului omenesc, in raport cu toate sistemele filozofice dinainte si dupa El ?
In primul rind, sosirea Lui pe pamant ca Mesia, Fiu al lui Dumnezeu si Mantuitor fusese prezisa cu sute de ani inainte de marii prooroci ai vremii. Vazind cit de mult decazuse omenirea in pacat si nemaivrind sa trimita foc izbavitor si curatitor ca peste pacatosii Sodomei si Gomorei ( la acea vreme nici vorba de legiferarea homosexualilor si casatoriilor unisex, caci inca nu se inventasera ONU si…drepturile omului) , Dumnezeu in marea Sa dragoste fata de Creatia Mainilor Sale , il trimite pe Unicul Sau Fiu sa ia chip de rob si sa readuca poporul cazut la credinta.
In al doilea rind, aceeiasi prooroci au vestit poporului, dupa nasterea minunata a lui Hristos din Sfanta Fecioara, ramasa Fecioara si dupa nastere, toate faptele si patimile Fiului lui Dumnezeu in scurtul Sau periplul pamintesc. Caderea in necredinta a celor pe care Dumnezeu ii scosese in chip minunat din robia egipteana , si apoi din pustiul desertului spre a le darui cimpiile roditoare ale Cananului, a facut necesara venirea lui Mesia in chipul Fiului Omului. Caci numai luind chip de om si administrindu-le minuni in public, mai putea Dumnezeu sa scoata poporul lui Israel din robia pacatului si necredintei. Iar Fiul lui Dumnezeu urmeaza vrerea Tatalui Ceresc si administreaza evreilor care refuzau sa-i mai urmeze pe proorocii lor, minuni care nu se mai intimplasera pina la acea vreme : vindecare de orbi, de leprosi si de bolnavi incurabili, inmultirea in chip miraculos a cinci paini si doi pesti cu care reusesc sa hraneasca un auditoriu de peste cinci mii de persoane, inmultirea vinului la nunta din Caana Galileii, culminind cu invierea din morti a fiului vaduvei, a fiicei lui Iair si a bunului sau prieten Lazar din Betania. Pentru prima data in scurta Sa activitate predicatoriala, Fiul lui Dumnezeu plinge la aflarea mortii bunului Sau prieten. Chemat de surorile acestuia, Marta si Maria, Iisus soseste in Betania si zdrobeste cu puterea Sa dumnezeiasca tirania mortii, chemindu-l pe Lazar cel ingropat de patru zile, sa iasa din pestera deschisa, de unde iesea greu miros de cadavru. Si multimea incremenita il vede pe Lazar iesind din grota de piatra, infasurat inca in giulgiu, dar viu. In fata unei astfel de minuni, inimile arhiereilor care-L contestau pe Iisus ca fiind Mesia cel vestit de prooroci, incep sa tremure. Si cum satana nu doarme, ginduri conspirative si criminale le umbresc ratiunea, si arhiereii iudeilor hotarasc uciderea Lui.
Asa se explica cum, dupa ce-L primesc pe Hristos in chip triumfal, ca pe un eliberator in Ierusalim, in Duminica Floriilor, peste nu mai mult de citeva zile fiul pierzarii-Iuda- il vinde ostasilor trimisi sa-L aresteze pentru treizeci de arginti, ca apoi aceleasi multimi care-l aclamasera , sa-L batjocoreasca si sa ceara rastignirea Lui. Avertizati de procuratorul roman Pilat ca varsa singe nevinovat, evreii raspund in stigate dusmanoase ca singele Lui sa cada peste copiii si urmasii lor. Iar de atunci acest popor parca numai de singe au parte !
Temanduse de proorocirea lui Iisus ca va invia a treia zi, arhiereii iudeilor cer lui Pilat intarirea pazei mormantului. Dar minunea se intimpla, si Hristos invie din morti si iese din mormantul de piatra ca un biruitor, caci EL ca Dumnezeu nu putea sa fie dat mortii.
Spre a evita tulburarea care s-ar fi produs la aflarea vestii ca Hristos a inviat din morti , arhiereii platesc pe paznici sa spuna multimilor ca in timp ce ei au adormit, Apostolii au venit si au furat Trupul Celui rastignit. Dar minciuna are picioare scurte, caci oamenii inteleg repede adevarul, asa cum il explica mai tirziu Fer. Augustin : « Cum au putut sa vada paznicii mormantului pe Apostoli ca au venit si au furat trupul lui Hristos, daca dormeau ? Oare de cind un om care doarme, vede ? ».
Inviere din morti a Fiului Omului a fost evenimentul care a zguduit societatea contemporana Lui, eveniment ce continua sa fie considerat ca cea mai mare minune infaptuita de Dumnezeu. Pus in mormant de piatra de Iosif din Arimateea si Nicodim, mormant pecetluit cu stinca si pazit de garda de ostasi, Hristos inviaza in chip minunat, doborind si orbind pe paznici cu Lumina dumnezeirii Sale. Coboara in Iad zdrobindu-i portile si eliberind sufletele inlantuite ale tuturor Sfintilor ce asteptau venirea Lui. Apoi se arata Apostolilor Sai cerindu-le ceva de mancare, spre a le inlatura temerea ca vad o aratare. Iar in a sasea saptamana se inalta la ceruri, alaturi de Tatal Ceresc, promitindu-le Apostolilor Sai ca-l va trimite pe Duhul Sfant-Mangaietorul spre a-i intari in activitatea de propovaduire a Evagheliei la neamuri.
Aceste ultime extraordinare minuni de a invia din morti pe cei ce au crezut in EL, de a invia EL insusi din morti si de a se arata Apostolilor trecind cu trup material prin usile incuiate, il arata fara dubii pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, inzestrat cu puteri dumnezeiesti, asemenea Tatalui Sau Ceresc, demonstrind celor ce L-au contestat ca El a fost cu adevarat Trimisul Tatalui. Asa marturiseste insusi sutasul Corneliu in noaptea cind a fost crucificat Fiul Omului. Speriat de intunericul ce se asternuse brusc atunci cind Cel crucificat intre tilhari rostise « Doamne, Doamne, pentru ce M-ai parasit ? », inspaimintat de cutremurul ce cuprinsese pamintul si de crapatura ce despicase catapeteasma templului, acest sutas –ostas curajos, simplu si cu cuget curat- marturiseste despre Cel pe care-L rastignise din porunca procuratorului: « Cu adevarat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu »
Si ca o apoteoza a schimbarii de atitudine a multor evrei contestatari fata de Cel pe care L-au condamnat la moarte pe Cruce, cel mai inversunat dusman al Sau si vinator de crestini, Saul, are pe drumul Damascului vedenia in care Insusi Hristos i se adreseaza cu admonestarea « Saule, Saule, dece ma prigonesti ». Orbit temporar de lumina stralucitoare a vedeniei si tulburat de glasul Celui ce-i vorbise, Saul intelege ca Cel rastignit a fost Fiul lui Dumnezeu si sufera o metamorfoza totala, iar dupa ce primeste botezul crestin la Damasc de la preotul Anania, devine din tortionar cel mai convingator propovaduitor al lui Hristos, cel mai mare Apostol al neamurilor.
Acesta a fost Iisus Hristos, nascut din Feciora Maria, care a primit moartea pe Cruce ca sa ne impace cu Dumnezeu pe noi, cei cazuti in adincul pacatului. Minunile savirsite de EL, nemaiintilnite pina la vremea aceea si nerepetate pina in zilele noastre, au fost posibile pentru ca EL era Fiul lui Dumnezeu. Si de s-ar fi consemnat in scris aceasta multime a minunilor, nu s-ar fi gasit loc pentru depozitarea acestor tomuri.
Hristos este personalitatea fara egal, care separa istoria umanitatii in doua perioade distincte de timp: inainte si dupa venirea Sa in lume. Este propovaduitorul Evangheliei celei noi, a dragostei fata de aproapele nostru, care ne indeamna sa tratam pe dusmani cu aceeasi intelegere si dragoste cu care ii inconjuram pe cei dragi noua. Acest indemn nu se regaseste in nici una din marile religii ale lumii.
« Cine crede in Mine, va fi viu » a spus Mantuitorul Hristos in timpul scurtei dar tulburatoarei sale existente terestre. Si de atunci tot crestinul care primeste Taina Sfintului Botez si a Sfintei Euharistii, se straduie sa pazeasca poruncile Lui si sa devina vrednica mladita ale Vitei celei vii.
Iata de ce, in special la marile sarbatori aniversare ale Bisericii Ortodoxe Crestine, romanii – crestinati de Sf.Apostol Andrei, cel dintai chemat la apostolie – vin din vreme la Biserica mama pentru curatirea cugetelor si iertarea pacatelor, pentru a primi dupa vrednicie Trupul si Singele lui Hristos. Caci odata primind Sfinta Cuminecatura, Hristos salasuieste in noi, iar noi vietuim in Hristos.
Ca demni urmasi ai unui popor la care vietuieste inca proverbul « Omul sfiinteste locul », si crdinciosii parohiei « Toti Sfintii » din Toronto au demonstrat cu fapte crdinta lor, facind sa rasara ca din pamint Sfant lacas de rugaciune pe tarimul Lumii Noi. Numai cine nu vrea, nu vede lucrarea lui Dumnezeu in aceasta noua ctitorie, prima ridicata din temelie pe meleagurile din Ontario, ctitorie realizata intr-un termen de vis, de o parohie strins unita in jurul vrednicului ei Pastor. Ceea ce in acel friguros sfarsit de Noiembrie 2003, cind IPS Arhiepiscop Nicolae si preotul paroh Ioan Pop sfinteau santierul sfintului lacas, reprezenta doar doua profile metalice de rezistenta ale viitoarei Biserici, s-a transformat prin lucrarea Sfantului Duh, intr-un frumos edificiu de cult construit in stil pur romanesc, sageting spre inaltul cerului Crucea cea sfinta si mantuitoare, simbol al biruintei Celui ce a surpat iadul si cu moartea pre moarte a calcat..
Iar daca prima Duminica a lui Martie 7, 2004 va ramane inscrisa ca piatra de hotar in cronica parohiei ortodoxa romane « Toti Sfintii » din Toronto, Slujba Invierii din morti a Mantuitorului din Aprilie 11 a aceluias an, a demonstrat ca pentru toti romanii stabiliti pe tarim nou, Biserica ramine acelasi magnet , acelasi Far calauzitor ce trimite raza de Lumina Sfiintitoare catre cei ce cauta cu nadejde drumul spre mantuire . Sute de credinciosi care au facut neincapatoare spatioasa Biserica si parkingul aferent, au venit la Slujba Invierii sa ia Sfinta Lumina , spre a se bucura de Invierea lui Hristos din morti.
Caci EL, Iisus Hristos, este Calea, Adevarul si Viata si toti cei ce cred si merg spre EL, vor avea viata vesnica .
|
Marius-D.Peiulescu - Mississauga 4/13/2004 |
Contact: |
|
|
