CONFLICT INTRE DOUA EXTREME
LT. NICU DUMITRESCU SI REGELE CAROL ll
Niculae Dumitrescu s-a nascut la 12 octombrie in Comuna Oarja, Judetul Arges, facand parte dintr-o familie cu 13 copii proveniti din doua casatorii. Tatal sau, “Nea Radu”, era un om cu stare si foarte respectat de comunitate. Era un fel de sfetnic neoficial al satului.
Nicu avea o minte agera si era foarte ingenios, fapt ce i-a facut pe profesorii sai sa insiste pe langa Nea Radu sa-l trimita mai departe la scoala, la liceu. Si astfel Nicu a inceput cursurile Liceulu .Bratianu din Pitesti, unde, desi foarte tanar a fost repede apreciat si stimat de cei din jurul lui.
Tot in timpul liceului dintre faptele lui bune e si aceea ca a invatat pe un argat analfabet sa scrie si sa citeasca. Mai tarziu, Nicu a devenit student al facultatii de chimie, unde a intalnit-o pe Agripina cu care s-a casatorit mai tarziu. In acea perioada Ministerul Apararii Nationale initiase un program de sponzorizare care cuprindea cinci burse. Nicu a castigat, cu cea mai mare medie, bursa, dintre cei 150 de studenti care au participat la concursul organizat de Institutul de Pirotehnica Militara din Bucuresti.
Dupa terminarea studiilor, cu excelente rezultate, Nicu se parea ca va avea o sansa unica.
Ministerul Aviatiei ceruse ca cel mai bun student sa fie recomandat pentru specializare in SUA.
Locotenentul Nicu Dumitrescu, care terminase studiile cu “Magna Cum Laude” a fost recomandat. Dupa o buna perioada de asteptari, invitatia Fundatiei Rockefeller a sosit, acceptandu-l pe Nicu si extinzand invitatia si la sotie si copilul lui.
In urma unui interviu cu Generalul Uica, Nicu s-a intors acasa si a spus: “nu mai mergem” subiectul n-a mai fost discutat niciodata! Dupa aproape 50 de ani mi-am dat seama ca Rockefeller era o fundatie cu caracter secret, care dispunea de fonduri masive si care punea obligatoriu conditia de a deveni membru. Ulterior s-a dovedit ca Generalul Uica s-a dus el insusi la New York plimbandu-si plictiseala la Targul International din 1939.
Pe cand Nicu lucra la laboratoarele de la Astra Romana si Pipera a facut numeroase imbunatatiri cu privire la benzina folosita in aviatie, un nou tip de hangar subteran, si alte proiecte, fapt pentru care la data de 4 Iunie 1936, Nicu a primit diploma de inginer. Fotocopia exista!
Intr-o noapte, sora mea Agripina a avut un cosmar premonitional, vazandu-l pe Nicu la capatul liniei de tramvai nr. 1 spanzurat de cablurile de alimentare ale tramvaiului.
Visul a devenit realitate exact dupa sapte ani. Un alt fapt straniu s-a petrecut in anul 1932, de Anul Nou, cand conform unui vechi obicei de a ghici viitorul, ei au topit plumb si l-au turnat in apa. Cand au scos plumbul, acesta avea forma unui barbat fara cap, cu un copil in bratul sau stang si cu aripi stralucitoare ca ale unui inger.
Eu, copil fiind, le-am vazut toate acestea dar nu le-am inteles prea bine atunci.
Nicu avea o vointa extraordinara si o mare putere de munca, lucrand pana la orele 4-5 dimineata, dormind cate o ora sau doua si apoi revenind proaspat, inapoi la munca sa.
Era un om modest, profund religios, postea in fiecare vineri si se juca cu noi copii.
Reactualizam putin si evenimentele istorice proprii epocii in care a trait Nicu Dumitrescu.
In 1925, Regele Carol ll fusese fortat de tatal sau, Regele Ferdinand sa abdice, sa plece in exil la Paris si sa renunte la drepturile sale la tron, fiind considerat incompetent de a fi rege.
Printr-o masinatie politica de culise el a fost readus in tara, cu conditia ca Mihai I sa ramana mai departe rege, cu regenta. Carol ll nu si-a respectat acordul de renuntare le tron, s-a incoronat cu dela sine putere si foarte curand a devenit un dictator fara scrupule si in acelas timp in mod necinstit, unul dintre cei mai bogati oameni din lume.
Ii placea sa organizeze petreceri zilnice cu femei tinere si frumoase, alese din tot Bucurestiul de agentii sai, la ordinele sale. Regele Carol avea insa si o amanta oficiala, Madam Lupescu (Wolf) care era comparata cu M-me Pompadour. In 25 August 1932, pe prima pagina din ziarul “Globe” din Toronto a aparut articolul semnat de Pierre van Passen, intitulat: “ Iminenta rasturnare a regeelui Carol ll de pe tronul Romaniei cuprinsa de valtori” care ilustra faptul ca nemultumirea aristrocratiei romanesti se intinsese cuprinzand toate paturile sociale.
Un grup de ofiteri romani de inalt rang in aramta romana, i-au cerut regelui sa renunte la Madam Lupescu sau altfel o vor face ei pentru el. Madam Lupescu a disparut temporar, ascunzandu-se
insa nu prea departe de rege.
La 6 Septembrie 1940 Regele Carol a fost fortat sa abdice din nou in favoarea fiului sa Mihai, dar i s-a permis, din ordinul Genaralului Antronescu, sa plece din tara cu un tren de 9 vagoane plin de bagaje. A existat chiar un complot de a arunca in aer trenul regal, fare succes insa, intrucat plecarea trenului a fost devansata cu cateva ore. Astfel Carol, a scapat cu viata.
In anii ’60 am citit intr-un ziar ca fostului rege Carol I i-se interzisese sa paraseasca Spania, dar
el a reusit sa scape, in ciuda autoritatilor Spaniole care erau pe urmele lui, trecand granita ascuns intr-un automobil. Visul amantei sale, era sa devina regina.
In 1947 ea a simulat ca are o boala incurabila, determindu-l astfel pe Carol sa se casatoreasca cu ea, primind numele de Printesa Elena Carol. Ea a murit 30 de ani mai tarziu, in 1977.
Carol a murit in 4 Aprilie 1953 si averea lui de miliarde a disparut fara urme.
“Vanitatea vanitatilor pentru ca totul este vanitate” spune Qoheleth. (E-cc 1:2)
Revenind la Locotenentul Dumitrescu, in 1939 il regasim lucrand cu explozibile si aruncatoare de flacari la o distanta de 100 de metri dupa cum a fost publicat in The Times (London), 27 Ianuarie 1939, The New York Times, in 26 Ianuarie 1939, Paris Soir, Le Figaro, and Le Temps 27 Ianuarie 1939, in timp ce “Enciclopaedia Britannica” specifica ca domeniul util acestor aruncatoare de flacari este de 45 de yarzi.
In Ianuarie 7 1939 a avut loc o explozie in laboratorul conspirativ situat in strada Capitan Oarca, Nr. 23 din Bucuresti, laboratorul fiind lasat sub supravegherea unui om fara experienta.
Toti conspiratorii impotriva regelui s-au imprastiat, dintre ei Nicu Dumitrescu a fost incoltit pe ziua de 24 Ianuarie 1939 la capatul liniei de tramvai, ca in cosmarul Agripinei avut cu 7 ani inainte. Nicu la somatie a raspuns cu foc de pistol Browning 6.75 pana la epuizarea munitiei. A fost prins, ucis in timpul noptii si incinerat, a doua zi comunicand-se ca el s-ar fi sinucis spanzurandu-se cu cureaua dela pantaloni. In timpula arestarii el a rugat pe un agent al politiei sa duca un mesaj la sotia sa Agripina si anume: “lucrati, lucrati, lucrati.”
Faptul ca Nicu Dumitrescu s-ar fi sinucis e de neinchipuit pentru un om extrem de religios, cel mai minunat om pe care l-am intalnit vreodata. Cum as putea sa-l descriu cel mai bine? un om ajuns la experiente culminante, auto actualizare si de o fermitate gestaltica cum e descris de clasicii Greci, C.G.Jung, A. Maslow si altii, toate acestea prezinta fenomenul Nicu Dumitrescu.
Fie ca bunul Dumnezeu sa-l binecuvanteze in ceruri.
In vara anului 1939 sora mea Agripina a primit o oferta dela Univeritatea din Berlin sa studieze pentru doctoratul in chimie. A intrebat daca poate aduce copilul ei. I s-a raspuns ca au gradinite de copii (kindergarden) pentru aceste cazuri. Agripina a plecat la Berlin sa vada situatia, acolo s-a intalnit cu o alta chimista romanca care a avertizat-o ca daca ea da copilul acestei orgsnizatii, ea n-o sa-l mai vada pentru ca acesti copii vor fi crescuti in spiritul nazist.
Reaintoarsa la Bucuresti ea a lucrat din nou la Astra Romana, care era o companie Americana de exploatare a petrolului.
In 1946 s-a casatorit cu un ofiter de antiaeriana, care a murit intr-un accident de transport de echipament militar de cale ferata.
Agripina ramasa singura a lucrat la supraveghrea sondajelor petroliere in Romania, fiind declarata de ziarul Cotidianul din Marti 24 Julie 2001, “Prima femeie inginer a secolului xx care a lucrat la instalatiile de foraj petrolier din Romania.”
Fiul Agripinei, Razvan, a absolvit Facultatea de Fizica din Bucuresti si a fost selectat sa lucreze la Institutul Atomic de Fizica din Magurele. Destinul a facut ca si Razvan, fiul Agripinei, urmare a radiatiilor, sa moara in 1995, la o varsta foarte tanara, cu diagnosticul de tumoare cerebrala.
Tragic destin! Agripina, puternic incercata de viata, ajunsa la varsta de 90 de ani, a ramas singura cu toate amintirile si greutatile batranetii. Dar, memoria acelui barbat, Nicu Dumitrescu, de o personalitate exceptionala, pe care noi toti l-am cunoscut, este mereu vie pentru ea. Agripina are nestramuta in incredere in Dumnezeu, cel de nepatruns, si pentru care trecutul, prezentul si viitorul e una si aceias, cum si Einstein a spus.
Dar batalia intre momentari, temporari si eternisti continua intr-o inversunare crescanda pana la sfarsit.
|
Petre Suba - Toronto 3/15/2004 |
Contact: |
|
|