George Topârceanu ( 20 Martie 1886 - 1937 )
La 20 martie anul acesta se împlinesc 118 ani de la nasterea poetului George Topârceanu (1886-1937), nume de referintā in literatura românā clasicā.
Pentru capacitatea sa deosebitā de a atinge o "perfectiune a versului prin elaborarea severa a materialului poetic", Mihai Ralea il considera pe Topârceanu drept "primul poet clasic român". "Alecsandri era clasic mai spunea Ralea fiindcā era nāscut asa, Topârceanu fiindcā se invinge si se depāseste".
Dacā elementul universal la Eminescu este ideea, la Topârceanu universal este spiritul, atmosfera. Poet al inefabilului, cu un impresionant diapazon liric, Topârceanu surprinde si fascineazā in acelasi timp. "Cu o viziune ascutitā si materialā, Topârceanu a fixat peisagii cu amānunte prinse atât de sigur incât natura pare pusā sub sticlā intr-o ramā" - il caracteriza Eugen Lovinescu. "E greu spunea Constantin Ciopraga sā gāsesti intrunite la acelasi om, inteligentā, sensibilitate si spirit. G. Topârceanu le intrunea".
Ironic, fārā a fi sarcastic, uneori chiar autoironic, poetul schiteazā trāsāturi umane doar atât cât este necesar pentru a sugera imaginea, fārā exagerāri, mizând pe inteligenta si spiritul cititorului pentru a desāvârsi portretul. "Spiritul persiflant a convertit neologismul sau termenul prozaic, a dat viatā unei poezii a cārei valoare stā nu in mārturisirea, ci in disimularea sentimentului, nu in grandilocventā, (...) ci in discretie, in sāgālnicie, in onestitatea liricā a poetului". (Al sāndulescu)
Facilā in aparentā, poezia lui Topârceanu are sensuri multiple si profunde. "Istoria literarā viitoare va avea sā aseze poezia lui Topârceanu in adevārata ei luminā, inregistrând-o ca o poezie de sentiment si nu ca o poezie humoristicā, asa cum sunā, sumar si superficial, judecata criticei contemporane" spunea Alexandru Phillipide la moartea poetului. Iar noi, iubitori de artā si degustātori de frumos, avem azi prilejul de a-i aduce, la aniversare, un bine-meritat omagiu.
In afara creatiei sale literare, in viata de toate zilele, Topârceanu a fost un om obisnuit, cu merite si defecte, cu o existentā complexā. Dar, dupā cum spunea Mihai Ralea, "la urma urmei omul nu intereseazā, poetul insā se defineste clar prin ceea ce exprimā. Si ne e de ajuns opera ca sā-l putem clasifica".
Pentru a ne reaminti de creatia poetului, redām mai jos douā dintre poeziile sale mai putin cunoscute, dar atât de bogate in imagini de o unicā delicatete si gratie.
Observator
MARTIE
- Singurātate -
Prin luminisul crângului tācut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Copacii goi, in lungā nemiscare,
Par umbra lor ce stā-nāltatā in picioare.
Arar ajunge pânā-aici
O pasāre cu aripile mici,
Si glasul ei rāsunā in linistea prea tare.
Dar Primāvara, care stie tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur
Albastru miozot.
Si dintre foi tivite cu argint,
Vor creste ciucuri albi de mārgārint.
Pe-aici, o Zânā micā coboarā dintre stele,
Si-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimānui pe lume nu-i e dat s-o vadā
Cum vine pe cārārile din mladā,
Fācând in tainā indelung popas
Din loc in loc, pe unde-a mai rāmas
Zāpadā...
LUMINA
Viseazā plopul nemiscat in soare
Si umbra din el, neagrā, îi curge la picioare.
Un melc îsi taie drumul prin grādinā
De-a dreptul, ca un tanc de gelatinā,
Amenintând albine si furnici
Cu patru tunuri mici.
Tācerea îsi adunā trupul sferic
Intr-un boboc de nalbā.
O muscā trece prin lumina albā,
Ca o scânteie de-ntuneric.
Un fluture, cu aripi de umbrā si mātasā
Din zboru-i frânt si plutitor se lasā
Pe vârful unui spin.
Si florile se-naltā-ntr-un picior
Sā-l poatā contempla mai bine,
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfācute-n viitor.
|
Observator 3/11/2004 |
Contact: |
|
|
