Poeta Luminita SUSE din Ottawa
Date personale
Născută în Bucureşti,
la data de 12 iunie 1960, căsătorită.
Studii
1975–1979 Liceul de Matematică-Fizică nr. 1, “Dr. Petru Groza”, Bucureşti
1979–1983 Facultatea de Matematică, secţia de Informatică, Universitatea din Bucureşti.
1993 Admisă pentru doctorat la Institutul de Matematici, Bucureşti.
Activitatea profesională
1983-1992 analist programator ICPE – Institutul de Cercetări pentru Electrotehnică, Bucureşti
1992-1995 asistent universitar Catedra de Matematici 3, Universitatea Politehnica, Bucureşti.
1995-1998 software developer Fulcrum Technologies, Ottawa
1998-prezent software engineer Cognos Incorporated, Ottawa
Activitatea literară şi publicaţii
1975–1979 Membră a cenaclului “Săgetătorul” condus de Prof. Dr. Tudor Opriş.
Poeziile mele au fost incluse în antologia cenaclului “Săgetătorul”
sub pseudonimul literar Liana Roureanu.
Am participat la taberele de creaţie de la Costineşti, Iaşi, etc şi la emisiuni radio şi TV pe teme literare.
Am primit premii la concursurile “Tinere condeie”.
Am publicat în revista “Foaie pentru minte, inimă şi calculator”, Bucureşti.
2000–prezent Cenzor, redactor şi autor recomandat pe situl interactiv de literatură www.poezie.ro
Voi fi inclusă cu poezie în antologia lor în curs de apariţie.
Pe acest site, în primii doi ani, am publicat sub pseudonimul Oriana Sersea.
2001 Inclusă în antologia “Devotions of the Mind”, the International Library of Poetry cu versuri în limba engleză selectate de pe situl wwws.poetry.com.
2001 Volumul de versuri “Anotimpul licuricilor”, editura Pro Transilvania, Bucureşti.
2002 Volumul de versuri “Sacrificiul mirării”, editura Pro Transilvania, Bucureşti.
2003 Volumul de versuri "Geometrii singulare", editura Pro Transilvania, Bucureşti.
Lansarea acestui volum a avut loc la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti,
în septembrie 2003.
Matematică şi poezie românească, arţar şi hârtie încondeiată cu formule şi vers, calculator şi suflet românesc ar fi doar câteva cuvinte printre care o regăsim căutându-se, pe Luminiţa Suse, o poetă neobarbiană (după cum susţine domnul profesor Tudor Opriş în prefaţa volumului), îndrăgostită de puterea şi expresia cuvântului în poezie şi pledând în acest recent volum editat “Geometrii singulare”, pentru transcenderea iubirii imuabile, singulare.
Şi pentru că în postfaţa volumului pe care vă invit, cu drag să-l parcurgeţi, am vorbit mai pe larg despre felul în care poeta şi-a alcătuit (aproape matematic) în cicluri de poezii, creaţia, nu voi aminti acum, decât câteva aspecte generale ale structurii lui.
Simbolic, şi nu în ultimul rând tematic, ciclurile volumului “Geometrii singulare” sunt subordonate cifrei 5. Tematic, dacă primului capitol îi este dedicată obsesiv culoarea albastră, a cerului şi a mării, simbolizând generozitatea şi nobleţea sufletească, un spaţiu exterior, raportat la cel interior, celui de-al doilea capitol îi este rezervată tematica zborului, unde, din nou zborul, un act exterior se raportează la spaţiul imanent al sinelui. Vom întâlni aici, poeziile în care eul feminin poetic, se transpune de cele mai multe ori într-un zbor, de fiecare dată privit dintr-un unghi diferit. Prin ciclul de poezii intitulat “Adevărul eliptic”, Luminiţa Suse încearcă să dea o explicaţie realităţii sentimentelor. Astfel se poate întâmpla ca în încercarea de a explica perfecţiunea prin cuvinte să pierdem multe sensuri, sunt pe de o parte cele ale "elipsei" ca formă geometrică şi a "elipiticului", ca omitere, absenţă. Aşadar, prin înlăturarea sintagmatică a celor doi termeni antitetici “adevăr” şi “eliptic” ne apropiem de procedeul stilistic numit "oximoron", prin care poeta încearcă să găsească explicaţii, respectiv desluşiri ale realităţii.
Un întreg ciclu de poezii, aşa cum o spune însuşi titlul lui, este format din poezii de acest tip, cu formă fixă, scrise parcă din nevoia de a-şi comunica discursul poetic în aceste forme determinate, calculate, echilibrate şi înscriindu-le într-o o ordine respectiv, o formă, dinainte prestabilită.
“Omniprezenta mirare” este unul din ciclurile de poezii în care gesturile ca “mirarea”, “uimirea” se insinuează în versuri şi mai ales amintirea sideraţiei în faţa realităţilor trecute, aduce după sine acea surprindere omniprezentă a iubirii trecute, a durerii în iubire.
Desigur, mai sunt multe de spus, de data aceasta nu mi-am propus decât să fac o succintă prezentare a ciclurilor de poezii din volum, invitându-vă pe dumneavoastră să o descoperiţi pe Luminiţa Suse, printre poemele ei, draga noastră poetă canadiană cu suflet şi spirit românesc.
Eveniment cultural. Lansarea celui de-al treilea volum de poezie al Luminiţei Suse, Geometrii Singulare.
Anul era 2003. Ziua prăznuirii Sfântului Martir, preot şi cărturar, Antim Ivireanu, sărbătorind de data aceasta şi “naşterea” unui suflet sau a unui spirit prin cuvânt, respectiv, poezie: Luminiţa Suse, "Geometrii Singulare", Editura Pro Transilvania, Bucureşti.
Altfel spus, a douăzeci şi şaptea zi a unui septembrie prietenos, aduna undeva în jurul orei 14, la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, iubitori de literatură, poezie, artă, din multe colţuri ale tării. Un loc unde emoţia regăsirilor era curmată din când în când de cuvintele cheie, şuşotite sau murmurate în mulţime: “Luminiţa Suse”, “Geometrii singulare” sau “Oriana”. O zi de neuitat pentru majoritatea tinerilor iubitori de poezie prezenţi la eveniment, cu toţii alăturându-se poetei, plini de emoţii multiple, cu această ocazie, lansându-şi chiar şi ei, prezenţele de autori virtuali, în realitate. Căci, trebuie să spunem, o bună parte din asistenţă era alcătuită din membri sau autori de poezie şi multiple alte tipuri de texte literare ai site-ului interactiv de literatură românească www.poezie.ro, pe Internet, locul în care s-au citit, şi-au comentat creaţiile şi care i-a adus în această fericită zi, împreună. Ca o mărturie a faptului că poezia românească îşi are iubitorii ei, indiferent unde s-ar naşte sau ar trăi aceştia, o spune însăşi bucuria evenimentului, împărtăşită acolo în sala Uniunii Scriitorilor, de tineri iubitori de poezie din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Chişinău, Piteşti, Craiova, Bacău, Deva, , Roşiori de Vede, Moldova Nouă şi poate chiar şi alte localităţi pe care nu le-am mai aflat. Şi dacă noi aveam să trecem munţi, oraşe, ape şi străzi ca să ne întâlnim cu ocazia acestui eveniment, Luminiţa Suse trecuse Oceanul Atlantic înapoi, tocmai din depărtările Canadei, mai precis oraşul Ottawa, unde locuieşte şi trăieşte împreună cu familia ei, de opt ani de zile, revenind acum, pentru a-şi dărui poezia, aici în ţara ei natală.
Alături de poetă şi acum ca şi în timpul liceului, pe când făcea parte din cenaclul “Săgetătorul”, ca mentor spiritual, s-a aflat şi domnul profesor doctor Tudor Orpiş, prezentând-o în cuvântul de prefaţă al volumului şi cu ocazia lansării, ca fiind o poetă neobarbiană, “evoluând în ultimele două volume către o poezie originală”, “purtând uneori viguroase şi surprinzătoare ornamente baroce de metafore, dând poeziei o facondă atletică, o verticalitate intelectuală şi o putere fascinatorie similară frumuseţii lui Baudelaire.” Prezenţa poetei Constanţa Buzea a onorat şi înnobilat asistenţa şi nu în ultimul rând a luat cuvântul domnul Ioan Crângaşu, membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Prezenţi pentru a-i fi alături poetei s-au alăturat şi foştii colegi de la Catedra de Matematică a Institutului Politehnic Bucureşti, unde Luminiţa Suse profesa înainte de a se stabili în Canada, ca asistent universitar. Pasiunea pentru literatură şi în special pentru poezie este o veche iubire, mereu prezentă în inima poetei, însă domeniul în care ea s-a calificat şi lucrează în prezent este cel al ştiinţelor reale, adică software engineer/developer.
Surprinzătoare prin emoţiile multiple, întâlnirea ne-a adus şi câteva momente lirice în care s-au recitat versuri. Autoarea le-a mulţumit tuturor celor care i-au fost alături. Am avut apoi ocazia să ascultăm o muzică divină înălţată dintr-un pian, strunit cu har şi cu real talent de Sânziana Alexandru, o tânără pianistă în vârstă de numai 16 ani.
Întocmai ca şi primele două volume “Anotimpul licuricilor” şi “Sacrificiul mirării”, “Geometrii singulare” a văzut lumina tiparului la Editura Pro Transilvania, într-o foarte bună prezentare (tiparul, hârtia, fonturile), datorată editorului Ioniţă Mircea Stelian, şi o grafică de bun gust aparţinând Elenei Boariu-Opriş, respectiv lui Teodor Gheorghiu, tehnoredactorul cărţii fiind I. S. Mircea, poet şi el.
Luând poezia “în palme” sau deschizând cartea, găsim în debutul acesteia, cuvântul de mulţumire al Luminiţei Suse adresat editorului site-ului interactiv de literatură, Radu Herinean şi cititorilor de poezie românească din toată lumea, cei care i-au citit creaţiile, lăsându-şi părerile în acest uriaş atelier literar pe Internet, numit www.poezie.ro, unde poeta îşi semnează creaţiile cu pseudonimul Oriana. Apoi cuvântul domnului prof. dr. Tudor Opriş, cele cinci cicluri de poezie, câteva păreri ale cititorilor pe Internet şi fragmente din recenzia Ioanei Andreea Ştefănescu, “Luminiţa Suse şi vocaţia extremelor” iar pe coperta 4, cuvântul de răspuns la invitaţie al poetei Constanţa Buzea apărut în “România Literară” nr. 37, unde domnia sa, susţine faptul că “umorul remarcabil (…) dă suflet şi farmec ideilor tratate cam la rece de autoare comentând petrecerile lor imaginare.” şi din nou un fragment din recenzia mai sus amintită, cu referinţa generică la neologismele ca unelte ale creaţiei Luminiţei Suse. Înainte de cuprins, volumul de poezie “Geometrii singulare” are şi o postfaţă, pe care, cu stimă şi admiraţie pentru poezia scrisă de Luminiţa Suse, o semnez.
Emoţiile şi bucuria de ne cunoaşte între noi, după ce ne citisem gândurile, părerile, creaţiile aduse pe acest site de literatură, de o bună bucată de vreme, au scaparat în chip natural pe chipurile noastre, pentru că, trebuie să spunem, la acest eveniment n-au participat decât oameni frumoşi, cu frumuseţe înterioară, reflectată minunat în priviri.
Aşa s-a întâmplat ca în a douăzeci şi şaptea zi a lui septembrie, dragostea pentru poezia scrisă în limba noastră românească ne-a trecut munţii, dealurile, râurile, oraşele sau străzile, iar pe Luminiţa însuşi marele ocean pentru a renaşte şi a-şi dărui sufletul pe hârtie, aici pe tărâmul ei natal. Cu poezia-i nobilă şi prezenţa-i naturală, reală şi deschisă, de ziua prăznuirii Sfântului Antim Ivireanu, Luminiţa ne-a luminat pe toţi, dăruindu-ne la propriu şi la figurat sufletul ei, pe hârtie. Anul era 2003. Şi nu cred că vom uita această zi, degrabă.
"Geometrii singulare" - prezentare generală
Matematică şi poezie românească, arţar şi hârtie încondeiată cu formule şi vers, calculator şi suflet românesc ar fi doar câteva cuvinte printre care o regăsim căutându-se, pe Luminiţa Suse, o poetă neobarbiană (după cum susţine domnul profesor Tudor Opriş în prefaţa volumului), îndrăgostită de puterea şi expresia cuvântului în poezie şi pledând în acest recent volum editat “Geometrii singulare”, pentru transcenderea iubirii imuabile, singulare.
Şi pentru că în postfaţa volumului pe care vă invit, cu drag să-l parcurgeţi, am vorbit mai pe larg despre felul în care poeta şi-a alcătuit (aproape matematic) în cicluri de poezii, creaţia, nu voi aminti acum, decât câteva aspecte generale ale structurii lui.
Simbolic, şi nu în ultimul rând tematic, ciclurile volumului “Geometrii singulare” sunt subordonate cifrei 5. Tematic, dacă primului capitol îi este dedicată obsesiv culoarea albastră, a cerului şi a mării, simbolizând generozitatea şi nobleţea sufletească, un spaţiu exterior, raportat la cel interior, celui de-al doilea capitol îi este rezervată tematica zborului, unde, din nou zborul, un act exterior se raportează la spaţiul imanent al sinelui. Vom întâlni aici, poeziile în care eul feminin poetic, se transpune de cele mai multe ori într-un zbor, de fiecare dată privit dintr-un unghi diferit. Prin ciclul de poezii intitulat “Adevărul eliptic”, Luminiţa Suse încearcă să dea o explicaţie realităţii sentimentelor. Astfel se poate întâmpla ca în încercarea de a explica perfecţiunea prin cuvinte să pierdem multe sensuri, sunt pe de o parte cele ale "elipsei" ca formă geometrică şi a "elipiticului", ca omitere, absenţă. Aşadar, prin înlăturarea sintagmatică a celor doi termeni antitetici “adevăr” şi “eliptic” ne apropiem de procedeul stilistic numit "oximoron", prin care poeta încearcă să găsească explicaţii, respectiv desluşiri ale realităţii.
Un întreg ciclu de poezii, aşa cum o spune însuşi titlul lui, este format din poezii de acest tip, cu formă fixă, scrise parcă din nevoia de a-şi comunica discursul poetic în aceste forme determinate, calculate, echilibrate şi înscriindu-le într-o o ordine respectiv, o formă, dinainte prestabilită.
“Omniprezenta mirare” este unul din ciclurile de poezii în care gesturile ca “mirarea”, “uimirea” se insinuează în versuri şi mai ales amintirea sideraţiei în faţa realităţilor trecute, aduce după sine acea surprindere omniprezentă a iubirii trecute, a durerii în iubire.
Desigur, mai sunt multe de spus, de data aceasta nu mi-am propus decât să fac o succintă prezentare a ciclurilor de poezii din volum, invitându-vă pe dumneavoastră să o descoperiţi pe Luminiţa Suse, printre poemele ei, draga noastră poetă canadiană cu suflet şi spirit românesc.
Eveniment cultural. Lansarea celui de-al treilea volum de poezie al Luminiţei Suse, Geometrii Singulare.
Anul era 2003. Ziua prăznuirii Sfântului Martir, preot şi cărturar, Antim Ivireanu, sărbătorind de data aceasta şi “naşterea” unui suflet sau a unui spirit prin cuvânt, respectiv, poezie: Luminiţa Suse, "Geometrii Singulare", Editura Pro Transilvania, Bucureşti.
Altfel spus, a douăzeci şi şaptea zi a unui septembrie prietenos, aduna undeva în jurul orei 14, la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, iubitori de literatură, poezie, artă, din multe colţuri ale tării. Un loc unde emoţia regăsirilor era curmată din când în când de cuvintele cheie, şuşotite sau murmurate în mulţime: “Luminiţa Suse”, “Geometrii singulare” sau “Oriana”. O zi de neuitat pentru majoritatea tinerilor iubitori de poezie prezenţi la eveniment, cu toţii alăturându-se poetei, plini de emoţii multiple, cu această ocazie, lansându-şi chiar şi ei, prezenţele de autori virtuali, în realitate. Căci, trebuie să spunem, o bună parte din asistenţă era alcătuită din membri sau autori de poezie şi multiple alte tipuri de texte literare ai site-ului interactiv de literatură românească www.poezie.ro, pe Internet, locul în care s-au citit, şi-au comentat creaţiile şi care i-a adus în această fericită zi, împreună. Ca o mărturie a faptului că poezia românească îşi are iubitorii ei, indiferent unde s-ar naşte sau ar trăi aceştia, o spune însăşi bucuria evenimentului, împărtăşită acolo în sala Uniunii Scriitorilor, de tineri iubitori de poezie din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Chişinău, Piteşti, Craiova, Bacău, Deva, , Roşiori de Vede, Moldova Nouă şi poate chiar şi alte localităţi pe care nu le-am mai aflat. Şi dacă noi aveam să trecem munţi, oraşe, ape şi străzi ca să ne întâlnim cu ocazia acestui eveniment, Luminiţa Suse trecuse Oceanul Atlantic înapoi, tocmai din depărtările Canadei, mai precis oraşul Ottawa, unde locuieşte şi trăieşte împreună cu familia ei, de opt ani de zile, revenind acum, pentru a-şi dărui poezia, aici în ţara ei natală.
Alături de poetă şi acum ca şi în timpul liceului, pe când făcea parte din cenaclul “Săgetătorul”, ca mentor spiritual, s-a aflat şi domnul profesor doctor Tudor Orpiş, prezentând-o în cuvântul de prefaţă al volumului şi cu ocazia lansării, ca fiind o poetă neobarbiană, “evoluând în ultimele două volume către o poezie originală”, “purtând uneori viguroase şi surprinzătoare ornamente baroce de metafore, dând poeziei o facondă atletică, o verticalitate intelectuală şi o putere fascinatorie similară frumuseţii lui Baudelaire.” Prezenţa poetei Constanţa Buzea a onorat şi înnobilat asistenţa şi nu în ultimul rând a luat cuvântul domnul Ioan Crângaşu, membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Prezenţi pentru a-i fi alături poetei s-au alăturat şi foştii colegi de la Catedra de Matematică a Institutului Politehnic Bucureşti, unde Luminiţa Suse profesa înainte de a se stabili în Canada, ca asistent universitar. Pasiunea pentru literatură şi în special pentru poezie este o veche iubire, mereu prezentă în inima poetei, însă domeniul în care ea s-a calificat şi lucrează în prezent este cel al ştiinţelor reale, adică software engineer/developer.
Surprinzătoare prin emoţiile multiple, întâlnirea ne-a adus şi câteva momente lirice în care s-au recitat versuri. Autoarea le-a mulţumit tuturor celor care i-au fost alături. Am avut apoi ocazia să ascultăm o muzică divină înălţată dintr-un pian, strunit cu har şi cu real talent de Sânziana Alexandru, o tânără pianistă în vârstă de numai 16 ani.
Întocmai ca şi primele două volume “Anotimpul licuricilor” şi “Sacrificiul mirării”, “Geometrii singulare” a văzut lumina tiparului la Editura Pro Transilvania, într-o foarte bună prezentare (tiparul, hârtia, fonturile), datorată editorului Ioniţă Mircea Stelian, şi o grafică de bun gust aparţinând Elenei Boariu-Opriş, respectiv lui Teodor Gheorghiu, tehnoredactorul cărţii fiind I. S. Mircea, poet şi el.
Luând poezia “în palme” sau deschizând cartea, găsim în debutul acesteia, cuvântul de mulţumire al Luminiţei Suse adresat editorului site-ului interactiv de literatură, Radu Herinean şi cititorilor de poezie românească din toată lumea, cei care i-au citit creaţiile, lăsându-şi părerile în acest uriaş atelier literar pe Internet, numit www.poezie.ro, unde poeta îşi semnează creaţiile cu pseudonimul Oriana. Apoi cuvântul domnului prof. dr. Tudor Opriş, cele cinci cicluri de poezie, câteva păreri ale cititorilor pe Internet şi fragmente din recenzia Ioanei Andreea Ştefănescu, “Luminiţa Suse şi vocaţia extremelor” iar pe coperta 4, cuvântul de răspuns la invitaţie al poetei Constanţa Buzea apărut în “România Literară” nr. 37, unde domnia sa, susţine faptul că “umorul remarcabil (…) dă suflet şi farmec ideilor tratate cam la rece de autoare comentând petrecerile lor imaginare.” şi din nou un fragment din recenzia mai sus amintită, cu referinţa generică la neologismele ca unelte ale creaţiei Luminiţei Suse. Înainte de cuprins, volumul de poezie “Geometrii singulare” are şi o postfaţă, pe care, cu stimă şi admiraţie pentru poezia scrisă de Luminiţa Suse, o semnez.
Emoţiile şi bucuria de ne cunoaşte între noi, după ce ne citisem gândurile, părerile, creaţiile aduse pe acest site de literatură, de o bună bucată de vreme, au scaparat în chip natural pe chipurile noastre, pentru că, trebuie să spunem, la acest eveniment n-au participat decât oameni frumoşi, cu frumuseţe înterioară, reflectată minunat în priviri.
Aşa s-a întâmplat ca în a douăzeci şi şaptea zi a lui septembrie, dragostea pentru poezia scrisă în limba noastră românească ne-a trecut munţii, dealurile, râurile, oraşele sau străzile, iar pe Luminiţa însuşi marele ocean pentru a renaşte şi a-şi dărui sufletul pe hârtie, aici pe tărâmul ei natal. Cu poezia-i nobilă şi prezenţa-i naturală, reală şi deschisă, de ziua prăznuirii Sfântului Antim Ivireanu, Luminiţa ne-a luminat pe toţi, dăruindu-ne la propriu şi la figurat sufletul ei, pe hârtie. Anul era 2003. Şi nu cred că vom uita această zi, degrabă.
Adina Ungur
|
Observator 3/8/2004 |
Contact: |
|
|
