Semne de intrebare : Pe aripile muzicii
Ca in fiecare an, perioada dinaintea Crăciunului este caracterizată, pe lângă explozia de lumini ce dă strălucire străzilor pe inserat, de o abundentă de spectacole menite să intregească atmosfera sărbătorească care a cuprins orasul.
Anul acesta am ales, in premieră, să mergem la concertul de Crăciun sustinut de corul scolii St. Michael Choir din Toronto, concert care, potrivit unei traditii de peste 70 de ani, a avut loc la bine cunoscuta sală de spectacole Massey Hall din downtown.
Intitulat Wonderful Peace, concertul acestei scoli cu vechime (a fost fundată [n anul 1937) a avut loc, asa cum am mentionat mai sus, In ambianta unei săli cu nu mai putină traditie – căci Massey Hall (desemnată in anul 1981 sit istoric national) fost donată orasului Toronto de către familia cu acelasi nume in anul 1894, de peste 115 ani vestitele sale usi de culoare rosie fiind deschise publicului.
Cei peste 250 de elevi si absolventi ai scolii St. Michael's Choir School ne-au inspirat, pe durata celor două ore ale concertului, să parcurgem, pe aripile muzicii si ale imaginatiei, un traseu in jurul lumii, o minunată călătorie in care colinde clasice si cântece celebrând dragostea intre oameni si pacea s-au impletit intr-o atmosferă caldă si entuziastă. A fost ca si cum, sub semnul acestei minunate sărbători care este Crăciunul, din vibratia melodică a atator secole si civilizatii, a răsărit un arc peste timp si peste continente, unindu-ne pe toti cei prezenti intr-o seară a bucuriei, păcii si dragostei intre oameni.
De la melodii clasice apartinand unor mari compozitori precum Felix Mendelssohn-Bartholdy sau Serghei Rahmaninov, la colinde traditionale precum Il est né, le divin enfant sau Hark! The herald angels sing, de la compozitii moderne la colinde si cantece reprezentative pentru diferite culturi, interpretate in limba respectivă (rusă, ucraineană, poloneză, spaniolă, franceză, dialect nigerian), corul de copii, adolescenti si tineri, acompaniati de pian si uneori (precum in cazul cântecelor de origine africană) de instrumente mai inedite, precum traditionalele tobe nigeriene sau sekere-le (instrumente de percutie specifice culturii nigeriene Yoruba), ne-au incântat, ne-au făcut să lăcrimăm, să visăm sau chiar să trepidăm atunci când ritmul melodic devenea mai intens, ca in cazul “troicii” (melodia compusă de Richard Kountz).
A fost o seară de neuitat, o seară pe care personal doresc să o re-trăiesc de multe ori de acum inainte, o seară in care compozitii fără vârstă, compozitii nemuritoare, ne-au amintit incă o dată cat de frumoasă este lumea in care trăim, si cât de mult merită să facem fiecare efortul să o păstrăm asa cum ne-a fost dăruită ca să ne bucurăm de ea.
Si poate că, in incheiere, nu este gresit să consemnez aici deviza acestei scoli, si anume: “Bis Orat Qui Cantat”, adică “cel ce cântă se roagă de două ori”.
|
Eliza Ghinea 1/2/2012 |
Contact: |
|
|
