PE TEME DE EDUCATIE ( XXII ) - EDUCATIA PERMANENTA (2)
Ne-am ocupat in numarul trecut al “Observatorului”de problematica generala a educatiei permanente. Ne propunem acum sa facem cateva precizari pe baza unor intrebari si sugestii deja primite in legatura cu subiectul in speta.
Termenul de “educatie permanenta” a aparut la sfarsitul deceniului al 6-lea al secolului al XX-lea, incluzand “educatia adultilor” (care s-a conturat ca domeniu dupa 1945), dar nu numai pe aceasta, ci toate varstele omului si toate formele educatiei la care ne-am referit anterior.
Invatamantul universitar din intreaga lume a fost receptiv fata de necesitatea educatiei permanente, prin crearea de organisme (institute, colegii, facultati, departamente etc.) specializate, avand ca obiect atat formarea studentilor in domeniu, cat si instruirea, perfectionarea, reciclarea pregatirii diferitelor categorii de adulti profesionisti sau in devenire profesionisti – pentru ca, sa reamintim, educatia adultilor inlocuieste sau completeaza pregatirea preuniversitara, instruieste in domenii cvasinoi pe cei care doresc sa se recalifice, perfectioneaza pregatirea specialistilor si-i ajuta sa receptioneze si sa includa in sistemele lor de lucru noi descoperiri, experiente si exigente.
In Canada, exista, la universitati din fiecare peovincie, astfel de organisme. La Toronto, de pilda, fiinteaza un Centru de Studii Independente sub egida Ministerului Educatiei si a T.V.Ontario, precum si Ontario Institute for Studies in Education (University of Toronto). In cadrul Universitatii din Montreal, exista chiar o Facultate de Educatie Permanenta, iar la Winnipeg (Manitoba) o sectie pentru educatia adultilor la College de Saint Boniface, sectie ale carei cursuri vizeaza atat “dezvoltarea profesionala”a studentilor adulti (informatica, diferite servicii si tehnologii etc.), cat si “dezvoltarea personala” a acestora (sanatate, timp liber, relatii familiale, folosirea Internetului s.a.) Am luat numai cateva exemple, dar asemenea institutii exista si la Ottawa si la Vancouver si in alte orase canadiene.
Un alt aspect al preocuparilor pentru realizarea educatiei permanente, de data aceasta vizandu-i pe tineri, il constituie permanenta educatorilor, fie ei parinti sau formatori – teachers and professors – in mijlocul studentilor (elevilor) din institutiile de invatamant si in special in mijlocul adolescentilor. Nu este vorba doar despre prezenta fizica a educatorilor, ci despre permanenta preocuparilor educative, sistematice. Unitatea de masura a reusitei actiunii educative trebuie sa fie inraurirea ce se exercita asupra tinerilor si intiparirea invatamintelor retinute pentru intreaga viata. Despre adolescenta s-a scris mult, fie pentru a se sublinia procesul normal de devenire a tanarului, tendinta sa de afirmare, de optiune, fie pentru a se indica, pe baza de studii si experiente, atitudinea cea mai potrivita a educatorului fata de el, caile de educare, de atragere catre ceea ce este util si frumos. In literatura de specialitate, se subliniaza, ca principale puncte de referinta in realizarea permanentei educative de care ne ocupam, rolul afectivitatii in formarea personalitatii adolescentilor, locul ce-l ocupa in acest proces nevoia de ocrotire si evolutie, particularitatile formarii morale si ale stimularii dorintei de insertie sociala, rolul intereselor spirituale. De asemenea, se apreciaza si demonstreaza, pe baza de cercetari concrete, ca idealul de via\a este, la aceasta varsta, un factor important al orientarii personalitatii.
Tot mai frecvent se insista asupra rolului dimensiunii afective a personalitatii adolescentine. Lipsa de afectiune din partea educatorilor da nastere unor sentimente de nesiguranta, de frustrare sau de culpabilitate, faciliteaza aparitia unor conflicte cu adultii, influenteaza negativ dezvoltarea unor procese psihice – ca imaginatia, vointa, precum si alegerea corecta a unui drum in viata. Dupa unele cercetari, frustrarile educative ar duce, prin anumite mecanisme fiziologice, chiar la aparitia unor tulburari somatice. Simtindu-se privat de sprijinul pe care il asteapta, stopat in tendinta sa de evolutie, adolescentul se resemneaza, se inchide in sine, se izoleaz` si devine, printr-un reflex de aparare, mai rau si violent. Pe fondul unui comportament perturbat, el nu va depasi mediocritatea ca intelect. Dragostea din partea educatorilor, ca si dragostea parinteasca, il linisteste pe adolescent, ii da siguranta, incredere in sine pentru infruntarea oricaror piedici, dorinta de afirmare (are cui sa produca bucurii!), ceea ce are un rol deosebit pentru integrarea sociala a tanarului, proces in care se pastreaza echilibrul structural si functional al personalitatii in decursul unei realizari originale, continue, active. Este de prisos sa subliniem legatura acestor efecte ale demersurilor formative cu educatia permanenta. Daca in numele educatiei permanente actioneaza permanenta educatorilor, nu este vorba de un joc de cuvinte, ci de o conditie care asigura infaptuirea dezideratului general.
Asa cum aminteam mai sus, cateva dintre trasaturile specifice ale adolescentei solicita cu precadere necesitatea educatiei permanente. In afara de nevoia de afectivitate, de ocrotire in evolutia adolescentului, avem in vedere conduita morala, interesele si idealul de viata. In sprijinirea procesului de dezvoltare a laturii morale a personalitatii, trebuie tinut seama ca ritmul dezvoltarii intelectuale este mai alert decat ritmul dezvoltarii morale, ca notiunile morale, conceptia morala se formeaza mai greu si ca insuficienta experienta de via\a sustine prea putin nazuintele adolescentului de a rezolva singur problemele moral-civice ce i se pun, nazuintele legate de dorinta de afirmare. In aceasta situatie, educatorii trebuie sa cunoasca motivatia conduitei tinerilor, influentele pe care ei le primesc din partea anturajului in care se misca si, cu tact, rabdare si perseverenta sa “demoleze” ceea ce este negativ, nociv in mentalitatea tinerilor, sa le apropie exemple pozitive, sa-i antreneze in actiuni placute pentru ei si benefice din punct de vedere educativ. In orice caz, nu trebuie sa se ignoreze necesitatea incurajarii initiativei tinerilor. Ei trebuie sa fie convinsi ca rezolva singuri problemele ce le stau in fata.
Interesele, desi inca instabile, fluctuante, existand - este drept - si diferente individuale, ating trepte inalte in perioada adolescentei , ele fiind multiple, predominand cele profesionale, dar existand receptivitate la tineri si pentru interesele spirituale, teoretice, culturale. Important este ca educatorii, observand inclinatiile tinerilor spre diferite domenii ale cunoasterii umane, sa contribuie la orientarea lor spre valorile autentice din trecut, ca si din contemporaneitate.
Idealul de viata se contureaz` in functie de orizontul cunoasterii, de mentalitate, de constiinta de sine si de capacitatea de afirmare a responsabilitatii adolescen\ilor. Se observa, in general, treecerea de la modelele de viata, prin generalizare si abstractizare, la etapa idealului propriu, cu profund caracter social, trasaturile morale ocupand un loc de frunte, ca expresie a procesului conturarii, afirmarii si autodeterminarii personalitatii. Este stiut ca adolescentul isi schimba conduita fata de factorii formarii idealului de viata - familia, scoala, relatiile interpersonale, activitatile fundamentale, timpul liber, dominantele personalitatii proprii etc. Cunoscand acesti factori, educatorii vor putea actiona in sprijinul formarii la tineri a unui ideal de viata sanatos, constructiv, bine orientat, precum si pentru evitarea unei supraevaluari.
Din discutiile purtate cu mai multi studenti canadieni de origine romana din highschool si din universitati, rezulta ca formele prin care se realizeaza permanenta, ca metoda de munca educativa, sunt foarte variate si se refera atat la activitatile legate de cursuri, cat si la cele din afara acestora. Studentii considera permanenta indrumatorilor, in sensul explicat mai sus, ca obiectiva si necesara, printre efectele ei numarandu-se atasamentul tinerilor fata de institutiile in care invata, formarea unei opinii sanatoase in legatura cu studiul si a unei tinute demne in toate imprejurarile.
Ca o parere personala, apare si dezideratul ca toti profesorii (intre care sunt si membri ai comunitatii romanesti - ne referim la Canada) sa cunoasca si drumul urmat de studenti dupa absolvirea scolii, colegiului sau universitatii, asa cum procedeaza multi formatori. Astfel, educatorii pot avea certitudinea ca stradaniile lor rodesc si ca tinerii sunt convinsi de justetea orientarilor capatate prin educatie.
In ceea ce-i priveste pe parinti, experienta de viata, dragostea pentru copii ]i dorinta ca acestia sa aiba numai impliniri, ii indreptatesc ca sfaturile, indrumarile adresate tinerilor sa fie ascultate, convorbirile de la suflet la suflet purtate cu ei s` fie privite cu seriozitate, cu afectiunea si respectul cuvenit de catre fiii ]i fiicele lor, chiar daca, in unele cazuri, pregatirea prin studii a celor tineri este superioara.
|
Prof. Silvestru Moraru 2/16/2004 |
Contact: |
|
|
