Tuesday, Jul 15, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Când "cei usurati aprind focul in cetate, inteleptii potolesc mânia "

Incidentele care au avut loc la Londra luna trecutã (august) au fost considerate ca cele mai violente din ultimii 30 de ani. Potrivit politiei londoneze, peste o mie de persoane au fost arestate, dintre care 396 minori. Violentele, care au început în nordul Londrei s-au extins ulterior în mai multe orase britanice, între care Birmingham, Manchester si Liverpool. A fost vorba în principal de actiuni de efractie, vandalizãri de autoturisme si furturi, dar si incendii provocate. Incidentele au provocat o mare indignare asupra populatiei acestei tãri si au determinat o reactie fermã din partea autoritãtilor. Potrivit Scotland Yard, din cele 1.838 de persoane retinute în timpul violentelor, 1.049 au fost puse sub acuzare, 218 dintre acestea fiind minore. Premierul britanic David Cameron si-a întrerupt vacanta si a declarat în Parlamentul britanic : „Nu este vorba despre politicã, nici despre manifestatii, ci despre furt […] Aceasta este infractionalitate, pur si simplu si pentru aceasta nu existã scuze. Nu este o problemã de sãrãcie, ci de culturã. O culturã a violentei, lipsei de respect fatã de autoritate […] trebuie sã arãtãm lumii cã Marea Britanie nu este o tarã care distruge, ci o tarã care construieste, care nu se resemneazã, o tarã care face fatã, care nu priveste în urmã, ci totdeauna înainte”. În cele din urmã violentele au fost stopate, fiind antrenati în aceastã actiune 16000 de politisti. Au fost implicate persoane cu statut social diferit, copii, tineri si oameni mai în vârstã.
De aici începând, fenomenul, fiindcã el poate fi denumit astfel, poate fi amplu analizat. Nu am sã îndrãznesc decât o succintã analizã, privitã din punctul de vedere al libertãtii zilelor noastre, prost înteleasã de unii oameni. Si nu este o remarcã nouã si nici restrânsã, ci valabilã pentru foarte multe tãri de pe glob.
Libertatea este un concept filosofic, a cãrui semnificatie ar putea fi rezumatã prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Ea zugrãveste comportamentul uman. A fost o temã care a preocupat filosofii, teologii, precum si statul.
Pentru Socrate, de exemplu, libertatea este poarta tuturor dereglãrilor individuale si sociale, calea spre desfrâu si descompunere; pentru Aristotel, apãrãtor al libertãtii, este poarta prin care intrã bucuria de a trãi, poarta prin care intrã viciile fiind cea a pasiunii. Venind mai aproape de vremurile noastre, pentru filosoful britanic John Stuart Mill (1806–1873), libertatea este determinatã de raporturile dintre individ si societate, sfera libertãtii umane cuprinzând anumite libertãti printre care si „libertatea alegerii unui stil de viatã”. Si ce stil de viatã trebuie ales? Chiar nu stim sã alegem, nu stim sã discernem? Stilul de viatã presupune într-adevãr culturã! Este gustul pentru elevat si frumos. Stilul nu presupune cantitatea, ci calitatea; înseamnã atitudine corectã, cuviincioasã, actiune folositoare, idei sãnãtoase, înseamnã bucuria de a trãi, dragostea, prietenia, dorinta de a te înãlta, de a deveni o persoanã cu o carte frumoasã de vizitã. Cãci a fi bogat si a fi lipsit de caracter, nu poate fi decât un stil ales dãunãtor atât tie cât si oamenilor din jurul tãu.
Pentru a ajunge sã te poti bucura de libertate, trebuie mai întâi sã-ti înfrângi barbaria, pe care o purtãm fiecare dintre noi, unii într-o mãsurã mai micã, altii mai mare, si pentru a-ti înfrânge barbaria trebuie sã te cunosti pe tine însuti si sã reusesti sã-ti modelezi caracterul. La început te ajutã pãrintii, scoala, mai apoi te strãduiesti singur sã dobândesti un comportament moral care sã fie în armonie cu cei din jur. De altfel normele comportamentului moral au fost cuprinse în cele zece legi biblice comune religiilor mozaicã, crestinã si mahomedanã, religii dominante si la ora actualã în lume. Incorectitudinea, obrãznicia, minciuna, lipsa de respect, tin de zonele întunericului; spiritul benefic, este cel creator, spiritul malefic este distrugãtor; omul care ia în brate spiritul malefic ajunge la desfrâu, se deconecteazã de la spiritul Divin. „Vai de feciorii rãzvrãtiti, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fãrã Mine, care fac legãminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca sã grãmãdeascã pãcate peste pãcate!”(ISAIA 30, 1)
Conceptul de libertate ideal în societate se presupune a fi acela în care orice om e liber sã facã ceea ce doreste, atâta timp cât nu încalcã libertatea altui om. Existã, dupã câte am aflat, si extremele acestui concept. Una dintre extreme este libertatea totalã reprezentatã în principal de cãtre curentul Punk. Filosofia acestui curent e simplã: „Sunt liber sã fac ce vreau, inclusiv sã îmi înfig bocancul în faþa ta”, filosofie total anarhistã. Curentul Punk a apãrut între anii ’76-’80. Un adept Punk trebuia sã fie altfel decât ceilalti, sã socheze, violenta fiind omniprezentã în manifestãri, de la înfãtisare, la limbaj, comportament; un revoltat fãrã cauzã, un om nelinistit, cãruia îi place sã trãiascã periculos. Cealaltã extremã este reprezentatã de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul sã facã nimic decât ceea ce i se spune. Chiar dacã la prima vedere par douã extreme total diferite, ele au un lucru în comun, ni se spune, si anume acela cã societatea e împãrþitã în douã grupuri, unul care are libertatea totalã si unul care nu are deloc.
Rolul statului ar fi sã se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, cât mai mulþi oameni sã se poatã bucura de cât mai multe libertãþi. Pentru a asigura acest lucru existã legi care trebuie respectate. Corectitudinea comportamentalã este o manifestare de respect în primul rând fatã de tine, dar si fatã de cei din jurul tãu, respect „fatã de autoritate”, dupã cum a exprimat Premierul britanic. A te purta corect, politicos, a fi calm, a cunoaste legile tãrii si a le respecta, indicã un om care-si iubeste tara, un om instruit, un om care a învãtat sã se poarte în societate. Astfel de oameni oferã încredere si luminã celor din jur lor. Iatã câtã dreptate a avut premierul britanic când a afirmat cã este „o problemã de culturã”!, morala fiind aceea care trebuie sã stea la temelia culturii unui individ si a vietii politice a societãtii, deoarece se mai întâmplã „sã fii instruit, dar nãtâng, brutal si simplist” spunea un gânditor român. Mergând mai în adânc, filosoful german Friedrich Nietzsche afirma cã morala apartine credintei nu politicii. Ce ne spune Biblia despre mânie? „Nu te grãbi sã te mânii în sufletul tãu, cãci mânia locuieste în sânul nebunilor.”
Filosoful român Nae Ionescu (1890-1940) precizeazã cã problema libertãtii se pune în modul urmãtor: „Existã mai multe drumuri de urmat si omul alege unul din ele. El alege, dar el nu poate actiona decât atunci când cunoaste conditiile multiple în care aceastã actiune este posibilã. Dacã nu cunoaste aceste posibilitãti si implicatii, atunci actiunea nu o face el, ci ea se întâmplã cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunostintã de cauzã! „Existã întotdeauna o limitã a libertãtii. Este un nonsens sã se vorbeascã despre o libertate absolutã. Omul nu poate fi liber sã facã orice vrea el: Libertatea îsi are limitele ei, care sunt indicate de natura omului. Prin urmare, tot ceea ce depãseste normalul, natura omului, poate sã fie interzis, fãrã însã ca aceasta sã reprezinte un atentat la libertate.”
Statul la emiterea legilor are în vedere conceptele de bine si rãu si gãseste un echilibru pentru a reusi sã asigure libertatea cetãþenilor sãi. Dar mai sunt si reguli pe care statul nu le poate stabili si care þin de bunul simþ al omului. Iatã cã ajungem din nou la Credintã, la religie, la invocarea Decalogului care este suma bunului simt crestinesc (Porunca a VIII: „Sã nu furi” si porunca a X-cea: „…sã nu poftesti vreun alt lucru care este al aproapelui tãu"). Dintre cele sapte Pãcate capitale, face parte si Mânia, numitã si furie, prin care se întelege respingerea iubirii si adoptarea sentimentelor rãzbunãtoare si a gândurilor pline de urã. Este minunat sã ai moralitate de ordin religios! Si cartea de cãpãtâi a acestei moralitãti este Biblia. Se stie cã o viatã lipsitã de credintã este o rãtãcire în spatiu si timp. Rãtãcim, rãtãcim si nu mai gãsim calea cea bunã!
Apostolul Pavel spunea acum 2000 de ani cã morala este înscrisã în inima omului. Existã o lege moralã cu care te nasti, adicã acea predispozitie de a alege binele de rãu; dar existã si o constiintã moralã, cea care-l face pe om sã discearnã cu bunã stiintã, adicã cunoscând, sã poatã alege si sã se manifeste ca atare. Atât legea moralã cât si constiinta moralã (constiinta fiind un produs al activitãtii creierului uman) îsi au izvorul în fiinta lui Dumnezeu. Constiinta moralã se poate cãpãta în timp, dupã cum am spus prin educatie, culturã. Ce culturã, ce educatie au avut acei copii implicati în incidente? Care a fost rolul familiei, a scolii, a Bisericii?
Libertatea poate fi si poarta de intrare a viciilor, însemnând si dreptul de a pãcãtui, de a face si rãu nu numai bine, dar evlavia (religiozitatea) înseamnã a cunoaste si a lua din libertate numai ceea ce este bun si frumos, adicã a discerne, din dragoste de Dumnezeu.
Întelepciunea poporului român a creat multe zicãtori, versuri, în legãturã cu educatia omului, a copilului.
Redau mai jos fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste: „Când copilului nuiaua nu-i stã - sfânt - la poarta mintii,/ Râde fericit copilul, dar la urmã plâng pãrintii! […] Pe copil sã-l tii în frâie, de vrei om la toti sã placã;/ Nu-l lãsa orice sã-ngâne, nu-l lãsa orice sã facã;/ Nu-l lãsa dupã plãcerea-i unde vrea el sã se ducã;/ Din acelasi lemn se face si icoanã si mãciucã./ În rãsfãt de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fãrã frâu,/ Tu ai semãnat neghinã, socotind cã semeni grâu.../ Cãci, precum îti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viatã si comori mereu adunã/ Ca sã lase mostenire la copii o viatã bunã,/ Din copiii lor fac trântori care-si vor munci doar dintii/ Sã mãnânce toatã viata ceea ce au strâns pãrintii.”
Desi trãim alte vremuri, poate este bine sã cunoastem si gândurile celor de dinaintea noastrã.
Si despre celelalte aspecte ale fenomenului, poate… cu altã ocazie. Dar ar fi trist sã mai existe!

Raleigh, Carolina de Nord





Vavila Popovici     9/16/2011


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian