Experienta Canadianã ( 17 ) - Sir John A. Macdonald: Cel dintâi Prim Ministru al Canadei
Cel dintâi Prim Ministru al Canadei si unul dintre cei mai mari oameni de stat ai ei a fost un immigrant.
John Alexander Macdonald s-a nãscut la Glasgow, Scotia, în 1815 si în 1920 a venit cu familia la Kingston, “Upper Canada” (Ontario). Tatãl lui Macdonald era magazioner si morar. Scotienii erau grupul dominant de imigranti din “Upper “ si “Lower” Canada dupã cucerirea Noii Frantze si au jucat un rol cheie în formarea institutiilor tzãrii.
Macdonald a devenit avocat si politician Conservator, ajungând rapid la conducerea partidului sãu. El a fost seful care, printre creatorii Confederatiei, a creat Dominionul Canada. Pentru aceastã realizare a primit de la Regina Victoria titlul de Sir, devenind Sir John Macdonald. La 1 Iulie 1867, ziua de nastere a Canadei, Macdonald a devenit primul ministru fondator al Canadei. El a ramas în functie pâna la moartea sa, în 1891, exceptând anii 1874-78, când el si partidul sãu au fost în dizgratie din cauza unui scandal.
Macdonald s-a dedicat construirii natiunii Canadiene. În timpul Confederatiei, el a pledat pentru crearea unui puternic guvern central, cu guverne provinciale mult mai slabe. Dupã 1867 el a fost nerãbdãtor sã adauge noi provincii si teritorii tzãrii care, la început, era formatã numai din Ontario, Quebec, New Brunswick si Nova Scotia. Macdonald e extins Canada de la ocean la ocean, obtinând de la compania Hudson Bay tot teritoriul dintre Ontario si Muntii Stâncosi (Rocky Mountains). Manitoba si British Columbia au devenit provincii în 1871, iar insula “Prince Edward Island” s-a alãturat în 1873.
Macdonald a fost în permanentzã îngrijorat de faptul cã eventual Canada ar putea fi preluatã de Statele Unite. El a considerat de o importantzã vitalã legarea provinciilor între ele printr-o cale feratã construitã în întregime pe teritoriul Canadian. Prima încercare de a crea o cale feratã transcontinentalã a produs, în 1874, cel mai mare scandal al tzãrii din toate timpurile, când s-a descoperit cã Macdonald promisese contractul unui bogat om de afaceri din Montreal în schimbul finantzãrii campaniei lui electorale. A trebuit sã demisioneze în mod rusinos si partidul sãu a pierdut alegerile din 1874 în favoarea Liberalilor condusi de Alexander Mackenzie.
Revenind la putere în alegerile din 1878 (în timpul unei serioase recesii), Macdonald a fost capabil sã subventioneze o companie nouã si a finisat calea feratã “Pacific Railway” în 1885, legând toatã Canada cu panglici de otzel. Guvernul Macdonald a încercat sã atragã imigrantii spre preeriile vestice, fãcând publicitate în toatã Europa pentru noi veniti. Politica sa a fost îngreunatã de o violentã rebeliune în 1885 pe teritoriile din Saskatchewan, condusã de proeminentul politician metis (jumãtate francez, jumãtate indian), Louis Riel. De asemenea, populatia albã din British Columbia a obiectat la imigratia crescândã din Asia, de frica faptului cã muncitorii care au lucrat la constructia liniei ferate, cum au fost Chinezii, ar putea micsora definitiv ratele salariale.
Guvernul lui Macdonald a impus taxe ridicate la mãrfurile importate pentru a stimula productia canadianã. Aceastã Politicã Nationalã, cum a fost numitã, a ajutat sã se creeze fabrici în estul Canadei, oferind joburi bune muncitorilor canadieni. Dar costul ridicat al vietii din tzarã a cauzat plecarea multor oameni din mediul rural în Statele Unite.
Macdonald a luptat constant contra tendintzei grupurilor etnice si rivale religios din provincii de a slãbi Canada prin pretentiile lor extremiste. Hotãrârea sa de a echilibra pretentiile canadienilor Francezi si Englezi, ale Protestantilor si Romano-Catolicilor cu cele ale provinciilor avide de mai multã putere a devenit un model pentru prim ministri ulteriori, pentru care politica în Canada trebuia sã fie în primul rând cãutarea de compromisuri practice, un curs moderat care sã atragã cât mai multe grupãri de interes major. Uneori încercãrile au esuat. Când Macdonald a permis executarea lui Louis Riel pentru trãdare în 1885, el a creat un resentiment care a durat în Quebec (unde se credea cã Riel era nebun) si a creat o problemã pentru viitorii politicieni Conservatori.
Multi istorici Canadieni considerã cã succesele lui Macdonald în constructia natiunii au fãcut din el cel mai important din toti prim ministrii Canadieni, echivalentul lui George Washington al Statelor Unite. Alti istorici cred cã unele metode ale lui Macdonald, mai ales obiceiul lui de a da joburi guvernamentale Conservatorilor, asteptând contributii pentru partidul Conservator de la contractorii guvernamentali, au încurajat în viatza publicã din Canada o coruptie care n-a mai putut fi niciodatã complet eliminatã.
Dar aproape toti istoricii sunt de acord cã John A. Macdonald a fost un om total devotat Canadei, cinstit, destept si prietenos chiar si cu politicienii care nu erau de acord cu el. El a fost bãutor pe vremea când alcoolul era permis peste tot, dar realizãrile lui au depãsit, în general, greselile lui. Referindu-se la unul din oponentii lui Liberali, Macdonald a comentat odatã cã orice Canadian preferã un Sir John A. beat, decât un George Brown treaz. Era adevãrat.
Episodul urmãtor: Sir Wilfrid Laurier: Omul cu Limba de Argint
Experienta Canadianã este o serie de 52 de serailei conceputã pentru a spune istoria Canadei oferita , grtauit, de Multimedia Nova Corporation.
Seria prezintã articole scrise de cei mai buni istorieni ai Canadei si ating o mare varietate de topicuri.
|
by Michael Bliss 8/16/2011 |
Contact: |
|
|
