A avut loc o noua manifestare a cenaclului “Observatorului”
Sarbatorirea a doua evenimente dragi sufletului oricarui roman, au fost prilejul care i-a adus impreuna pe colaboratorii cenaclului “Observatorul”:
15 ianuarie, nasterea lui M. Eminescu si
24 Ianuarie, ziua Unirii principatelor romane.
Parintele Ioan Cudritescu, caruia ii multumim si pe aceasta cale, ne-a invitat sa desfasuram intalnirea noastra, in sala in care se desfasoara alte activitati dupa slujba.
Sala a fost plina pana la refuz. Peste 300 de participanti in sala si altii pe la usi ca sa poata prinde cate ceva din ceea ce se petrecea inauntru.
Intalnirea noastra s-a deschis cu un moment foarte emotionant. Desi e cenaclul literar, momentul acesta a fost fara cuvinte. Doar glasul viorii a umplut sala. Balada lui Ciprian Porumbescu interpretata de CatrinelTudor si acompaniata la pian de Daniela Curea, a facut sa vibreze sala de dor, de nostalgie, de dragoste pentru locuri dragi.
Diapozitive cu imagini din “dulcea Bucovina”, prezentate de Florin Zamfirescu , au subliniat mai mult sentimentele pe care le-am trait.
Au urmat apoi cele doua prezenatri;
Sistematic si documentat, d-l prof. Silvestru Moraru, cu vocea bine timbrata, care sublinia gandul bine cumpanit, ne-a vorbit despre Unire si despre personalitatea lui Al. I. Cuza. Evocarea a fost calda, placuta si nu puteai sa iti iei ramas bun de la conferentiar, fara sa il urmaresti cu gandul, cum trebuie sa fi aratat ca dascal si ca director de liceu si chiar sa te incerce gandul ca ti-ar fi placut sa-i fii elev.
Cea de a doua conferinta, rostita cu glas mai tare, cu o larga experienta in arta condeiului cunoscutul poet Ion Segarceanu, ne-a vorbit despre Eminescu. Rostirea sa numita “Lectia lui Eminescu” ne-a facut sa ne simtim mandri ca un geniu ca Eminescu a fost roman. Cu alese cuvinte, d-l I. Segarceanu a facut ca in sala sa straluceasca iarasi viu “Luceafarului poeziei romanesti”. Lectia pe care ne-a dat-o M. Eminescu, asa cum ne spune domnia sa, este aceasta: “Prin accentele sale de rascolitoare pulsatie patriotica, prin limbajul si fericitele expresii deslusite in ‘fagurele de miere’ al limbii romane, intr-un timp cand acesta isi cauta vadurile propriei limpeziri, genialul artist ofera dovada peremptorie a modernitatii de gandire si exprimare, versurile sale, inepuizabile in conotatiile lor, intrand definitiv in rostirea noastra uzuala.”
Au recitat apoi poezii din poetul fara pereche : Magda Medan, Andrea Diaconescu, Monica George, Veronica Lerner. Ilie Stelian ne-a citit o poezie, compusa de dansul, dedicata marelui poet. Cineva din sala care nu il cunostea, vorbea in soapta: “Cred ca si de-ar citi o scrisoare, te-ar face sa plangi”.
Un alt moment deosebit de impresionant ni l-a oferit corul “Armonia”, dirijat de Prof. Augustin Medan. Cantecele au fost pe versurile lui M. Eminescu, cele mai multe armonizate de dirijor. Ba mai mult, una dintre melodii a fost compusa de poeta Veronica Lerner. Un alt cantec a fost pe cunoscutele versurile ale Veronicai Micle “Lampa”, avand-o ca solista pe Angela Stoita. Oamenii acestia, care isi castiga existenta muncind la serviciile lor mai mult de 8 ore pe zi, de dragul artei si pentru mentinerea spiritualitatii romanesti, au facut eforturi, ca, pe langa repertoriul lor, sa invete si noi cantece pe versuri de Eminescu, pentru aceasta zi. In timp ce urmaream cu ochii mari miscarile mainilor dirijorului, fata transpusa, deschiderea gurii in graiul mut, ochii care cuprindeau pe toti coristii facand sa rasune armonios fiecare cantec, ma gandeam, cum ar trebui sa-i rasplatim noi pentru daruirea lor neconditionata?
Si parca citindu-mi gandul, coordonatorul intalnirilor noastre, Domnul Puiu Popescu a anuntat, ca asa cum este obiceiul, in fiecare an, ziarul si cenaclul acorda un premiu special.
Acest premiu a fost oferit corului Armonia” si dirijorului ei pentru promovarea culturii romanesti pe aceste meleaguri.
Diploma a fost insotita si de frumoase cadouri , un album cu fotografii inedite ale coristilor de la repetiti si concerte, carti, Cd -uri, s.a.. Domnul Puiu a oferit, pe rand, flori solistelor si celor care au recitat versuri.
Apoi, corul si-a incheiat prezentarea sa cu indemnul de a canta cu toti participantii; ”Pe langa plopii fara sot”, si " Mai am un singur dor ". Intreaga asistenta a cantat si a aplaudat.
S-a cantat “Multi ani traiasca” pentru colaboratorii ziarului nascuti in luna ianuarie: Veronica Lerner, Elena Buica, maestru Nicapetre…
A urmat apoi partea a doua a cenaclului .
D-l Puiu Popescu, a prezentat pe cei doi autori care isi lansau cartile in aceasta zi;
Mircea Tamas, profesor la Centenial College din Toronto, autorul volumului “A lumii mireasa”. Dl Mircea Tamas este la a patra carte lansata in cadrul cenaclului nostru. Dansul a dedicat aceasta carte, de obiceiuri si rituri romanesti memoriei marelui poet Mihai Eminescu
A fost apoi prezentat maestrul Nicapetre, recent intors din Romania. Maestrul Nicapetre a relatat audientei modul cum a realizat albumul sau personal de arta, lansat in aceasta zi in Toronto. Domnul Nicapetre, dovedeste si talente de bun scriitor, dansul fiind la a treia carte lansata in cadrul cenaclului. Trebuie sa amintim ca maestrul Nicapetre este autorul sculpturi Mihai Eminescu, Nae Ionescu, Aron Cotrus, dela Campul Romnesc de la Hamilton. Dansul a invitat toti participantii sa participe la unele intalniri ale cenaclului din primavara care le vom tine la atelierul Domniei sale din Kingston Road.
Cei doi autori au dat apoi autografe.
Au fost prezentate apoi carti, reviste, sosite pe adresa cenaclului .
Au fost rostite cuvinte de apreciere si incurajare pentru romanii care traiesc si gandesc romaneste din Basarabia.
Am mai avut si cateva momente de destindere. Doua fetite, au cantat la pian din dorinta de a aduce si ele prinosul lor de daruire acestui moment.
Mona Medan, care implinise 10 ani pe 16 Ianuarie, a interpretat “Fur Elise” de L. van Beethoven.
Mara Nagy, de 11 ani, a cantat “Rondo-Toccata” de Kamalevski, iar impreuna, cele doua fetite, cantand fiecare cu cate o mana, au cantat impreuna “Heart and Soul”.
Delicioasa imagine.
Domnul Puiu a multumit celor din sala, tineri sau batrani, nume mai mult sau mai putin cunoscute in comunitatea noastra, care au onorat acesta manifestare , oameni care isi aduc contributia la renumele bun al comunitatii noastre romanesti in Canada. Ne-a indemnat apoi pe toti sa petrecem in timpul care ne-a mai ramas alaturi de bunatatile puse pe masa cu vinul si sampanie oferita de participanti.
Incheierea acestei manifestari nu se putea sa fie altfel decat cu Hora Unirii care a rasunat din piepturile tuturor, cu acompaniament la pian de Mara Nagy si jucata ca o adevarata hora. A fost o zi de sarbatoare care ne-a adus sarbatoare in suflet, zi in care ne-am simtit intr-un Romanie care ne-o dorim cu totii. curata si frumoasa.
|
Elena Buica 1/26/2004 |
Contact: |
|
|
