Formã si fond : -Câteva consideratiuni asupra artei Ortansei Moraru
De o vreme mã tot gândesc sã spun câteceva despre ceea ce considerãm a fi forma expresiei artstice si, mai ales, ce se întâmplã a fi imboldul creational pe care, conventional, îl numim continut sau fond. Pentru cã indiferent de splendoarea vizualã - vorbim aici de arta vizualã - directã sau sofisticat învãluitã în misterul liniilor, în acuratetea ori confuzia culorilor, asistãm la desfãsurarea unor idei, sentimente, pasiuni, regrete, melancolii, o lume în care artistul, creatorul, se « cufund(ã) ca într-o mare… » fie de « visãri dulci si senine » fie rãscolind »posomorâtul basmu’ » pentru cã asa cum zice Poetul : « acolo îmi (îi) place roata câte-o clipã s-o opresc » Ceea ce constitue indiscutabila memorizare a ceea ce vedem este armonia –perfectã rareori, posibilã uneori, doritã totdeauna -- între ceea ce artistul vrea sã spunã si cum o spune. În arta plasticã forma expresiei, « exteriorul » comunicãrii artistice are avantajul contactului direct, admirãm sau respingem imediat, surprinsi fie de armonia liniilor sau a culorii, fie de cacofonia lor, dar ceea ce este cel mai important este elementul chestionar pe care îl produce : ce vrea artistul, de fapt, ce încearcã sã ne comunice…forma fiind doar vehicolul transmiterii unor semnificatii, uneori usor traductibile alteori « încuiate » într- o exprimare mai putin citibilã ( ca sã zic asa). Cam astfel gândesc scriind despre Ortansa Moraru a cãrei « Open House Exhibit » din 5 martie m-a provocat ca dealtfel de fiecare datã când îi admir lucrãrile. Nãscutã în România, canadianã din 2002, absolventã a Facultãtii de Artã a Universitãtii din Timisoara, beneficiarã a câtorva « scholarships » din România, Italia si Olanda, câstigãtoare a numeroase « Awards » , din Canada, Italia - pentru a enumera numai câteva din datele « personale »- Ortansa, desi tânãrã, se dezvãlue a fi posesoarea unei forte artistice iesitã din comun, un talent în plinã desfãsurare si, de ce sã nu spun, producând lucrari memorabile. Acum doi ani, în noiembrie, Ortansa participã la expozitia colectivã, « Aligning with beauty » de la Varley Art Gallery of Markham cu gravuri în alb/negru, baza conceptionalã fiind lemnul si scriam atunci : »bazându-se pe impactul dramatic pe care contrastul alb/negru îl poate produce, gravurile Ortansei, intitulate « Nest », te prind în pãienjenisul emotional al întrebãrilor cãrora le cauti rãspunsul si, atent fiind descoperi într-un « dans » al culorilor dramatic opuse, o lume încãrcatã de simtire si de gânduri în care te cufunzi fãrã retineri. » Perfect valabil si acum ce ziceam atunci, dar expozitia din 5 martie este o experientã mult mai completã, un adevãrat soc interpretativ, pentru cã Ortansa se dezvãlue un artist mult mai complex, paleta ei trecând de la gravurã la desen si picturã, o imresionantã varietate de metode creationale « inventând » noi modalitãti de exteriorizare a stãrilor emotionale, care evident stau la baza lucrãrilor ei. Si, interesant, universul artistic se amplificã, creste, motivul « cuib’-ului continuã, dar se diversificã în tente de culoare « apãrute » firesc, înseninând dramatismul negrului, « gardurile » devin o interesantã observatie a lumii, « saltul’ peste ele apãrând ca o necesitate, sperantã, parcã, acea optimistã trimitere înainte fãrã de care n-am putea fi, o neobisnuitã interferare a ideii de drum în liniile gardului, ulucilor, un fel de « cãlcãturã » peste aceastã barierã falsã cu care ne împrejmuim, câte o schitã florarã, fãrã violenta culorii, dar cu delicatetea semnificatiei, « deschide » lumea, o invitã sã admire frumosul… O ! ce multe ar fi de spus despre expozitia acesta în care nota femininã este numai tangentialã, paleta viguroasã a unui artist autentic trecând dincolo…în acel teritoriu în care numai ei pot trece. Bucuria unei expozitii ample este inegalabilã, credeti-mã, artistul iti devine într-un fel familiar, doar te apropii de ceea ce este el fãrã fragmentare, dar în acelasi timp te « trimite » cumva la distantã, îti impune, te pune la locul tãu de consumator de artã aflat fatã-n fat cu o forta pe care o iubesti dar o si respecti. Cã Ortansa are deschis « orizontul » artei este fãrã discutie o realitate, urmeazã expozitii la Columbus Centre si cum italienii stiu imediat sã aprecieze arta urmeazã o alta la Torino, invitatii la concursuri si expozitii internationale, si o serie pe teritoriul Canadei…într-un cuvânt succesul pare a o « urmãri « . Drept sã spun, mi-ar fi plãcut sã am pregãtirea (teoreticã) necesarã unei analize pertinente a artei OrtensieiMoraru, dar am satisfactia, totusi, cã mi-am dezvãluit admiratia pentru un arist autentic. Maria Cecilia Nicu, pt Observatorul, mar. 2011
|
Maria Cecilia Nicu 3/22/2011 |
Contact: |
|
|