Balada chiriasului negrăbit
Sa dus vremea când Topârceanu Cu versu-i frumos curgător, În mână-mi punea geamantanul Și veșnic eram călător.
Trec anii, trec lunilen goană Și n zbor săptămânile trec; Desfac geamantanul, cucoană, Că azi mam decis: nu mai plec! De ce tot aceiași marotă (Că-i bine să stau la central, Să caut parchet, teracotă, Electrică tot la canal) Când viața-i destul de tihnită Și fără confortul modern? Îmi place sobița cu plită, Îmi place, când fulgii se cern, Să stau într-o poză banală, Pe pernele cu monogram, Primite cu foaie dotală De când erai jună, madam! Sadmir pe perete păunul, Țesut în culori pe covor; Să țin în hârtie săpunul Ș apa so țin în urcior. De ce să mă mut din cartierul, În care mă știu pe de rost Factorul, băcanul, frizerul, Gheorghiță, sergentul din post Și omul ce-mi vinde franzele; Îmi dă bună ziua când trec, Cismarul ce-mi bate pingele Și-mi ia zece lei pentrun flec. Îmi place vecina: o fată Cu părul buclat, auriu
(Păcat că mi-a fost prezentată Exact nouă luni prea târziu!) In ziua când vine chenzina, Acasă mă ntorc în taxi: Să crape de ciudă vecina, Să aibă de ce mă bârfi. În fond, să-ți spun verde, cucoană: De ce altă casă să-mi iau? Inseamnă să fiu într-o toană, Când legea-mi dă dreptul să stau. Trec, anii, trec lunilen goană Șin sbor săptămânile trec; Să treacă cu bine, cucoană, Că azi mam decis: nu mai plec!
|
parodie de Florin Iordachescu 1/11/2024 |
Contact: |
|