Un echilibru perfect? Despre speranță, supraviețuire și optimism social într-o lume în criză
Spectacolul de teatru inspirat de romanul lui Rohinton Mistry, Un echilibru perfect, pus recent în scenă la Crow's Theatre, este impresionant. Cartea m-a emoționat profund, pentru că încearcă să găsească răspunsuri la întrebări sociale care ne frământă permanent. Lectura ei m-a determinat să merg la teatru cu o curiozitate avidă. Cum ne găsim echilibrul într-o lume crudă și întunecată? Supraviețuirea depinde, poate, de capacitatea noastră de a păstra un echilibru fragil între speranță și disperare, fericire și suferință, demnitate și umilință, libertate și opresiune, solidaritate și egoism.
Inspirat de drama socială și politică a Indiei anului 1975, o perioadă marcată de instituirea stării de urgență și de adoptarea unor măsuri legislative represive, romanul lui Mistry este, de fapt, o frescă socială a umanității globale aflate în criză. Oameni provenind din caste diferite, prinși în menghina mecanismelor sociale și supuși unor forme diverse de cruzime umană. La scară globală, asemenea tragedii se repetă în fiecare zi. Este o criză pe care o recunoaștem și o simțim, într-o formă sau alta, fiecare dintre noi.
Mă întreb adesea cum au reușit oamenii să găsească echilibrul între speranță și disperare atunci când au fost încarcerați în lagărele de concentrare sau când au trăit în societăți totalitare. Nu am trăit cea mai mare parte a vieții mele în comunism. Terminasem liceul când zidurile comunismului începeau să se prăbușească în jurul nostru, în 1988–1989, dar îmi amintesc teroarea acelor ani. Simțeam zilnic efectele distrugătoare ale propagandei totalitare și resimțeam profund crimele sale morale. Îmi amintesc cu o emoție puternică faptul că, pentru mine, echilibrul dintre speranță și disperare se sprijinea pe convingerea că regimul comunist se va prăbuși. Această convingere îmi alimenta un optimism personal și social profund.
Numai că speranța mea de atunci putea fi, poate, expresia optimismului firesc al unui tânăr. Astăzi nu mi se mai pare la fel de ușor să găsesc același echilibru. Lecțiile istoriei sunt uitate sau ignorate. Oamenii se îndreaptă, uneori în mod voluntar, spre autoritarism și egoism social. La toate acestea se adaugă o criză profundă a echilibrului ecologic și climatic global. Pentru a înțelege mai bine fenomenul optimismului social, este însă nevoie de studii și date statistice care să ne ajute să surprindem evoluția sa în timp și să înțelegem mecanismele care îl influențează. În secolul XX, optimismul social a cunoscut fluctuații foarte mari. A fost un secol al contrastelor, marcat atât de perioade de încredere extraordinară în viitor, cât și de momente de profundă deziluzie.
Potrivit World News Survey, câteva etape sunt remarcabile. Între 1900 și 1914, optimismul social era ridicat și se baza pe încrederea în progres, știință și industrializare. În perioada 1914–1945, însă, acest sentiment a scăzut dramatic, pe fondul războaielor, al crizelor economice și al ororilor provocate de Holodomor și Holocaust.
Ulterior, între 1945 și 1960, optimismul social a crescut din nou, cel puțin pentru o perioadă, alimentat de speranța reconstrucției, de dezvoltarea educației și de perspectivele unei lumi mai prospere. După 1970, sentimentul de încredere în viitor a început să scadă din nou, pe fondul conflictelor politice, al tensiunilor internaționale și al transformărilor generate de mișcările de decolonizare. Între 1970 și 1980, neliniștea colectivă s-a accentuat, alimentată de marile dezamăgiri politice, de crizele economice și de creșterea șomajului.
După 1980 și până în jurul anului 2000, optimismul a cunoscut o revenire moderată, susținută de speranța modernizării, a democratizării și a construirii unei lumi mai deschise, mai ales după 1989, odată cu prăbușirea blocului comunist. Deși această prezentare a datelor nu oferă o analiză exhaustivă, se observă că speranța socială a fost alimentată, în mare măsură, de încrederea în progresul tehnologic și în capacitatea acestuia de a îmbunătăți viața oamenilor. Numai că, între anii 2000 și 2026, progresul tehnologic, oricât de spectaculos, s-a dovedit insuficient pentru a susține singur optimismul social. Am traversat un sfert de secol de progrese tehnologice greu de imaginat la începutul anilor 2000. Suntem, așadar, mai optimiști?
Un sondaj Ipsos referitor la perioada anilor 2000 și la criza din 2008 descrie erodarea promisiunii că fiecare generație va trăi mai bine decât precedenta. Criza financiară din 2008, stagnarea nivelului de trai pentru anumite grupuri și, ulterior, pandemia au accentuat această neîncredere. Nu rezultă însă că începutul anilor 2000 ar fi fost pretutindeni o perioadă de optimism. În 2022, potrivit unui sondaj Pew Research Center realizat în 19 țări, mediana ponderilor celor care credeau că generația următoare va avea o situație financiară mai proastă decât cea a părinților era de 70%. Este un indicator al pesimismului în țările studiate, nu un procent reprezentativ pentru întreaga populație mondială.
Între 2000 și 2026, speranța socială nu a dispărut, dar pare să se fi retras din orizontul colectiv spre cel personal. Analizele retrospective Ipsos descriu slăbirea încrederii în ideea că progresul economic va aduce, în mod firesc, o viață mai bună fiecărei generații, neîncredere accentuată de criza financiară și de pandemie.
Datele din 2026 surprind această distanță: în țările și piețele studiate de Ipsos, optimismul față de propria persoană și familie rămâne mult mai puternic decât optimismul față de lume. Poate că aici se află una dintre tensiunile timpului nostru: continuăm să sperăm pentru cei apropiați, chiar și atunci când ne este tot mai greu să ne imaginăm un viitor comun.
Pentru mine, Un echilibru perfect, romanul lui Rohinton Mistry, transmite că, într-o lume nedreaptă, oamenii pot găsi puterea de a supraviețui prin iubire, prietenie și compasiune. Romanul arată cât de vulnerabilă este ființa umană în fața sărăciei și a abuzului de putere, dar și cât de importantă este capacitatea de a păstra speranța. Uneori, echilibrul nu înseamnă să ai o viață lipsită de suferință, ci să găsești puterea de a continua să trăiești, să iubești și să rămâi om, chiar și atunci când lumea din jurul tău pare lipsită de umanitate.
Luiza Mureseanu Toronto
|
Luiza Mureseanu 11/15/2026 |
Contact: |
|