Despre fidelitatete
Conceptul de fidelitate se referă, în multe cazuri, la iubire, căsnicie prietenie. Când parcurgem numeroasele citate și aforisme legate de fidelitate, observăm ca marea majoritate se referă la relațiile amoroase. Nu cumva, însă domeniul legat de fidelitate cuprinde, în viața reală, o arie mult mai extinsă, pe care o trăim cu toții?
Desigur, fidelitatea despre care se vorbește cel mai mult, cea conjugală, este esențială, iar faptul că pe oameni îi preocupă ideea e o dovadă a importanței pe care o are în cotidian. Și totuși, dacă analizăm viața de astăzi, în care viteza schimbărilor în tehnologie, dar și în viața de zi cu zi, avansează rapid, observăm că, pe de o parte, fidelitatea – în toate domeniile – este deranjată de ritmul alert care obligă re-orientarea preferințelor personale într-o direcție în care, poate, n-am dori-o cu tot dinadinsul. Pe de altă parte, nu cumva noțiunea de fidelitate este mult mai largă decât acceptul public o acceptă? Oare loialitatea nu este un concept sinonim cu fidelitatea? Și, când ne gândim la loialitate, ea poate fi îndreptată în mai multe direcții decât fidelitatea conjugală. Un om poate fi loial ani întregi unei companii pentru care lucrează, unor prieteni, unor preferințe politice, literare, artistice, etc.
Fidelitatea, ca și loialitatea, dovedește o stabilitate a individului în ceea ce privește gusturile lui. Desigur, ele se schimbă cu vârsta, dar există o bază constantă, poate și emoțională, care definește preferințele omului. Multe preferințe sunt legate de viața din copilărie: cei care au avut casă cu grădină și flori, sau cu animale în curte, vor prefera la maturitate un astfel de decor. Alții, născuți la bloc, vor prefera un decor citadin. Suntem, prin natură, creați pentru a fi înconjurați de ceea ce alegem ca element al loialității noastre.
Ce se întâmplă însă în epoca actuală, când, de la o zi la alta, totul este într-o continuă și răvășitoare viteză de schimbare? Nu numai că nici nu apuci să te obișnuiești cu noile condiții – indiferent de domeniu – dar stabilitatea emoțională, cea legată de fidelitate, e atacată din plin. Nu apucăm să ne atașăm de ceva, de exemplu de un restaurant, sau magazin, că după scurtă vreme, - cum mi s-a întâmplat chiar mie, fie restaurantul a dispărut din locul apropiat unde era și s-a mutat în alt oraș, fie magazinul și-a schimbat numele, adresa și profilul. Iubeam librării, le vizitam cu plăcere, dar acum ori ele nu mai există, ori s-au mutat, ori vând doar câteva cărți, în rest comercializează alte produse.
La fel cu canalele de televiziune: îmi plăceau anumite canale, cărora le eram fidelă. Aveam, cu compania Rogers, canale cu muzică clasică. Și deodată, acum vreun an, compania a schimbat toate canalele, a multiplicat numărul lor, dar cele cărora le eram fidelă au dispărut, făcând loc unora care nu mă interesează. Când ești chiriaș la un bloc, fidelitatea ta e chiar pedepsită! Ea vine în totală contradicție cu interesele materiale ale proprietarului căruia îi plătești chirie: legile Canadei prevăd anumite procente de mărire anuală a chiriei pentru chiriaș, dar, dacă apartamentul este eliberat, proprietarul îl oferă unui nou chiriaș, pretinzând și obținând, legal, o chirie mult mai mare decât cea mărită legal a vechiului chiriaș. Cu alte cuvinte, mobilitatea este încurajată, în timp ce constanța, loialitatea, fidelitatea, exact invers!
Sunt, de felul meu, un om constant: scriu la același reviste, prețuiesc aceeași oameni, iubesc aceiași compozitori, scriitori, pictori, am prieteni de lungă durată și, dacă apar persoane noi în orizontul meu, nu ezit să mă implic într-o nouă și durabilă prietenie. Din blocul unde locuiesc de 30 de ani, m-aș muta, pentru că e un bloc vechi și tot timpul sunt defecțiuni care trebuie reparate. Dar blocurile noi au un camere de dimensiuni liliputane, nu încap nici biblioteci cu cărți, nici mobilă, nici chiar oameni în sufragerie. Poate numai persoane de origină asiatică, cu talie mică, s-ar putea mișca în jurul mesei, noi, familia noastră – părinți copii, total patru adulți, n-am reușit.
Închei acest articol scris pentru ziarul Observatorul din Toronto, la care colaborez de aproape 30 de ani. Nu dovedește însuși acest fapt fidelitatea mea față de revistă și, în același timp, loialitatea însăși a revistei, care apare la Toronto de 30 de ani, cu același număr de pagini, condusă de același inimos redactor șef, Dumitru Puiu Popescu, revistă în care găsim aceleași rubrici interesante și îi reîntâlnim pe colegii colaboratori la fel de loiali ca și noi
Veronica Pavel Lerner
|
Veronica Pavel Lerner 10/17/2026 |
Contact: |
|