Anca Ivanenko - o poetă canadiană de origine română
Anca Ivanenko, este poetă, mamă, fiică, studentă a medicinei homeopatice, și consultant strategic cu specializare în domeniul financiar, a cărei activitate creează o punte între rigoarea logicii și frumusețea fluidă a sufletului uman. Deținătoare a unei diplome de excelență în Economie și a certificării Financial Risk Manager (FRM), a petrecut peste un deceniu navigând pe terenul analitic al finanțelor corporative înainte de a îmbrățișa pe deplin vocația de a transpune în versuri curenții nevăzuți ai vieții. Este autoarea volumelor de poezie „Love by Design, Forgiveness by Choice” și „Grateful and Blessed”, lucrări născute dintr-o profundă explorare a vindecării emoționale și a rezilienței în fața dificultăților. Posesoare a centurii maro în Kung Fu și vorbitoare fluentă a trei limbi, Anca își îmbogățește scrisul cu o rară claritate structurală și cu o perspectivă interculturală asupra emoțiilor umane. Trăiește în Ontario, Canada, unde continuă să exploreze intersecțiile dintre intelect, empatie și bunăstare holistică.
***
George ROCA: Distinsă doamnă, mă bucur că am oportunitatea de a vă cunoaște și de a dezvălui cititorilor noștri detalii despre activitatea dumneavoastră, atât socială, profesională cât și literară. De unde vă trageți rădăcinile și ce v-a determinat să emigrați în Canada?
Anca IVANENKO: Domnule Roca, vă mulțumesc foarte mult pentru oportunitatea acestui interviu și pentru interesul față de lucrările mele. M-am născut în Constanța, România, și am emigrat în Canada prin căsătorie cu un cetățean canadian de origine ucraineană, în anul 2005, după terminarea ASE-ului la București.
George ROCA: Relatați-ne câte ceva despre activitatea dumneavoastră profesională.
Anca IVANENKO: Desigur, cu multă plăcere! După ce am ajuns în Canada în septembrie 2005, mi-a luat cam 3 luni să îmi fac o idee despre stilul de viață al oamenilor de aici și despre cum pot să îmi găsesc primul serviciu. Țin minte și acum cât de șocată am fost de diferențele culturale pe care le-am perceput chiar de pe primul drum de la aeroport până în apartamentul în care urma să locuim, în Toronto. Am fost uimită de un miros puternic de ulei și de lipsa de arhitectură a clădirilor, comparând cu clădirile din București și Constanța. Acesta a fost primul semn de întrebare, dacă chiar am făcut o alegere bună să emigrez în Canada fără nici un alt suport moral și emoțional din România și să îmi las în urmă toată familia pentru a veni într-o cultură care deja se vedea că era foarte diferită de a noastră. După 3 luni, am obținut primul serviciu într-o bancă și apoi am simțit șocul cultural și mai mult. Conversațiile cu colegii mei de serviciu canadieni erau foarte diferite de conversațiile cu colegii mei din facultate români... lipsite de substanță, după părerea mea, ritmul vieții și al serviciului era foarte alert pentru mine, deși învățasem engleza din clasa a doua, și a devenit foarte evident, extrem de repede, că dacă vroiam să avansez în cariera mea în Canada sau măcar să am garanția că voi putea să rămân în acea poziție, sistemul bancar fiind unul foarte competitiv și dinamic, urma să am un drum foarte dificil înaintea mea. Asta a însemnat continuarea educației în domeniul financiar în Canada, cu examene din programul de CFA (Chartered Financial Analyst) și FRM (Financial Risk Manager) și alte cursuri în domeniu obținute de la Canadian Securities Institute. În acest fel, prin studiu și prin experiența acumulată în 5 bănci diferite în decursul a șapte ani, am reușit să ajung la nivelul profesional în domeniul financiar-bancar pe care mi l-am dorit. Dar tot acest efort pe plan intelectual s-a făcut simțit la nivel fizic și emoțional, culminând cu câteva atacuri de panică și alte probleme de sănătate care mi-au schimbat ținta către găsirea unei soluții și astfel, am început să studiez medicina homeopatică și să practic arte marțiale (Kung-Fu).
George ROCA: O întrebare mai sentimentală... Sunteți fericită în Canada? Vă e dor de ținuturile natale, de România...?
Anca IVANENKO: Aceasta este întrebarea cheie! Aș putea spune că astăzi, după 20 de ani de locuit în Canada, unde o am acum și pe mama și am și două fetițe extrem de drăgălașe, da(!), acum sunt mult mai fericită decât în ultimii 20 de ani. Dar trebuie să vă spun că asimilarea în cultura canadiană a fost un proces foarte dureros pentru mine, la nivel mental și emoțional. Canadienii nu sunt ca românii, sunt mai puțin afectuoși, după părerea și din experiența mea. Cultura este foarte diferită, sistemul de educație este foarte diferit și ca atare copiii noștri sunt foarte diferiți de părinții lor. A trebuit să învăț să găsesc o cale de mijloc și să înțeleg că ele nu sunt românce, a trebuit să învăț să îmi iubesc și răsfăț copiii în limba engleză și să mă adaptez eu la ceea ce învață ele la școală. Am fost pusă în poziția să învăț eu de la ele și nu invers, ceea ce nu este ușor... Aici este foarte important să fie copiii auziți de părinți, mai important decât să fie părinții auziți de copii, și aceasta a fost o altă dimensiune a diferențelor culturale pe care a trebuit să învăț să o accept. Și pe măsură ce cresc, se vede din ce în ce mai mult că ele sunt canadiene și eu sunt româncă. Cred că aceasta este cea mai mare dificultate, din punct de vedere mental și emoțional. Așa că pot să vă spun că da, îmi este foarte dor de ținuturile natale și din ce în ce mai dor în fiecare an. Mai pot să vă împărtășesc că în primii 5 ani am plâns în fiecare seară pe drumul de la serviciu către casă. A fost extrem de dureros dar, din fericire, Toronto este plin de imigranți, așa că nu m-am simțit singură în suferința mea. Am învățat să fiu... alone together. Când sunt mai mulți care se simt singuri, parcă suntem toți mai puțin singuri. Singuri împreună e mult mai bine decât singuri-singuri...
George ROCA: Să trecem la literatură... Scrieți poezie. Bilingv? Simțiți atât de bine limba engleză încât ați publicat două volume de versuri în această limbă? Care este cea de a treia limbă pe care o vorbiți? O folosiți și pe aceasta pentru scrieri literare?
Anca IVANENKO: Așa este, scriu poezii în engleză dinainte de a pleca din România. Am învățat limba engleză din clasa a doua și până la liceu cu o doamnă profesoară extraordinară care era atât de talentată, încât și acum mi-o amintesc cu drag! Ne vorbea numai în engleză, nici măcar un cuvânt în română, și făcea și tabere în fiecare vară și ca atare am ajuns să pot simți în limba engleză, după atâția ani de vorbit cursiv. Aceasta a fost marea mea salvare când am venit în Canada, faptul că eram fluentă deja în engleză, pentru că altfel mi-ar fi fost mult mai greu și la nivelul profesional. A treia limbă pe care o vorbesc este spaniola și asta se datorează faptului că la câțiva ani de când am venit în Canada, m-am recăsătorit cu un columbian. Socrii mei vorbesc numai spaniola, așadar și eu și fetițele noastre suntem fluente în această limbă, dar până acum nu am scris nici o poezie în limba spaniolă.
George ROCA: Care v-au fost începuturile pe tărâm literar? Scrieți de pe vremea când vă mai aflați în România sau frumoasa Canada a fost cea inspirațională?
Anca IVANENKO: Primele poezii pe care le-am scris au fost în limba română, desigur, acasă în Constanța, la vârsta de 13 ani, când, țin ținte ca acum, am fost absolut devastată când prietena mea cea mai bună s-a mutat în alt cartier și la o altă școală. I-am dedicat ei prima poezie pe care am scris-o. Apoi la câțiva ani am pierdut-o pe una dintre bunici și am scris o poezie pentru a-mi exprima sentimentele legate de această pierdere colosală pentru mine, la acea vârstă. Și apoi, de fiecare dată când am avut ceva substanțial de exprimat, am scris o poezie. În Canada am fost expusă la diferențe culturale pe care nu le-am putut procesa timp de mulți ani și așa s-au născut, în timp, cele două cărți de poezii pe care le-am publicat. Intenția mea a fost ca din atâta suferință și sentiment de izolare, din atâta singurătate, să creez ceva frumos și deosebit. Am vrut să transform ceva dureros în ceva special, ce poate ajuta și inspira alte persoane care se confruntă cu situații asemănătoare, pentru că atunci când eu am trecut prin acea perioadă, mi-am spus mereu că nu se poate să fiu singura care are o astfel de experiență dificilă și m-am întrebat mereu: „unde sunt ceilalți?”. Astăzi, sunt foarte mulțumită de ce am creat, din ce am avut, și foarte mândră de mine pentru că nu a fost ușor. Alte persoane emigrează în Canada cu familia lor de pe tărâmurile natale, dar eu am venit singură și nu am avut oportunitatea să găsesc o comunitate de români, unde am locuit și unde am lucrat. Așadar, nu am avut nici o altă alternativă decât să asimilez cultura canadiană și apoi, pe cea columbiană. Este foarte dificil să nu înoți în apele tale, și să fii singură între străini. Dar am reușit să găsesc o modalitate de a gândi care m-a ajutat să merg înainte și să răzbat, fără a pierde esența mea de româncă. Acel mod de a gândi l-am exprimat în poeziile mele și sper să ajute și alte persoane în situații asemănătoare mie.
George ROCA: Ce tematică abordați mai frecvent în scrieri? Vă place mai mult poezia cu rimă sau fără (vers alb)?
Anca IVANENKO: Poeziile mele sunt despre dragoste, suferință, iertare, acceptare și despre cum să răzbești în fața necazurilor. Despre a găsi starea de prezență, acea stare care este mai profundă decât gândul, unde gândul se estompează și unde înveți să fii pur și simplu acolo unde ești, să respiri și să găsești refugiu în lucruri simple și în persoane care doresc să fie lângă tine, pentru a da libertatea să plece, celor care nu te vor în viața lor și pentru a te ajuta să îți găsești și tu, în acest fel, liniștea interioară, care este cea mai importantă, după părerea mea. Deși am scris o dată sau de două ori poezii fără rimă, trebuie să recunosc că prefer poezia cu ritm, rimă și măsură.
George ROCA: Ce ecouri ați avut de pe urma publicării cărților dumneavoastră?
Anca IVANENKO: Am avut oportunitatea de a prezenta cărțile mele în câteva forumuri și în diverse grupuri, în decursul ultimilor ani. Am primit reacții foarte pozitive și încurajatoare, am făcut câteva persoane să plângă și mi s-a spus de multe ori că lucrările mele sunt pline de sensibilitate, chiar mi s-a mulțumit, pentru că au ajutat alte persoane să proceseze trauma emoțională în viața lor. Acest lucru mi-a umplut sufletul de bucurie, pentru că dacă pot ajuta și inspira alte persoane care se regăsesc în experiențele descrise de mine în lucrările mele, asta este tot ce îmi doresc. Mi se pare că este un lucru foarte frumos și deosebit, și, sincer, necesar astăzi mai mult decât oricând, să poți să ajungi la sufletul altora prin sensibilitatea cuvântului scris. Unul dintre lucrurile extrem de îngrijorătoare pe care le-am observat în Canada este tendința de a asurzi sau răstălmăci cuvintele altora, probabil motivată, cel puțin în parte, de diferențe culturale pe care încă nu am învățat cum să le procesăm. Din acest motiv eu am încercat, în lucrările mele, să evidențiez, pe cât de mult posibil, claritatea în expresie și în structura frazei.
George ROCA: Colaborați cu societăți literare canadiene sau românești? Publicații!?
Anca IVANENKO: În acest moment, datorită faptului că am fost foarte preocupată de creșterea noii generații și implicată în alte proiecte, ca de exemplu studiul medicinei homeopatice, turnee internaționale de arte marțiale și terminarea unor programe în domeniul financiar, nu colaborez cu societăți literare canadiene sau românești și nici cu alte publicații.
George ROCA: Care vor fi următoarele scrieri pe care le pregătiți? Ce planuri și dorințe de viitor vă vor aprofunda scrisul?
Anca IVANENKO: Este posibil să scriu o altă carte de poezii în viitor, dar cel mai probabil următoarea publicație va fi legată de subiectul medicinei homeopatice clasice pe care am studiat-o în ultimii ani prin cursurile Academiei Internaționale de Homeopatie Clasică din Grecia, a Profesorului George Vithoulkas. Este un subiect care mă fascinează, întrucât m-a ajutat foarte mult să îmi mențin copiii (și restul familiei) sănătoși și departe de antibiotice și orice alte medicamente de mai mult de 6 ani.
George ROCA: Să nu uit! V-aș ruga câteva detalii despre obținerea centurii maro în sportul artelor marțiale de anvergură numit Kung Fu! De când îl practicați, ce succese v-a adus? Concursuri, satisfacții, beneficii...?
Anca IVANENKO: Eu și familia mea practicăm Kung-Fu de cinci ani. Este o artă foarte frumoasă și utilă, de care sperăm să nu avem niciodată nevoie în viața de zi cu zi, dar ajută extraordinar de mult nu numai fizic, pentru a menține flexibilitatea și sănătatea organismului, dar și mental și emoțional, cultivând disciplina și încrederea în sine. Eu și familia mea facem parte din Echipa Națională de Arte Marțiale a Canadei și participăm în concursuri locale, provinciale, naționale și internaționale care se desfășoară pe parcursul anului. În fiecare an, în ianuarie, participăm în turneul ICOMA (International Congress of Martial Arts) care se desfășoară în America de Sud, alături de echipa națională a Statelor Unite ale Americii și echipa locală (Costa Rica, Mexico, sau Jamaica), cu suportul guvernului canadian și în fiecare an aducem numeroase medalii acasă. Artele marțiale sunt atât de integrate în viața noastră acum, încât nici nu ne mai putem imagina cum am putea trăi fără exercițiul fizic intens cu care deja ne-am obișnuit și fără numeroasele beneficii pe care le oferă acest sport minunat.
George ROCA: Câteva cuvinte (chiar și sfaturi) adresate celor care citesc aceste rânduri!
Anca IVANENKO: Sper din tot sufletul, mai mult decât orice, ca aceste rânduri să vă atingă la nivel emoțional și să vă fie un punct de sprijin, indiferent cu ce vă confruntați! Sper să vă facă să realizați că nu sunteți singuri în lupta cu dificultățile vieții, să vă inspire ca, la rândul dumneavoastră, să vă împărtășiți starea interioară cu alții și să găsiți în aceste rânduri o altă perspectivă care să vă ajute să răzbiți prin orice vă stă în cale! Cel mai mult, sper ca poeziile mele să vă ajute și pe dumneavoastră, cum m-au ajutat și pe mine, să vă găsiți liniștea sufletească! Eu vă doresc tuturor, stimați cititori ai acestui articol, exact ce doresc familiei mele: o viață plină de iubire, de lumină sufletească și de farmec. Cu mult drag!
George ROCA: Vă mulțumesc și vă doresc mult succes în continuare. Să ne citim de bine!
Anca IVANENKO: Și eu vă mulțumesc foarte mult, stimate domnule Roca! Mi-a făcut o mare plăcere să fiu în compania dumneavoastră pentru acest interviu! Numai bine vă doresc și eu!
------------------
A consemnat,
George ROCA
Sydney, Australia – Canbridge, Ontario, Canada
5 august 2026
.......................
Nota Observatorul
Vezi din poeziile Doamnei Anca Ivanenko la rubrica Condeie dib diasporai
|
a consemnat, George Roca 8/6/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.