Adrian Păunescu jurnalistul
Momentul de deschidere a Festivalului internațional „Adrian Păunescu”, ediția 2026, s-a petrecut în lumea cărților, la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, din Craiova, unde s-a vorbit despre activitatea poetului și jurnalistului, au fost recitate versuri din creația sa, au fost interpretate memorabile piese de muzică folk. În acest context, latura jurnalistică a activității lui Adrian Păunescu a fost evocată de către scriitorul și ziaristul Mircea Pospai, președinte de onoare al Filialei „Tudor Arghezi” Dolj a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru în Consiliul Director al UZPR. Redăm, în continuare, o selecție din respectiva evocare.
Cea de a 12 a ediție a Festivalului internațional „Adrian Păunescu” este, ca și alte dăți, un prilej de rememorare a personalității acestuia, de recitare a versurilor sale, de ascultat cântece care au fost compuse pe unele dintre poezii.
Este însă potrivit să nu uităm nici pe Adrian Păunescu jurnalistul, chiar dacă, în principal, peste Craiova și Bârca este în aceste zile o adevărată „furtună“ de poezie păunesciană, rostită sau cântată, după cum spuneam.
Ca jurnalist, Adrian Păunescu se remarcă prin cel puțin trei elemente distincte, puternice, bine conturate. Și anume: prin scrisul în sine (articole, eseuri, interviuri etc.), prin direcțiile și schimbările de paradigmă publicistică aduse în epocă, în mod deosebit în revista „Flacăra”, precum și prin lecțiile care ne-au rămas de la el.
Ca și în poezie, în jurnalistică a fost deosebit de prolific, de analitic și, ori de câte ori a fost nevoie, puternic incisiv.
A fost atras de gazetărie, încă de dinainte de facultate. În pe¬rioada 1960-1963 a publicat și a făcut corectură la reviste din capitală și la ziarul „Crișana”, din Oradea. În perioada de dinainte de anul 1990 a lucrat sau a colaborat la majoritatea ziarelor şi publicațiilor importante ale vremii: România Literară (redactor și redactor șef adjunct), „Luceafărul” (redactor șef adjunct), „Amfiteatru” (redactor), „Magazin”, „România Liberă”, „Scânteia Tineretului”, „Săptămâna” și altele. După 1989, odată cu liberalizarea și diversificarea presei, a fost colaborator al unor reînnoite sau nou apărute gazete: „Libertatea”, „Jurnalul Național”, „Românul”, „Timpul”, „7 Zile”, „Pro Sport”, „Gazeta Sporturilor”, „Sportul românesc”. În ceea ce privește televiziunea, înainte de 1989 a realizat, la Televiziunea Română, emisiuni precum „Antena vă aparține”, „Antena Cântării României”, „Descoperirea României” și altele, apoi la mai multe televiziuni particulare, precum Antena 1, Pro TV, Tele 7 abc sau la radiouri precum Radio România, Europa Liberă, Radio 21 etc.
Dar, după părerea noastră, Adrian Păunescu va rămâne în istoria jurnalismului românesc prin conducerea revistei „Flacăra”, timp de 12 ani, între 1973 și 1985.
Revista „Flacăra” era una cu mare tradiție și cu notorietate în publicistica românească. Apăruse la 22 octombrie 1911 (primul director: Constantin Banu), militând pentru cultura unei Românii unite și independente, cu aspirații de reîntregire. A fost suprimată pe timpul Primului Război Mondial, până în 1922, apoi, din nou, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, reapariția fiind în 1952. În timpul primelor perioade revista a reunit articole ale unor mari personalități, între care Barbu Ștefănescu Delavrancea, George Coșbuc, Alexandru Brătescu-Voinești, Alexandru Vlahuță, Octavian Goga, George Enescu, Spiru Haret, iar după 1952 o girau, deja, semnături precum Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Ovidiu Ioanițoaia, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Aurel Baranga, Fănuș Neagu, Marin Sorescu și însuși Adrian Păunescu.
Ei bine, Adrian Păunescu venea la conducerea revistei cu experiența câștigată la publicații menționate mai devreme și cu bagajul unor recente cunoștințe și idei dobândite prin bursa de un an (1972) în mediul academic al unor universități americane.
Astfel încât, revista „Flacăra”, sub conducerea lui Adrian Păunescu, a devenit locul unde presa se făcea altfel decât la celelalte publicații, unde erau abordate teme aproape tabu pentru vremea respectivă, din domeniul social mai ales, acolo unde oamenii simțeau cele mai multe și mai acute dintre dureri, dar a fost și o tribună de poezie și cultură națională.
În acest context, pentru că mulți dintre dumneavoastră, cei aflați în această sală sau cei ce vor citi în revistă, nu ați trăit în acele vremuri ori detaliile s-au șters din memorie, am să vă spun câte ceva despre modul cum erau tratate în „Flacăra” diferitele probleme, ca fond și modalitate de prezentare.
Mare accent se punea pe relația cu cetățeanul. Una sau două pagini ale revistei erau de fiecare dată răspunsuri la scrisorile primite de la cititori, iar acesta erau, în general, bine documentate și cu ținută pertinentă.
Pe domeniul sănătății au existat numeroase articole și campanii de presă, am să dau aici doar două exemple. Primul este despre campania de presă privind un medicament inovativ, creat de doctorul Pușcaș de la Șimleul Silvaniei, anume medicamentul „Ulcosilvanil”, a cărui formulă era de ajutor în tratarea ulcerului. Al doilea, din contextul general al promovării tratamentelor de geriatrie aparținând doctoriței Ana Aslan. Revista „Flacăra” a avut un foarte important rol, contribuind la ceea ce am numi astăzi crearea brandului „Ana Aslan”.
Spuneam mai devreme despre contribuțiile în domeniul promovării literaturii și culturii naționale. Revista avea o secțiune intitulată „Flacăra pentru minte, inimă și literatură “, celebra sintagmă, modificată, fiind onorată prin pagini întregi de poezie, analiza fenomenului cultural, prezentare de cărți și evenimente culturale și, foarte important, nelipsitul „curier literar“, devenit locul de primă publicare a mulți dintre scriitorii cunoscuți de mai târziu.
În ceea ce privește sportul, un loc aparte era rezervat fotbalului, cu focusare pe echipa de suflet a poetului, Universitatea Craiova, aceasta însă și pentru faptul că, în acea perioadă, echipa craioveană era formația fotbalistică fanion a țării.
Este interesant că unele dintre problemele tratate atunci, în condițiile dificile determinate de rigoriile publicistice ale vremii, sunt valabile și astăzi. Iată câteva titluri din domeniul învățământului, de exemplu: „Profesorul – un manual dotat cu sentimente“; „Ce s-ar întâmpla dacă și elevii ar da note profesorilor?“; „Profesori care, puși în fața exigențelor elevilor, riscă să rămână corigenți“. Din domeniul economiei, conținutul multor articole pare mai degrabă adecvat economiei de piață decât celei planificate socialiste. De exemplu: „Vom avea, și vom plăti, prețurile pe care le merităm prin munca noastră”; „Despre eficiența muncii și efectele ei”. Ca un element de vizionarism, la vremea aceea, în anii ‘80 ai secolului trecut, revista condusă de Adrian Păunescu punea problema înlocuirii materiilor prime epuizabile, cu altele, regenerabile. Este, spre exemplu, cazul unui articol intitulat „Petrochimie fără petrol“. Într-un alt articol, tot pe atunci, autorul scria „O sursă inepuizabilă de energie, care va deveni competitivă prin anii 1990, este energia solară. De asemenea, energia geotermală și energia eoliană, pentru producerea curentului electric“.
Pentru cei ce cunosc rigoriile vremurilor de atunci, este de înțeles că asemenea articole erau inserate în cadrul paginilor acordate special câte unui domeniu, după ce primele pagini erau dedicate partidului unic, conducătorilor, evenimentelor și documentelor politice. Dar, cert, atunci nu se putea altfel. Oricum, pentru ansamblul conținutului revista și redactorul șef aveau mari probleme și a fost menținut greu acest conținut.
Poate cel mai important aspect, dincolo de structura și programul revistei „Flacăra”, este acela al calității intrinseci a articolelor, a modului cum erau gândite, documentate, scrise și așezate în pagini. Dacă în poezie orice autor este un solitar, în jurnalism este obligatorie echipa. Iar Adrian Păunescu a știut să adune în jurul său oameni deopotrivă inteligenți și talentați, dintre care ne îngăduim să menționăm aici câteva nume: Florin Condurățeanu, Ion Predoșanu, George Cușnarencu, Adrian Dohotaru, Tudor Octavian, Octavian Paler, Dumitru Avram, Mircea Bunea, Liviu Timbus, George Stanca, Ilie Purcaru.
Cu asemenea oameni și cu caracteristicile menționate mai devreme ale revistei, concepută de Adrian Păunescu după fructuoasa vizită de documentare în America, revista a putut să ajungă la un tiraj de peste 300000 de exemplare, ceea ce oriunde în lume este un tiraj foarte mare pentru o revistă. Numărul cititorilor era însă mult, mult mai mare pentru că publicația circula între membrii familiei, prieteni, colegi de serviciu, mereu fiind așteptat să apară următorul număr. Era, la vremea aceea, gura de oxigen de care mințile raționale aveau nevoie, mereu fiind apreciate curajul și atitudinea anchetelor sociale, diversitatea tematică a articolelor, deschiderea către problemele reale ale unor categorii de cetățeni, înclinarea către promovarea tinerilor scriitori și artiști.
Vorbeam, la început, despre lecțiile pe care ni le-a lăsat Adrian Păunescu în domeniul jurnalismului. Una dintre ele este aceea a continuității și nedemobilizării, transmisă chiar prin fiica sa, Ana Maria Păunescu, care are tăria, talentul și puterea de muncă de a duce mai departe publicația creată de tatăl său în vremurile postdecembriste, „Flacăra lui Adrian Păunescu“. Mulți dintre oamenii care au lucrat la „vechea flacără“ au rămas fideli redactorului lor șef și, mai apoi, noii publicații create de el și Anei Maria. S-au împuținat cu timpul semnăturile lor, prin trecerea într-o altă lume, dar a rămas o bună parte din spiritul care le-a animat cândva practicarea nobilei meserii a jurnalismului și, spre cinstea Anei Maria Păunescu, acest spirit este dus mai departe.
Pentru toate cele ce le-am spus și pentru încă foarte, foarte multe alte lucruri care ar mai putea fi spuse, se cuvine ca ori de câte ori ne amintim de poetul Adrian Păunescu, să aruncăm măcar o fărâmă de gând și către jurnalist.
Mircea Pospai
|
Mircea Pospai 7/24/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.