România a dansat sub cerul Canadei - „Românii Vara Nu Dorm”, ediția a IX-a, la Câmpul Românesc
Pe 11 iulie 2026, Câmpul Românesc s-a umplut de cântec, costume populare, joc și oameni veniți să trăiască împreună bucuria de a fi români. Sub coroanele copacilor și șirurile de stegulețe tricolore, România a dansat sub cerul Canadei.
Festivalul „Românii Vara Nu Dorm”, ajuns la ediția a IX-a, a adunat familii, artiști, ansambluri folclorice și generații întregi într-o sărbătoare surprinzătoare prin bogăția programului și frumusețea portului popular. Organizat la Câmpul Românesc de Asociația Culturală Română din Hamilton, împreună cu DJ ConneXRO, Mircea Ro Iliescu, inițiatorul și unul dintre oamenii care au dat viață acestui festival, evenimentul a devenit una dintre întâlnirile așteptate ale verii românești din Canada.
Nouă ediții înseamnă continuitate, încrederea publicului și o comunitate care revine, se reîntâlnește și își aduce copiii mai aproape de limba și cultura română.
Câmpul Românesc are o însemnătate aparte pentru românii din Ontario. Natura generoasă, monumentele, spațiile destinate întâlnirilor și istoria locului îi dau o forță pe care o simți de la primii pași. Generații de români au venit aici pentru cultură, credință, literatură, muzică și prietenie. Fiecare manifestare adaugă o nouă pagină vieții comunitare.
În fața scenei, folclorul a devenit centrul sărbătorii. Spațiul destinat dansului s-a umplut de costume populare, ritmuri românești și formații sosite din mai multe comunități. Suitele, horele și brâurile s-au succedat ore întregi, purtate de copii, adolescenți și adulți.
Programul a început cu deschiderea oficială, muzica DJ-ului și prima apariție a formației Moore Band. Au urmat Doina Hamilton, Tinere Talente KW, Clubul de Folclor KW, Copilașii din Banat, Româncuța Kitchener, Ioana și Paulina, Anca Toma Scarr și Ion Damian, Izvorul Ottawa, Miruna Banu și Marius Band. Paul Panait a susținut un recital înaintea petrecerii care a continuat până la miezul nopții.
Numele lor merită amintite. În spatele fiecărui moment se află repetiții, drumuri, costume pregătite cu grijă, instructori dedicați și părinți care își însoțesc copiii. Câteva minute în fața publicului poartă luni sau ani de muncă. Prin fiecare pas învățat, un dans românesc primește încă o generație.
Cei mai mici dansatori aveau doar câțiva ani. Îmbrăcați în ii, fote, cămăși albe și brâie tricolore, au intrat în mijlocul sărbătorii cu emoția și seriozitatea copiilor. În urma lor au venit grupele mai mari, adolescenții și adulții, alcătuind imaginea unei comunități în care tradiția trece firesc de la o vârstă la alta.
Suita din Banat, Fecioreasca, dansul din Năsăud, horele și brâurile au adus ritmurile mai multor ținuturi românești. Programul a cuprins copii între doi și nouă ani, grupa mijlocie, tineri între treisprezece și nouăsprezece ani, ansambluri de adulți și soliști vocali.
Costumul național a fost una dintre marile frumuseți ale zilei. Ii cusute cu roșu, albastru sau negru, fote, catrințe, veste, bundițe și cămăși bărbătești au făcut din spațiul din fața scenei o expoziție vie. Fiecare cusătură purta semnul unui ținut și răbdarea mâinilor care au așezat fir lângă fir.
În diaspora, costumul popular primește o putere nouă. Purtat la mii de kilometri de România, devine nume de familie, loc de naștere și mărturisire. Pentru copiii crescuți în Canada, ia poate fi prima apropiere de satul bunicilor. Pentru cei maturi, ea deschide porțile casei părintești, ale sărbătorilor și ale anilor păstrați în inimă.
În fața scenei, portul, dansul și tricolorul au purtat România prin mijlocul mulțimii. Oamenii au îmbrăcat cultura românească, au cântat-o, au dansat-o și au așezat-o în mâinile copiilor lor.
Printre copacii Câmpului Românesc, statuia lui Mihai Eminescu străjuiește parcul. Cei care vin la evenimente se opresc adesea lângă ea pentru o fotografie. Copii și părinți, artiști, dansatori și vizitatori se apropie de poetul nepereche, cel care a ridicat limba română la una dintre cele mai înalte trepte ale frumuseții ei.
Este ceva sacru în această apropiere: departe de țară, generații întregi își așază pentru o clipă chipul lângă chipul lui Eminescu. Ia, cântecul și dansul se întâlnesc lângă cel care a devenit conștiință, limbă și lumină pentru cultura română.
În timpul programului, Ion Damian a interpretat și o melodie despre Mihai Eminescu, alături de Anca Toma Scarr. Numele poetului a intrat firesc într-o zi de dans, cântec și port popular. În incinta Câmpului Românesc se află și statuia lui Nae Ionescu, iar poezia, gândirea, muzica și folclorul se întâlnesc în același spațiu al comunității românești.
Unul dintre momentele puternice ale serii a fost parada tuturor artiștilor și dansatorilor. Ei au intrat împreună pe ring, într-o mare sărbătoare a costumului popular și a jocului românesc. A urmat „Ciuleandra”, unul dintre dansurile care aprind publicul și trezesc sentimentul apartenenței.
Cercul horei păstrează ceva profund românesc. Mâinile se prind, pașii se întâlnesc, iar pentru câteva clipe rămâne bucuria de a fi împreună.
Lângă masa acoperită cu pânză albă, pâinea și obiectele tradiționale au întregit frumusețea portului și a jocului popular. Pâinea așezată în mijlocul sărbătorii amintea de casa în care oaspeții sunt primiți cu drag, de masa familiei și de respectul românului pentru darurile pământului. În jurul ei, costumul și dansul readuceau satul românesc în lumina unei după-amiezi canadiene.
După programul folcloric și recitalul lui Paul Panait, muzica a continuat până la miezul nopții. Momentul „Atingem cerul cu mâna”, pregătit cu lumini LED și cu parcul cufundat în întuneric, a schimbat pentru câteva minute imaginea serii. Luminile ridicate spre cer au părut o constelație românească aprinsă deasupra mulțimii.
Titlul festivalului și-a împlinit promisiunea. Românii au cântat, au dansat, s-au revăzut și au petrecut până târziu. Mai presus de voie bună, au oferit copiilor imaginea unei Românii trăite cu demnitate și bucurie în Canada.
Diaspora este povestită adesea prin dor și despărțire. Seara de la Câmpul Românesc a arătat puterea ei de a se aduna și de a ține vii limba, portul, cântecul și dansul românesc.
Depărtarea nu a rupt legătura cu țara. Cântecul, portul și dansul au continuat să treacă dintr-o generație în alta.
Ediția a IX-a a festivalului „Românii Vara Nu Dorm” a fost o sărbătoare a portului, muzicii și dansului, dar mai ales a oamenilor care le țin vii: organizatori, voluntari, artiști, instructori, părinți și copii.
Identitatea se păstrează prin gesturi simple și puternice: o ie purtată cu mândrie, un cântec învățat, un copil dus la repetiții, o pâine așezată pe masă, o horă în care mâinile se caută și se prind.
Pe 11 iulie 2026, Câmpul Românesc a avut glasul, culorile și ritmul României.
Iar inimă lângă inimă, românii au arătat cât de frumos știu să fie împreună.
|
Carmen Cristina Oltean 7/12/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.