Familia, sursa mea de energie si in Canada (ancheta Observatorul)
Experienta migratiei difera radical in functie de varsta si generatie. Pentru mine tranzitia a fost marcata de provocari de adaptare si integrare, in timp ce pentru copii si nepoti, Canada a devenit terenul fertil pentru impliniri si realizari.
Am emigrat in Canada la peste 55 de ani, varsta la care multi oameni se gandesc deja la stabilitate si la linistea de dinaintea pensiei. La aceasta maturitate deplina am inteles mai bine ca oricand ca sursa mea de energie este familia. Din iubire pentru ei, am gasit puterea si curajul sa transform un final de cariera intr-un nou inceput plin de sperante.
Anul acesta in familia mea am avut bucuria de a sarbatorii doua realizari uriase: succesul fiicei si al nepotului, ceea ce inseamna ca venirea mea in Canada a fost benefica pentru familie.
Fara prezenta mea, sprijinul si ajutorul oferit acasa, fiica mea, Ruxandra, nu ar fi avut linistea necesara pentru a deveni una dintre cele 50 de femei, lider in domeniul tehnologiei, pe continentul american.
Acum 18 ani, cand am facut pasul emigrării, nepotul meu, Julian, abia venea pe lume. Sa il vad astazi absolvent al renumitului Liceu Sentinel din Vancouver, si acceptat student la una dintre cele mai renumite universitati din Toronto, imi demonstreaza ca toate sacrificiile de atunci au dat cel mai frumos rod.
Sa fiu prezenta acolo, in sala, in calitate de bunica, si sa-mi privesc nepotul pe acea scena impunatoare, a fost victoria mea personala. Acel moment a sters orice bariera lingvistica si orice suferinta legata de sanatate, transformandu-le intr-un triumf al familiei mele.
Speranta mea este acum indreptata spre un viitor plin de pace in care sa ma bucur de roadele muncii familiei mele, sa am grija de sanatate si sa vad cum copiii mei isi indeplinesc cele mai mari visuri in Canada.
O intrebare pe care o primesc uneori de cand m-am mutat aici este: poti iubi tara adoptiva la fel de mult ca pe cea natala? Raspunsul este un DA hotarat. Inima omului nu are o limita de spatiu, ea nu trebuie sa aleaga intre doua patrii, ci se poate extinde pentru a le curpinde pe amandoua, oferindu-le tipuri diferite de iubire.
Tara natala este iubirea- radacina: este locul primilor pasi, al limbii, al amintirilor care m-au format si aceasta legatura nu dispare niciodata, indiferent unde te poarta viata. Radacinile mele vor ramane mereu in Romania, dar roadele cele mai frumoase al vietii mele au inflorit in Canada.
Tara adoptiva, Canada, este iubirea- recunostinta: este pamantul care mi-a deschis bratele, care mi-a oferit siguranta, respect si un teren fertil in care noi si copiii nostri traim frumos si in liniste. O iubesc pentru ca vad in ea implinirea viselor familiei si imi ofera speranta unei batraneti linistite alaturi de sotul meu.
Maine, de 1 Iulie, sarbatorim nu doar tara adoptiva, ci si noul nostru “acasa”, tara in care domneste armonía, pacea si siguranta.
Asadar, eu si familia vom spunem din tot sufletul: Multumim, Canada, ca ne-ai primit cu ospitalitate si-ti suntem recunoscatori!
Il rugam pe Bunul Dumnezeu sa reverse pace, belsug si intelepciune peste conducatorii si poporul canadian, ca aceasta tara sa ramana mereu un far al libertatii si al primirii calduroase pentru toti.
La multi ani, Canada!
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver 6/30/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.