"Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu - Edgar Allan Poe"
Fragment din teza de doctorat "Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu - Edgar Allan Poe" (o lucrare în premieră în literatura universală)
Încă înainte de a încerca configurarea unui arc poetic transoceanic între universurile lirice ale lui Edgar Allan Poe (18091849) și Mihai Eminescu (18501889), observasem existența unor elemente ce s-ar fi putut constitui în premisele unei posibile comparații: se născuseră în ianuarie (Eminescu pe 15, Poe pe 19), existase o iubire tragică ce își lăsase amprenta în universul lor poetic (la Poe, moartea soției, Virginia Clemm, la Eminescu, iubita moartă de la Ipotești), fuseseră jurnaliști și traversaseră o existență zbuciumată, curmată aproximativ la aceeași vârstă (Eminescu la treizeci și nouă, Poe la patruzeci de ani). Însă toate acestea nu s-ar fi putut constitui decât într-o congruență sumară, în siajul unui demers critic comparatist relevant.
În 2004, invitat oficial ca jurnalist în Statele Unite, îmi începusem o corespondență telefonică pentru Radio România Actualități cu versuri dintr-un cunoscut poem al lui Edgar Allan Poe: It was many and many a year ago
; nu-mi putusem închipui atunci că atinsesem deja cealaltă extremitate a arcului poetic transatlantic Eminescu Poe!
După necesara situare a lui Edgar Allan Poe și Mihai Eminescu în cadrul a două contexte culturale diacronice diferite, am operat peste ani o evaluare comparatistă care să valorizeze (în ciuda diferențelor spațiale, temporale și literare) similitudini de viziuni și structuri lirice esențiale. Noutatea demersului liric generat de Poe și Eminescu, prin raportare la poeții anteriori, le consacrase, fără tăgadă, statutul de promotori ai fenomenului poetic modern (Doi mari precursori ai liricii moderne: Poe și Eminescu).
Spre deosebire de Poe (beneficiarul american al aceluiași idiom utilizat și în Anglia), Eminescu avusese de surmontat o dificultate în plus: crearea unei limbi românești literare capabile să preia și să promoveze intuiții poetice originare. Cele două continente, situate de o parte și de alta a arcului poetic transatlantic, Europa și America, și-au disputat în timp propriile viziuni asupra universului poesc și tocmai de aceea am considerat relevantă o trecere în revistă a unor elemente comune lui Poe și Eminescu dincoace de Atlantic, sub genericul rădăcini europene (Autohtonism și universalism. Rădăcini europene la Poe), în care contribuția noastră vizează reevaluarea importanței educației primare primite de Poe în Marea Britanie. Deși, în general, critica americană nu consideră necesară o focalizare asupra educației primare primite de Poe în Europa (insistând, evident, asupra educației din Statele Unite), nici un demers critic consistent nu va putea obnubila perioada de formare a micului Edgar la școlile din Marea Britanie, această educație europeană punându-și ulterior amprenta asupra operei sale literare.
Secțiunea Motive poetice comune oferă premisele unor abordări ce se înscriu în contextul relaționării dintre literaturile sudice (concept exponențial pădurea, la silva, apud Manacorda, concept valorizat de Eminescu) și literaturile nordice, axate pe tema templului (Il templo), valorizat de Poe), ceea ce nu exclude de facto și posibilitatea unor prevalențe comune, cum este, de exemplu, fascinația Nordului. Există elemente comparabile la nivelul structurilor lirice subsumate literaturii gotice (reliefând un accent pe care Eminescu îl putea valoriza sub influența culturii austriece percepute în zona Bucovinei), dar nu există influențe directe între Poe și Eminescu; putem doar radiografia structuri poetice circumscrise aspectelor gotice ale romantismului, ce fundamentează o viziune asumată integral de Poe și doar secvențial de Eminescu. Romantismul gotic comportă o discuție în sine, însă faptul că Poe este considerat un mare autor al goticului, cu implicații pe ambele maluri ale Atlanticului, excede tema lucrării de față, care ia în considerare doar demersurile lirice înfăptuite de doi mari precursori ai fenomenului liric modern (George Munteanu instituise conceptul triada precursoare: Poe Baudelaire Eminescu).
Un motiv al mitologiei nordice, corbul, oferise lui Poe șansa unei capodopere, pe când la Eminescu, același motiv însemnase doar o preluare și o adaptare a acestuia în poemul Strigoii. Fără a insista pe analiza celor două capodopere ale poeților la care ne referim, se cuvine să subliniem câteva elemente congruente: mișcarea de relaționare față de imaginara axă gotică a nopții (coborârea Corbului și ascensiunea Luceafărului), structurile lirice repetitive (persuasivul Nevermore, în Corbul, invocația Cătălinei către Luceafăr, în poemul eminescian), filosofia sceptică din finalul celor mari poeme. Luna peste Atlantic analizează viziuni selenare derivate dintr-o geneză fundamentată pe considerente estetice și originare definitorii, la Eminescu (și aici contribuția noastră asupra importanței motivului iubitei moarte de la Ipotești este fundamentată pe o intuiție din studenție, ce a devansat cu un an cartea profesorului George Munteanu, Hyperion, 1. Viața lui Eminescu) putându-se justifica astfel simbioza dintre motivul lunii și motivul morții, ceea ce conferă o unitate exemplară liricii eminesciene. Dacă am institui facultatea de reprezentare a oamenilor și lucrurilor ca imagini ale visului (semn distinctiv invocat de Nietzsche al aptitudinii filosofice definite de Schopenhauer) ca grilă de diferențiere între Poe și Eminescu, ea este asumată integral de lirica eminesciană. Eros și Thanatos surprinde o temă comună lui Poe și Eminescu (temă relevantă tuturor marilor artiști), cu disocierile specifice unui lirism marcat de evenimente biografice tragice, ce conferă specificitate și profunzime universurilor lirice vizate. Melancolia poescă/ eminesciană propune o comparație asupra unui evident element comun: melancolia. Asupra acestei noțiuni, Poe a și teoretizat în eseurile sale critice, iar pentru Eminescu melancolia a constituit substanța genuină și definitorie a liricii sale. Întrucât nu ne-am propus un inventar exhaustiv al ocurențelor acestei noțiuni în opera celor doi poeți, am oferit doar comparații relevante temei respective; cu toate acestea considerăm noțiunea în sine un numitor comun lui Eminescu și Poe și care ca element comun este departe de a-și epuiza paleta de conotații ce pot fi interpretate critic.
Posibil ca viziunile americane asupra unui alt poet al Statelor Unite (viziuni ce-l propulsează pe Whitman drept poet exponențial al Americii) să fie fundamentate pe alte criterii decât cele estetice, prevalente în Europa, de aici o anume imperfecțiune genetică în conturarea unei viziuni americane unitare asupra lui Poe. Oricât am decela structuri lirice la Poe și Eminescu, născute din aceeași propensiune spre un gotic specific arealului Nordului Europei (real, livresc sau imaginar), rezultanta lirică a acestor prevalențe nordice va rămâne mereu una temperat-gotică la Eminescu (spre deosebire de cea subliniat-gotică la Poe).
Din modul cum este perceput fenomenul poetic pe cele două maluri ale Atlanticului, am risca următoarea aserțiune: moștenirea culturală a Europei i-a permis întotdeauna lui Poe să aibă ca ascendent o grilă de evaluare a fenomenului liric universal extrem de relevantă în comparație cu cea americană. Accentul pus de societatea americană asupra valențelor mercantile ale operei poești (într-o viziune în care Poe a devenit generator de profit pentru Hollywood) nu ne împiedică să analizăm și să reevaluăm contribuția sa ca poet exponențial pentru literatura americană. Aceasta nu înseamnă că dorim o subordonare a întregii opere poeziei, deși o grilă de lectură poetică a întregii sale creații ar putea fi extrem de ofertantă. Poe este departe de a fi un reprezentant al concepției romantice despre lume sau al esteticii romantice, el fiind numit, pe bună dreptate, un înger într-o mașină : îmbină încrederea în tehnică și chiar în tehnologie, neîncrederea în inspirație și o minte raționalistă de tip secolul al XVIII-lea, cu o credință vagă, ocultă, în frumusețea divină .
Poe și Eminescu oferă premisele unei comparații relevante între exponenții a două literaturi și culturi aflate pe două continente diferite, care au în comun același ideal al unui demers ce nu face compromisuri din punct de vedere estetic și care reușesc, în ciuda relativ scurtei lor vieți, să realizeze o operă ce devansează cu mult epoca în care ei au existat.
Ioan Iacob
|
Ioan Iacob 6/15/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.