Condiția scriitorului român în Canada - Veronica Pavel Lerner
(din volumul NICOLAE BĂCIUȚ ȋn dialog cu
VERONICA PAVEL LERNER. Oameni, Repere, Mărturii
Fiecare om, artist sau nu, e un unicat și își va alege singur locul de viață potrivit
-Cum percepeți cele două concepte uzuale, exil, diaspora, în a defini condiția celui ce-și părăsește țara?
-Exilul este plecarea din țară fără posibilitate de întoarcere. Diaspora românească este comunitatea de români din afara granițelor țării. Cum însă nu orice român plecat din țară se încadrează sau activează în cadrul comunității respective, aș prefera termenul "Român stabilit în străinătate", el reflectă statutul celui plecat care și-a păstrat identitatea de român, fără ca neapărat să activeze în cadrul comunității românești din țara de adopție.
-Ați plecat din România constrânsă de circumstanțe familiale. Implicată profesional într-un domeniu tehnic. Cum ați perceput viața culturală a românilor din Canada, în general, din zona în care v-ați stabilit cu familia?
-Aș spune mai curând că am plecat din România constrânsă de greutățile vieții cotidiene și de lipsa de perspective de la începutul anilor 80. Circumstanțele familiale - fratele aflat în Canada - au constituit ajutorul, nu constrângerea care a determinat plecarea. Când am venit în Canada și m-am stabilit în Montreal, preocuparea principală a fost reînceperea unei noi vieți, așa că n-am avut contact cu viața culturală a românilor din Canada, care pe atunci nici nu prea exista. Abia când m-am mutat din Montreal în Toronto, după primii 15 ani de Canada, mi-am putut permite să caut activitățile culturale ale românilor. Deși eram implicată profesional în activitatea științifică, cum fiul meu rămăsese la Montreal pentru a-și continua Unversitatea începută, timpul disponibil rămas mi l-am dedicat lecturii presei literare din România, (apăruseră variantele online), scrisului și frecventării Cenaclului Observatorul.
-Prin ce s-ar distinge viața culturală identitară și care e locul literaturii în acest context?
-În Canada, fiecare grup etnic are manifestările culturale proprii. Comunitatea românească a crescut numeric în ultimii ani și, ca urmare, și activitățile culturale s-au îmbogățit. Sunt organizate numeroase manifestări teatrale și cinematografice, lansări de cărți, întâlniri cu scriitori sau alte personalități artistice, emisiuni TV in limba română etc.
Canada, fiind întinsă de la un ocean la altul, provinciile își au propriile ziare în limba română, iar asociațiile românești respective organizează activități cultural artistice și manifestări mass media locale. La Montreal există o librărie de cărți românești, înființată de revista montrealeză "Pagini Românești", unde se pot comanda prin internet cărți apărute în România.
Cenaclul Nicăpetre de pe lângă ziarul Observatorul din Toronto - condus de Dumitru Puiu Popescu, adună în jurul lui oameni de valoare din toate domeniile. Unele întâlniri se țin la Consulatul general al României din Toronto, cum sunt, de exemplu, cele comemorative ale poetului Mihai Eminescu sau ale sculptorului Nicăpetre, pe care l-am avut coleg de cenaclu mulți ani.
În fiecare an, în luna iulie, are loc "Săptămâna culturală" de la Câmpul Românesc din Hamilton (100 km de Toronto), organizată de Părintele Dumitru Ichim din Kitchener, care este și un foarte talentat poet. La manifestare, participă invitați de pe tot globul. Participanții asistă la conferințe, lansări de cărți, plimbări prin împrejurimi. În ziua de închidere .are loc un program artistic organizat de Dumitru Puiu Popescu, directorul Cenaclului Nicăpetre.
-E literatura scriitorilor români din Canada adaptată locului, una de integrare, sau rămâne mereu conectată la literatura română de acasă?
-Orice scriitor, indiferent de naționalitate, scrie inspirat de propriile trăiri din realitatea în care se află. Aș spune că, dacă nu e vorba despre o cronică de carte apărută în România, sau despre o carte de memorii, un scriitor român aflat în Canada va descrie, în lucrările lui, realități din Canada. Dar literatura e un domeniu foarte vast. Cărțile turistice, de exemplu, sau culegerile de poeme, pot fi scrise oriunde pe lume și în orice limbă. Îmi vine totuși să cred, gândindu-mă la marele Nichita, că elementul important în viața unui scriitor nu este neapărat subiectul abordat, ci mai ales casa lui literară, adică limba în care citește, gândește și scrie. În rest, totul e devenire
-Scriu, se afirmă românii din Canada doar în limba română sau își încearcă puterile și în franceză, engleză
-Unii scriitori au publicații și în alte limbi. Călin Andrei Mihăilescu, de exemplu, profesor la Western University din London (Ontario - Canada), membru USR, este foarte cunoscut în România datorită multiplelor activități literare în limba română. Are însă cărți publicate în mai multe limbi și numele lui este cunoscut în lumea universitară nord-americană. Flavia Cozma, de asemenea, scrie în mai multe limbi și are o reputație bună în multe țări. Alți scriitori publică în Canada traducerile cărților scrise în românește, cum am făcut și eu.
Sunt, de asemenea, scriitori sau poeți de origine română, unii foarte tineri, care activează în grupuri locale de scriitori, participă la antologii sau publicații online în engleză sau franceză.
-Cum sunt percepuți de critica literară, pe de o parte, dar și de publicul larg scriitorii români din Canada?
-Canada este o țară de emigrație, în care originea scriitorilor nu are mare importanță. Când un scriitor profesionist a pătruns în lumea literară, el are exact același tratament din partea criticii și a publicului larg ca orice alt scriitor, indiferent de țara lui natală. Dar, ca și în alte țări, n-am auzit de scriitori canadieni (sau nord americani, în general) de origine română care să trăiască numai din scris: sunt fie profesori universitari, fie traducători, fie lucrează ȋn alt domeniu. Din critica literară la care am avut acces, am detectat câțiva scriitori bine primiți, dar cazurile sunt rare pentru că nu sunt mulți scriitori canadieni profesionișți de origine română.
-Scriitorii români din Canada și-au constituit o Asociație profesională aici. Care e rolul acesteia, prin ce poate ea sprijini, susține scriitorii de aici?
-Scriitorii români din Canada au o asociație și mai există și o alta, cea a scriitoriilor de limba română din Quebec, provincia franceză a Canadei. Ambele asociații organizează lansări de carte, publică reviste sprijină activitățile literare ale membrilor.
Canada are un teritoriu imens și existența unor filiale pentru fiecare provinice a Canadei, după modelul filialelor USR în România, ar da posibilitatea mai multor scriitori români din Canada să beneficieze, mai ales în activitățile live, de sprijinul Asociației canadiene.
-Cum sunt legăturile scriitorilor români din Canada cu scriitorii români din țară?
-N-aș putea generaliza, dar, din câte am observat, există legături prietenești între scriitorii din România și cei din Canada.
-Cum e percepută poziționarea criticilor, istoricilor literari din România față de scrisul românilor din Canada? Ce le-ați reproșa acestora?
-Criticii și istoricii literari profesioniști din România se apleacă asupra lucrărilor care se impun din punct de vedere calitativ, indiferent de țara în care s-au stabilit scriitorii români. Personalități ca Martin. S. Martin, din Statele Unite, Călin Andrei Mihăilescu, din Canada, Andrei Vieru, din Franța, Victor Ieronim Stoichiță, din Elveția, sau regretatul Matei Călinescu, din Statele Unite, - ca să dau numai câteva exemple - au beneficiat de cronici literare sau de interviuri în presă și televiziune pe măsura calității lor de scriitori. Desigur, nu toți cei care scriu - nici în Canada, nici în alte țări, au parte de același tratament din partea specialiștilor, dar mi se pare normal ca numai după confirmarea calității, care cere timp, adevărații scriitori să atragă atenția istoricilor și criticilor literari din România.
-După ce ați ieșit de pe scena profesională v-ați activat energii de altădată. Ce înseamnă scrisul pentru dv? Care sunt țintele dv. literare? Ce aveți pe masa de lucru?
-Acuma îmi manifest "energiile", cum le numiți dv., prin ceea ce scriu. Sunt foarte ocupată, colaborez la multe reviste din țară, dar și din Canada și, ca să pot scrie, trebuie să fiu la curent cu actualitatea culturală, deci citesc o mulțime. Muzica e, ca întotdeauna, alături de mine.
Nu știu dacă ceea ce practic e jurnalism sau literatură, dar nu sunt ele înrudite? Având în vedere că trăiesc în Canada, scriu despre realitățile de aici și, desigur, îmi place să pun umor în textele mele, iar prietena mea din România, fostă colegă de cancelarie (predând matematica), graficiana Adelaida Mateescu, îmi înțelege bine umorul și îmi ilustrează excelent textele. Ocazional, când poezia vine la mine - pentru că poezia e cea care-l scrie pe poet, o las să mă cuprindă și să-mi cânte în oricare din limbile pe care le cunosc
-Generațiile tinere duc mai departe nostalgiile și idealurile celor mai în vârstă? Care sunt valorile culturale, literare de care se atașează, în care se regăsesc? Se vor întoarce vreodată la obârșiile părinților?
-Marea majoritate a copiilor ajunși pe continentul nord american la vârste fragede se identifică, mai târziu, cu societatea în care trăiesc. Uneori ei păstrează obiceiurile și gusturile părinților, dar vor funcționa în limba societății în care au venit și în care își vor întemeia viitoarea lor familie.
Valorile de care se atașează tinerii - și spun asta din experiența fiului meu, venit aici la 5 ani - sunt, printre altele, cele culinare. Canada și Statele Unite sunt țări cu populația formată din imigranți și există multe activități sociale în universități și în întreprinderi, în care fiecare aduce câte un fel de mâncare specific țării lui natale. Cu ouă umplute și chifteluțe, fiul meu are mare succes la San Diego, iar în curând, pentru că și-a instalat un grătar în curte, va face și mititei, pe care americanii îi adoră. Pe mulți i-am învățat chiar eu să pronunte și memorizeze numele: mit (meat = carne) - it (eat = mâncăm) -ei (hei! = exclamație de bucurie - de buni ce sunt!)
Din punct de vedere al valorilor literare și artistice, tânăra generație consideră cultura României ca făcând parte din patrimoniul european, pe care-l apreciază. Contactul însă cu literatură română nu le e accesibil, numărul de traduceri în engleză a cărților românești este încă foarte mic.
Dacă se vor întoarce vreodată la obârșiile părinților? Schimbarea unei țări e un traumatism. Aș fi părăsit România dacă nu m-ar fi gonit condițiile imposibile de viață din anii '80? Tinerii care și-au întemeiat o familie - de cele mai multe ori prin căsătorii mixte, normale și frecvente într-o țară de emigrație - iar apoi și-au construit o situație convenabilă în țara de adopție, de ce ar pleca de la bine?
-În cazul dv. nu mai e loc de întors. Veți rămâne în a doua patrie, Canada. Ce l-ar putea face pe un român să se reîntoarcă acasă? Mă gândesc nu în general, la românii de aici, ci la cei care au preocupări de creație literară, plastică, muzicală etc.
-S-au făcut statistici privitoare la întoarcerea românilor din Canada în România, și, din numărul total, care nu este foarte mare, predomină, în general, cel al pensionarilor a căror pensie din Canada le asigură în România un câștig mai bun. Cei cu preocupări artistice găsesc mai greu, pe continentul nord american, efervescența culturală a Europei, dar n-am întâlnit cazuri de artiști români plecați din țară și care s-au întors. Sunt multe exemple de pictori, scriitori, sculptori, care și-au continuat cu succes cariera artistică în țara de adopție. Fiecare om, artist sau nu, e un unicat și își va alege singur locul de viață potrivit.
Nicolae Baciut
|
Nicolae Baciut 6/6/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.