Vis venețian la Toronto: Shakespeare, muzică și lumină românească pe scena diasporei
În seara de 26 aprilie 2026, la Palmerston Library Theatre din Toronto, Alma Creations a adus în fața publicului spectacolul „Vis venețian”, o creație așezată sub semnul lui Shakespeare, al Veneției, al teatrului, al muzicii și al dansului.
A fost una dintre acele seri în care comunitatea românească nu vine doar să privească un eveniment cultural, ci se regăsește, pentru câteva ceasuri, în lumina lui. Pe scenă, într-un spațiu sobru, cu fundaluri vizuale inspirate de arhitectura și atmosfera venețiană, s-au întâlnit cuvântul dramatic, muzica de operă, dansul, imaginea proiectată și emoția vie a actorilor. Dincolo de decor, costume și lumină, spectacolul a avut o respirație aparte: respirația unei munci făcute cu credință în frumusețe și cu dorința de a aduce, în inima Torontoului, o formă nobilă de teatru românesc.
Alma Creations, agenție de impresariat și producție artistică înființată în 1997, cu primul spectacol prezentat în aprilie 1998, înseamnă, în esență, munca și dăruirea soților Luisa și Gelu Apostol. În jurul lor s-au adunat, de-a lungul timpului și mai ales în acest proiect, colaboratori prețioși, fiecare contribuind la conturarea unui act artistic care a cerut nu doar talent, ci și răbdare, încredere și multă muncă nevăzută.
„Vis venețian” pornește din universul tragediei „Othello”, dar nu rămâne în limitele unei simple reluări. Programul serii vorbește despre „Apocrife shakespeariene”, texte care sugerează o lectură liberă, poetică, personală a lumii shakespeariene. Poemele apocrife au apărut în revista Institutului Cultural Român, Lettre Internationale, în numărul din noiembrie 2025, într-un grupaj dedicat unor personaje shakespeariene. După întoarcerea de la Veneția, s-a adăugat și poemul despre Emilia, text care a cerut un timp îndelungat de lucru și o așezare aparte în economia spectacolului.
Nu am simțit că avem în față doar un text clasic readus pe scenă, ci o reimaginare a lui, o coborâre în zonele tulburi ale iubirii, geloziei, vinovăției, manipulării și adevărului spus cu preț mare. Veneția din acest spectacol nu este doar un loc. Este o stare. Este frumusețe și neliniște, apă și oglindire, fast și vulnerabilitate, mască și dezvăluire. Pe ecran, imaginile venețiene au însoțit acțiunea ca o memorie vizuală, schimbând atmosfera de la lirism la tensiune, de la vis la prăbușire.
În fotografiile de pe scenă se vede limpede această alternanță: momente de dans și grație, apoi scene dramatice, trupuri prăbușite, gesturi întinse spre cer, lumini verzi, roșii sau aurii care însoțesc neliniștea personajelor. Fundalurile proiectate au creat o lume în care Veneția părea uneori oraș real, alteori oglindă interioară, iar scena devenea spațiul unei confruntări între frumusețe și rană, între iubire și distrugere.
Proiectul „Vis venețian” a durat patru luni. Prima întâlnire a nucleului de lucru a avut loc pe 28 decembrie 2025, iar de atunci drumul spectacolului a trecut prin schimbări, întâlniri neașteptate, adăugiri, renunțări, repetiții în formule neobișnuite, bucurii, ezitări și încercări. Tocmai această istorie nevăzută dă serii o încărcătură aparte. Ceea ce publicul vede într-o singură seară este, de fapt, rezultatul unei lungi acumulări de energie, răbdare și responsabilitate artistică.
Scenariul și regia aparțin Luisei Apostol, care a construit spectacolul ca pe o îmbinare de teatru, poezie scenică, muzică și mișcare. Această viziune se simte și în broșura pregătită pentru public, o broșură care depășește rolul unui simplu program de sală. Ea adună distribuția, interviuri, reflecții, texte dramatice în română și în engleză, precum și secțiuni care pregătesc spectatorul pentru adâncimea personajelor.
Un rol important de liant între părțile proiectului l-a avut interviurile realizate de Lăcrămioara Varga Oprea, corespondent al Observatorului. Prezența acestei dimensiuni jurnalistice a adus în program nu doar informație, ci și o formă de responsabilizare. Prin întrebări și răspunsuri, publicul a putut intra mai aproape de gândurile celor implicați, de emoțiile lor, de felul în care fiecare și-a înțeles rolul în această construcție comună
Distribuția a adus pe scenă artiști care au dat viață acestei construcții scenice. Vladimir Radian a avut o provocare dublă, asumând Iago și Othello, două ipostaze dramatice grele, două zone ale aceleiași căderi omenești. În imaginile de pe scenă, personajul lui apare când dominator, când sfâșiat, când prins în lupta cu propria umbră. Angela Stoița a adus-o pe Desdemona în spațiul fragilității luminoase, al iubirii curate și al sacrificiului. Prezența ei în alb, purtând uneori lumina unei candele, a dat spectacolului una dintre cele mai puternice imagini de vulnerabilitate și demnitate.
Anca Toma-Scarr, în rolul Emiliei, a adus în scenă curajul femeii care nu rămâne în umbră. Interpretarea ei a avut o intensitate aparte, o patimă interioară care atrăgea privirea fără să caute ostentația. Emilia, așa cum s-a conturat pe scenă, nu a fost doar un personaj secundar, ci una dintre conștiințele vii ale spectacolului, femeia care crește treptat până când adevărul ei devine imposibil de oprit. Adrian Bălan, în rolul Lodovico, a adus perspectiva tânărului martor, prins între ordine, onoare, durere și înțelegerea unei lumi care se destramă în fața lui.
Un loc aparte l-au avut Amber Maria Moore și Jason Schattman, spiritele dansante ale Desdemonei și lui Othello. Dansul lor nu a fost un ornament, ci o prelungire emoțională a poveștii. În fotografii, mișcarea lor apare ca o clipă de grație între două prăbușiri, ca o încercare de a păstra frumusețea acolo unde tragedia începe să își ceară tributul. Dansul a adus spectacolului o respirație diferită, mai puțin explicativă, mai apropiată de zona sufletească a personajelor.
Programul serii menționează și momente muzicale importante. Anca Toma-Scarr, Angela Stoița și Vladimir Radian au interpretat arii din opera „Otello” de Verdi, iar dansurile au fost construite pe uvertura operei „Otello” de Rossini. Prin această alăturare, spectacolul a trecut firesc dinspre teatru spre operă, dinspre cuvânt spre muzică, dinspre conflict dramatic spre vibrație interioară.
Gelu Apostol a fost producătorul spectacolului și a asigurat montajul audio video, apariția cărții program, precum și o parte importantă din promovarea evenimentului. În orice spectacol există o parte care se vede și o parte care lucrează discret, în spatele cortinei. „Vis venețian” a avut această parte tăcută, dar esențială: organizare, imagine, sunet, material tipărit, comunicare, ritm tehnic, atmosferă. Luminile spectacolului au fost realizate de Alex Porojan, contribuind la acea tensiune vizuală care a însoțit trecerile de la vis la tragedie.
Prezența reprezentanților consulari ai României a adăugat serii o notă de onoare și recunoaștere. Pentru comunitatea românească din Toronto, faptul că asemenea inițiative sunt văzute și prețuite contează enorm. Este o bucurie și, în același timp, o formă de demnitate culturală să avem aici o trupă de teatru care îndrăznește să aducă pe scenă Shakespeare, text românesc, muzică de operă, dans și imagine scenică într-un singur act artistic.
Într-un oraș atât de mare și de amestecat ca Toronto, un astfel de eveniment nu este doar o seară de spectacol. Este dovada că limba română poate locui firesc în marile teme universale. Este dovada că diaspora nu trăiește doar prin amintire, ci și prin creație. Aici, departe de țară, teatrul devine un fel de casă temporară, un loc în care oamenii se adună, privesc, simt și își amintesc că aparțin unei culturi vii.
M-a atins și felul în care spectacolul a adus împreună generații, limbi și sensibilități diferite. Româna și engleza s-au întâlnit în broșură și în spiritul evenimentului. Shakespeare, Verdi și Rossini au stat alături de textele apocrife și de experiența concretă a unei scene canadiene. Veneția a apărut pe fundal, dar Toronto a fost locul real al întâlnirii. Tocmai această întâlnire de lumi a dat serii farmecul ei aparte.
„Vis venețian” a fost, în fond, un omagiu adus lui Shakespeare, dar și un omagiu adus curajului de a crea în diaspora. Nu este puțin lucru să ridici un spectacol de teatru într-o comunitate aflată departe de țară. Nu este ușor să aduni actori, muzicieni, dansatori, tehnică, public, emoții și responsabilitate într-o singură seară. Tocmai de aceea, reușita acestui proiect merită privită cu respect.
La final, rămâne recunoștința pentru întreaga echipă Alma Creations și pentru toți colaboratorii care au făcut posibil acest spectacol complex, lucrat cu sensibilitate și ambiție culturală. Rămâne recunoștința pentru artiștii care au intrat în această poveste cu vocea, trupul, prezența și emoția lor. Rămâne și bucuria de a fi văzut, într-o seară de aprilie, cum Shakespeare poate traversa timpul și poate ajunge, prin inimă românească, pe o scenă canadiană.
Asemenea seri ne amintesc că arta nu are nevoie de fast mare ca să ajungă la inimă. Uneori îi ajunge o scenă, o lumină, câteva trupuri vii, o voce, o cădere, o ridicare, o imagine proiectată și credința unor oameni că frumosul încă poate aduna sufletele în jurul lui. Iar „Vis venețian” a făcut tocmai acest lucru: a adunat, pentru o seară, teatrul, muzica, dansul și comunitatea într-un gest de lumină.
Carmen Cristina Oltean
Toronto
|
Carmen Cristina Oltean 4/29/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.