Sfintele Paști - cea mai importantă sărbătoare a creștinătății
(Tradiții și obiceiuri românești)
La puțin timp după sosirea primăverii și înflorirea ghioceilor, apoi a pomilor, ca semn de trezire la viață, vine sărbătoarea Floriilor, premergătoare marii sărbători a Învierii. Ziua
Floriilor semnifică Intrarea Domnului în cetatea Ierusalim unde a fost întâmpinat cu ramuri de finic și măslin.
Deoarece la noi nu sunt măslini, se împart la biserică ramuri sfințite de salcie. Acestea au ca semnificație viața și renașterea naturii. Ramurile de salcie sunt aduse în
gospodării și ținute tot anul la icoană, ca să îndepărteze pericolul de piatră și inundații. Unii bătrâni spun că este bine să te lovești cu ramurile de salcie în zonele dureroase ale corpului (spate, genunchi, umeri etc.) ca durerea să-ți treacă.
Este obiceiul ca la Înviere membrii familiei să fie înnoiți, adică să poarte haine noi, așa cum natura se înnoiește odată cu sosirea primăverii. În special copiii primesc pantofi și
haine noi pe care le îmbracă în noaptea Învierii Domnului.
În Săptămâna Mare fiecare zi poartă un nume: Lunea Mare, Marțea Seacă, Miercurea Mare, Joia Mare sau Seacă, Vinerea Mare, Sâmbăta Mare...
În fiecare seară, la biserică, enoriașii merg la Denie.
În unele zone din țară încă se mai păstrează obiceiul ca în Joia Mare oamenii să adune tulpini de bozi uscați și coarde de alun. După denie, gospodarii, înainte de culcare, aprind, din bozi și alun, un foc. Se credea că bozul este planta prin care se scurge în pământ sângele dracilor trăsniți de Sfântul Ilie. Dracii, alergând să prindă sufletele, zăreau focul aprins cu sângele lor și se ascundeau, de teamă, prin văgăuni. În jurul focului, mergând cu fața îndărăt, se uda focul cu apă să aibă cu ce-și potoli setea și cei veniți din văpaia de pucioasa iadului. Lângă foc se puneau scaune și o cană cu apă. Se zice că morții vin, se așază pe scaune la foc ca să se încălzească și beau apă, iar spre dimineață se întorc în lumea de dincolo.
După ce flacăra se stingea, unul din membrii familiei ieșea afară cu o lumânare în mână și presăra boabe de tămâie pe jarul rămas, iar apa din cană o vărsa în jurul focului, apoi mergea la culcare.
După răsăritul soarelui se împărțeau colaci, câte unul pentru fiecare suflet pomenit.
Se avea grijă ca un colac mai mare să fie pentru Dumnezeu, unul pentru Maica Domnului și unul pentru Arhanghelul care bătea dracii cu biciul în această zi. Ca să nu rămână un suflet nepomenit, se prepara un colac care se numește uitat, iar acel colac nu trebuia să fie mâncat de o fată mare, că rămânea uitată și nu se mai mărita.
De Joi Mari se spunea că urzicile înfloresc și nu mai sunt bune de mâncat, deoarece Iisus când a fost răstignit a fost bătut cu ele.
Tot în Joia Mare se înroșesc ouăle, semnificând nașterea și renașterea vieții pe pământ.
Ouăle se vopsesc în roșu semnificând sângele Mântuitorului.
În această zi, considerată și Joia Seacă sau Joimărița, este ziua în care s-a ținut Cina cea de taină când Mântuitorul a fost vândut de Iuda pentru 30 de arginți. Seara se ține Denia celor 12 evanghelii.
Vinerea Mare este cea în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce. Seara se cântă Prohodul una dintre cele mai înălțătoare denii. Credincioșii duc la biserică flori pentru Iisus Hristos. Tinerii și bătrânii trec de trei ori pe sub masa plină de flori, care simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, apoi urmează cântarea Prohodului, iar slujba se încheie cu procesiunea de a înconjura biserica de trei ori și împărțirea florilor sfințite credincioșilor, care se pun, acasă, la icoane.
În Pidalion se spune, că după condamnarea la moarte a lui Iisus, Pilat, ca să-și arate convingerea de nevinovăție a aceluia, s-a spălat pe mâini și a zis: <> și-n acel moment toate lucrurile din casele necredincioșilor s-au înroșit printre care și ouăle.
O legendă spune că după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii și fariseii au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei a spus: Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle acestea vor deveni roșii, atunci va învia Iisus. Nici nu a terminat bine de spus și ouăle s-au făcut roșii și cocoșul a început să bată din aripi.
O altă legendă spune că Maica Domnului, îndurerată, s-a dus cu un coș de ouă ca să-i îmbuneze pe farisei, iar când și-a văzut fiul răstignit pe cruce a căzut în genunchi punând coșul cu ouă la baza crucii, iar din rănile de la mâini și de la picioare sângele a încondeiat și a vopsit ouăle în roșu. Atunci Iisus a privit către cei care erau de față spunându-le: De acum înainte să faceți și voi ouă roșii, aducându-vă aminte de răstignirea mea!
La ora 12 noaptea (sâmbătă spre duminică) preotul iese din biserică și împarte lumină celor prezenți, lumină care mai nou este adusă de la Ierusalim. După slujba Învierii se împarte enoriașilor Sfintele Paște. Credincioșii duc lumina acasă și aprind candele care ard neîncetat trei zile și trei nopți.
Sărbătoarea de Paște este asociată cu o serie de simboluri tradiționale, este sărbătoarea cu cea mai mare încărcătură emoțională și spirituală, legată de răstignirea și Învierea Domnului Iisus Hristos. În același timp ea vestește și renașterea, venirea primăverii, a fertilității și purității.
Cele mai importante simboluri de Paște sunt: pâinea, vinul, apa, oul și mielul.
Pâinea simbolizează pâinea vieții spirituale, trupul lui Iisus Hristos sau Sfânta Împărtășanie hrană pentru viața veșnică.
Vinul apare în vechiul testament în Facerea unde se spune că Noe a sădit vița-de-vie și a băut vin. Apoi apare la Cina cea de taină când Iisus Hristos le preface prin Sfânta Euharistie în Trupul și Sângele Său.
Apa este importantă de Sfintele Paște căci oamenii obișnuiau să pună un ou roșu în ea și o monedă de argint, iar cu acea apă se spălau pe față toți membrii familiei ca să fie sănătoși și roșii în obraji precum oul, tari ca banul și vor avea noroc.
Oul este simbolul Mântuitorului care părăsește mormântul și înviază. Culoarea roșie simbolizează sângele Mântuitorului, care a curs din rănile sale pe ouăle aduse de Maica Sa într-un coș pentru a-I îmbuna pe soldații care-l păzeau. De încondeiatul ouălor există mai multe obiceiuri. Se zice că primul ou pe care-l vopsim să-l facem mai închis la culoare, pentru norocul copiilor și care se păstra în camera lor ferindu-i de rele. Când aceștia mergeau la examene luau cu ei acest ou, ca un fel de talisman. Oul roșu apără recoltele de ploaia cu piatră, iar ca recoltele să fie bogate se îngroapă un ou roșu în vie. Ouăle roșii reprezintă și o promisiune a Învierii pentru cei morți, de aceea în ziua de Paște acestea se împart la rude, vecini, prieteni și chiar străini.
Mielul îl prefigurează pe Mântuitorul Iisus Hristos pentru că El simbolizează puritatea, inocența, blândețea, bunătatea și supunerea. Mielul simbolizează victoria vieții asupra morții. Iisus s-a jertfit pentru păcatele noastre, murind răstignit pe cruce ca un miel nevinovat.
De Paște se zice că se deschid cerurile, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă acasă pentru a-și proteja rudele îndrăgite.
În tradiția populară se zice că:
- să strângi cojile de ouă roșii din prima zi de Paște într-un șervețel și să le pui pe un mușuroi de furnic, ca să tragă banii la gospodăria ta ca furnicile;
- nu este bine să dormi în ziua de Paște, fiindcă vei fi somnoros tot anul, recolta va fi distrusă, iar ploaia te va prinde ori de câte ori vei merge să lucrezi pământul;
- lumânarea de la Înviere simbolizează biruința vieții asupra morții, a Luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Această lumânare nu se arde ci se păstrează, aprinzându-se atunci când sunt furtuni puternice, în caz de boală sau mare necaz;
- în prima zi de Paște se zice să nu mănânci oul cu sare că-ți transpiră mâna tot anul;
- la masa de Paște trebuie să mănânci prima dată oul roșu, care aduce sănătate, apoi pește, ca să fii sprinten precum peștele în apă, și pasăre ca să fii ușor ca ea;
- dacă prima persoană care-ți intră în casă în ziua de Paște este bărbat vei avea noroc tot anul;
- o legendă spune: A fost odată un om care avea un ou. Omul a încuiat oul într-o ladă și altul care știa de el, când s-a dus omul de acasă, a mers și i-a dat drumul. Și oul acela s-a făcut soarele pe cer.
Legenda Pascăi: Se spune că atunci când Iisus predica împreună cu apostolii au fost găzduiți de un om foarte bogat și ospitalier care le-a pus în traistă, la fiecare, pâine, fără știrea lor. Apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paștele, iar El le-a răspuns: Atunci când veți găsi pâine în traistă! Căutând, apostolii au găsit pâine și și-au dat seama că atunci era Paștele.
Astfel Pasca se face o singură data pe an, de Sfintele Paști, având forma rotundă, simbolizând discul solar, iar pe mijloc se află crucea răstignirii făcută din două șuvițe din aluat.
Săptămâna care urmează se mai numește și Săptămâna Luminată. Atunci Cerurile sunt deschise și oamenii trebuie să trăiască numai în bucurie și bună pace. În acea perioadă nu se fac parastase și nu se stă în genunchi la biserică. În prima vineri este Izvorul Tămăduirii când se împarte apă sfințită.
După 40 de zile, într-o joi, este Înălțarea Domnului, iar după 50 de zile după Paște sunt Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt
Bibliografie:
S.F.L. Marian, -Sărbătorile la români, vol. 1, Editura Grai și Suflet Cult. Naț. București, 2001
Pascu A - Tradiții de SAF. Paști în chemarea credinței, anul XV, nr 169-170, martie- aprilie 2007
Cristina NĂLBITORU
|
Cristina Nălbitoru 4/5/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.