Adrian Casoni, un poet liric interesant
Am citit cu atenție poeziile tânărului poet Adrian Casoni „Cel fără cer” și am descoperit un poet cu voce poetică deja formată, cu teme recurente și o identitate stilistică recognoscibilă. Convingerea mea este că Adrian Casoni se axează pe trei direcții dominante: liric-meditativ, epic-baladesc și civic-reflexiv contemporan. Această triadă propusă de tânărul poet este chiar structura întregului volum „Cel fără cer”. Limbajul poetic este original, direct, evită ornamentația retorică și denotă o anumită maturitate a construcției discursului liric.
Are metafore memorabile numai dacă aș aminti „ferecatul tău surâs”, „cenușa unui phoenix plutește pe un râu de lumină ca o albie de onix”, două nimicuri din două lumi străine”, „lumea purtătoare de lumini ancenstrale”, dar uneori e prea densă. Dacă i-aș reproșa ceva e faptul că nu toate poemele sunt la același nivel, că metaforele sunt utilizate în exces iar registrul stilistic ar trebui îmbunătățit.
Dacă ar fi să aleg câteva poezii din volum, m-aș axa pe , „Os mundi”, „Straiele timpului”, „Privesc, mă uimesc și râd”, „În element”, „Nebunul, îndrăgostitul și poetul”, „Grădina mea”, „Graiul inimii”, „Dogma prieteniei”, „Cultul umanității”,„Inepțiile ecranelor (I și II)”, „Pricoliciul”, „Mitru-Han”, „Stihul dorului” ș.a.
Exemplific cu poezia „Scena lunii”, unde poetul vorbește despre o iubire imperfectă: „Pe când măreața lună/ Scena luminează,/ Mania ta lugubră/ Pe ambii ne trădează./ Din ochii vineți, o feștilă/ Un gol lăuntric îmi aprinde,/ Ivind în noaptea cea senilă/ Aura noastră/ Ce-ntreaga lume o cuprinde./ Și-n lacrimi ne scăldăm/ Ținându-ţi mâinile aproape,/ Iar codrul îl cedăm/ Iubirii noastre șchioape.”
Un alt poem cu imagini puternice din natură și cu tentă filosofică este „Mărite gând”: „De-ai putea, mărite,/ O, mărite gând,/ Să mă porți aievea / Măcar / Din clipa când,/ Bradu-n promoroacă/ Amărât va putrezi / Și ciulinii de pe coastă/ Lumii / Roade o să-i dăruiască./ Și de-ai putea alor tale/ Negre zăcăminte,/ Ofrandă să le-aduci/ Lumină/ Din lumina celor sfinte.” Place mult contrastul lumină-întuneric; invocația, Gândul devine un fel de entitate superioară, o formă de salvare sau transcedere; ritmul fragmentat dă senzația de ezitare și căutare a eu-lui liric; este o imagine clară de transfigurare interioară a poetului Adrian Casoni.
Unele poezii precum „Mitru-Han”, „Coama roasă”, „Pricoliciul” ori „Crăiasa sângerilor” arată vocația lui Adrian Casoni de poet narativ, nu doar liric iar alte poezii ne duc cu gândul la un poet al mitului rural modernizat.
Și ca să mă joc puțin cu ele, cuvintele, iată ce-a afirmat poetul și editorul Vasile Bele la debutul lui Adrian Casoni cu volumul „De drag”: „Adrian Casoni, parcă vrea să ne spună, din adâncul ființei lui – Aici, am să rămân. Mă voi compune în poezie și voi aduna șoaptele izvorului în versuri. Indiferent ce îmi va rezerva viața, poezia o voi purta în temelia clipei pentru a răspunde unei alte veșnicii! I-am văzut sclipirea din privirea curată și sinceră. I-am simțit trăirea în câteva versuri de esență. Și noi am fost, cândva, la început de drum… poate încă suntem într-un început. Trebuie să ne recunoaștem, fiecare, curajul sau temerile, avute, trăite, simțite. Ne-a fost călăuză muza…”
Fraza poetică amplă întâlnită în mai multe poezii, imagistica lui Casoni care te duce cu gândul la Poetul Național, la Blaga sau Vasile Voiculescu, tema identității românești care apare constant, critica societății digitalizate forțat, tema alienării moderne, toate acestea duc la concluzia că avem de-a face cu un poet profund, implicat, actual și dacă pasiunea pentru scris nu va scădea, dimpotrivă, se va amplifica, vom vorbi despre un poet cu „P” mare, o voce contemporană distinctă a liricii reflexive contemporane!
Gelu Dragoș, UZPR
|
Gelu Dragoș 3/30/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.