Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova d. 17 martie 1941, Cannes, Franța)
Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova d. 17 martie 1941, Cannes, Franța) a fost un diplomat, profesor universitar, jurist și om politic. A fost singurul român care a ajuns președinte al Ligii Națiunilor (predecesoare a ONU) și singurul președinte care s-a bucurat de două mandate. Personalitate marcantă în domeniul diplomației, a avut un rol esențial în recunoașterea unității naționale a României în opinia publică internațională. Este creditat cu introducerea ideii de spiritualizare a frontierelor, care presupune o apropiere transnațională bazată pe valorile spirituale și culturale.
Titulescu a atras simpatiile unor personalități importante din viața publică franceză și sovietică printre care A. F. Frangulis, Edouard Herriot și Maxim Litvinov. Datorită abilităților și realizărilor sale a fost supranumit Ministrul Europei. A fost președinte al Academiei Diplomatice Internaționale, președinte de onoare al Comitetului Român al Reuniunii Internaționale pentru Pace și doctor honoris causa la universitățile din Bratislava și Atena.
Originea și studiile
S-a născut în Craiova, unde a urmat studiile primare și liceale. În 1900, după absolvirea liceului Carol I, datorită abilităților sale oratorice, descoperite de la o vârstă fragedă, a început studiile de drept la Paris. În 1905, după obținerea doctoratului, s-a întors în România, devenind profesor de drept civil la Universitatea din Iași. Doi ani mai târziu, s-a transferat la Universitatea din București.
Cariera diplomatică și politică
Membru din 1907 al Partidului Liberal Conservator condus de Take Ionescu, ascensiunea politică a lui Titulescu avea să fie una fulminantă. În 1912 este ales pentru prima dată deputat. Din această poziție, militează pentru întregirea României prin intrare în război. În 1917 a fost numit Ministru al Finanțelor, iar în anul următor a contribuit la înființarea Comitetului Național Român.
Din 1921 a funcționat ca reprezentant permanent al României la Liga Națiunilor, urmând să fie ales de două ori președinte al acesteia în perioada 1930-1932. Din această funcție, a luptat pentru păstrarea granițelor așa cum au fost stabilite prin tratatele de pace de la Paris și pentru buna cooperare a marilor puteri cu statele mici. S-a remarcat prin relațiile bune pe care le-a avut cu ministrul de externe sovietic, Maxim Litvinov și pentru susținerea stângii politice.
Nicolae Titulescu a ocupat de trei ori poziția de Ministru al Afacerilor Străine în perioada 1928-1936. A dus o politica vie împotriva nazismului și a regimurilor de dreapta în general, realizând pericolul pe care acestea îl reprezentau pentru siguranța frontierelor României. În acest sens, a depus eforturi pentru încheierea Micii Înțelegeri (1933) și a Înțelegerii Balcanice (1934) cu scopul protejării României de invadatori.
Exilul și moartea
În august 1936, cercurile de dreapta preluau puterea și în acest context Carol II l-a demis pe Titulescu din toate funcțiile și l-a expulzat din țară. Pentru început, diplomatul român s-a refugiat în Elveția, urmând să se stabilească în Franța, la Cannes, în 1937.
Deși se afla în afara granițelor țării, Titulescu și-a continuat activitatea și a militat pentru evitarea războiului, prin conferințe și articole. A conferențiat în Franța și în Marea Britanie (aici și-a ținut prelegerile în Camera Comunelor și la universitățile Oxford și Cambridge).
S-a stins din viață la Cannes pe data de 17 martie 1941.
|
Observatorul 3/27/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.