„Libearty” – cel mai mare proiect de bunăstare a animalelor din Europa
La propunerea unui bun prieten, am fixat o zi dedicată vizitării Sanctuarului de urși din Zărnești, un areal natural care se întinde pe 69 de hectare.
Această suprafață a fost primită în concesiune pe o perioadă de 49 de ani, în urma unui parteneriat public-privat între Primăria Zărnești și Asociația „Milioane de Prieteni” (AMP), organizație non-guvernamentală. Este locul în care sunt ocrotiți, în prezent, 128 de urși bruni.
Sanctuarul este cunoscut drept cel mai mare de acest fel din lume. Urșii adăpostiți aici au, în general, povești de viață marcate de suferință. Mulți dintre ei au fost exploatați de oameni sau ținuți în condiții mizere de captivitate, folosiți ca mijloc de divertisment. Au făcut parte din programele circurilor, au fost supuși subnutriției și mizeriei, ținuți în cuști de fier pe lângă case, restaurante, hoteluri, cabane, pensiuni, ba chiar și lângă benzinării, mănăstiri sau grădini zoologice, ca atracții turistice.
Cristina Lapiș, alături de soțul ei, Roger Lapiș, consul onorific al Franței, sunt cei care și-au unit eforturile pentru realizarea acestui sanctuar, înființat în anul 2005. Proiectul a beneficiat și de sprijinul Societății Mondiale pentru Protecția Animalelor (WAP), prin inițiativa „Salvarea urșilor captivi”.
În sanctuar, potrivit programului de vizitare, toate tururile sunt ghidate, astfel încât vizitatorii să înțeleagă greșelile făcute de oameni în raport cu mediul înconjurător și cu habitatul natural al urșilor. Observând urșii la joacă, în timpul hrănirii sau în viața lor de zi cu zi, ascultând poveștile despre trecutul lor și vizionând materiale documentare despre misiunile de salvare, atât copiii, cât și adulții își pot schimba percepția asupra acestor animale, dar și asupra altor specii de animale sălbatice.
Am avut șansa să vedem o parte dintre urși în timpul hrănirii. Hrana lor este diversificată și include, printre altele, portocale, banane, mere, pește și alte produse provenite din depozite și magazine alimentare, ajunse aproape de termenul de expirare. Am remarcat cu câtă dexteritate decojesc citricele și bananele, consumând doar miezul fructelor. În schimb, merele și perele sunt mâncate întregi.
În cadrul sanctuarului am putut observa, de asemenea, și alte animale sălbatice – căprioare, lupi, veverițe, corbi și diverse păsări ale pădurii – toate separate prin garduri, dar coexistând într-o atmosferă liniștită, ca și cum fiecare ar fi împăcat cu propriul destin.
Dragostea, respectul și grija personalului care se ocupă de aceste animale merită apreciate la justa lor valoare. De asemenea, trebuie menționată contribuția voluntarilor și a celor care donează lunar pentru întreținerea unui animal preferat, primind în schimb un „certificat de adopție”, pe care sunt înscrise numele ursului și al donatorului (persoană fizică sau juridică).
O altă formă de sprijin este redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către AMP. Aceste gesturi contribuie la asigurarea hranei – peste două tone lunar – precum și la acoperirea nevoilor medicale ale celor peste 100 de urși adăpostiți aici.
Am avut ocazia, fie și în trecere, să-i cunoaștem pe câțiva dintre urși: Alin, Alexander, Alexandra, Alisa, Alpina, Barry, Ala, Maya, Charles, Eva, Doru, Max, Marița… iar lista poate continua până la cele 128 de exemplare.
Un astfel de sanctuar reprezintă o formă de umanitate față de animalele sălbatice maltratate și, totodată, o lecție pentru noi înșine – despre bunătate, responsabilitate și despre felul în care putem învăța să privim lumea și prin ochii animalelor.
Vasile Luca
|
Vasile Luca 3/27/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.