De la și la Muzeul Național de Istorie a României
Colecția Filatelică a României cuprinde peste 11 milioane de timbre, cu cca 3 milioane de emisiuni poștale, unele dintre acestea, azi, unicat (!?!). Printre piesele rare se regăsesc piese al emisiunilor Cap de Bour (I-II), emise în Moldova în 1858, coli din emisiunile Regele Carol (favoriți) sau Regele Carol (barbă) din perioada 1866-1872.
De asemenea, sunt păstrate multe machete oficiale, după care s-au executat matrițe / clișee din planșele / formele de tipar care au stat la baza imprimării emisiunilor poștale, create de artiști relevanți atât pentru istoria poștalo-filatelică, cât și pentru istoria artei. Din nefericire, multe machete, eseuri,/ probe de culoare și deșeuri / rebuturi au ajuns pe căi oculte pe piața filatelică, deși regulamentele interne interzic adtfel de manopere.
O altă parte importantă a colecție este constituită din emisiunile de mărci poștale primite din țările membre ale Uniunii Poștale Universale (UPU), în conformitate cu acordurile încheiate. Amintim, România este unul dintre membrii ei fondatori. Scopul organizației UPU a fost promovarea colaborării între statele membre în domeniul serviciilor poștale. A apărut ca o necesitate a organizării cât mai optime a traficului poștal. Inițiativa organizării aparține SUA, care, în anul 1862 a lansat ideea convocării unei conferințe internaționale, desfășurată în 1863 la Paris, urmând ca în 1864 să fie organizat Congresul de la Berna, ceea ce a dus la constituirea Uniunii Poștale. Principiul de bază al UPU, cu un rol important în dezvoltarea Colecției Filatelice, valabil și astăzi, este formarea între toate țările membre a unui singur teritoriu poștal pentru schimbul reciproc de piese de corespondență.
Obiectele din Colecția Filatelică a României documentează, de asemena, modul de realizare a obiectelor, reprezintând secvențe ale evoluției tehnologice în materie de emitere a mărcilor poștale și a altor categorii de timbre.
Emisiunea poștală este rezultatul producerii și punerii în circulație a mărcilor și efectelor poștale pe baza machetelor, proiecte ale mărcilor și efectelor poștale, ștampilelor sau a altor obiecte poștale executate de autor, de obicei la scară mai mare, ce urmau să fie reduse la dimensiunea stabilită în fișa terhnică în momentul aprobării oficiale. Fiecare emisiune poștală nouă este comunicată de către administrația poștală emitentă tuturor celorlalte administrații prin intermediul Biroului Internațional al UPU. Prin intermediul biroului, administrațiile își trimit reciproc exemplare din fiecare emisiune poștală pusă în circulație.
Teoria sună frumos, problema care se pune este unde poate fi consultată și cercetată această colecție tezaur ?
După închiderea Muzeului Național Poștalo-Filatelic, rar se mai aude câte ceva despre soarta vastei colecții. Circulă tot felul de zvonuri ! Sperăm ca noua conducere a C.N. Poșta Română să scoată la lumină colecția, aliniindu-se la standardele lumii civilizate cu redeschiderea muzeului specializat amintit.
*
PS. După ce acum câțiva ani muzeul a promovat figura unei cunoscute autoare, machetatoare de mărci poștale românești, Aida Tasgian-Constantinescu, recent ne-a delectat cu piese realizate de un celebru autor și machetator al unor asemenea minuscule opere de artă. La propunerea președintelui Ștefan Dina al Clubului Numismatic Mihai Eminescu (Cercul Național Militar București), membri ai clubului am vizitat, în octombrie, expoziția temporară Ion Dumitrana - machetator și gravor.
Corect ar fi fost Ion Dumitrana – autor, gravor și machetator.
Cum în anul 2003, l-am omagiat pe Ion Dumitrana în cadrul clubului nostru cu prilejul centenarului nașterii, eram cu toții doritori să-i vedem cât mai multe din piesele expuse în expoziția anunțată pe canale media.
În general, despre condiția creatorului, a machetatorului de mărci poștale s-a vorbit extrem de puțin în filatelia și presa românească. Cel mai des întâlnim termenul de machetator, ceea ce nu prea corespunde cu realitatea. Cei mai mulți sunt adevărați autori de mărci poștale. De subliniat, nu toți realizatorii de mărci poștale românești au lucrat ca angajați ai Fabricii de Timbre, ei având profesii artistice și preocupări diverse. Dintre marii autori de mărci poștale românești amintim pe Ludovic Basarab (cu emisiuni poștale realizate între 1922 și 1932, Ary Murnu (între 1930 și 1949), Dimitrie Știubei (între 1931 și 1964), Șerban Zainea (între 1940 și 1968), realizatorul primei emisiuni gravate în România, brașoveanul Harald Meschendörfer (între 1955 și 1968), bucureșteanul Ion Dumitrana (între 1947-1976), fiind unul dintre puținii specialiști în gravarea mărcilor poștale alături de Șerban Zainea.
Ion Dumitrana (25 ianuarie 1923 - 1 ianuarie 1976), artist plastic, grafician, creator și machetator de mărci poștale românești și străine, desenator, gravor și ilustrator, a parcurs în Fabrica de Timbre București, începând cu anul 1937, toate etapele profesionale. De la ucenic, la 14 ani, la maistru heliograf cunoscând toate procedeele tehnice de imprimare a unei mărci poștale, de la reproducerea după clișee de zinc gravate chimic sau de cupru multiplicate galvanic, tipărirea offset sau heliografică (tipar adânc / tiefdruck) la tehnica taille douce (tăietură fină) la care ținea foarte mult.
La acea vreme, conducerea Fabricii de Timbre (director Gheorghe Iachimescu) a decis ca ucenicii să urmeze Școala de Arte Frumoase. În plus, să învețe și o limbă străină. Astfel, se explică, în prima parte a activității sale, influența profesorilor săi, Alexandru Ciucurencu și Nicolae Dărăscu, Ion Dumitrana manifestându-se mai mult în grafică după cum menționează și filatelistul-cercetător T. Cutlic.Tot domnia sa ne comunică că Ion Dumitrana „avea un temperament meditativ / ... / compozițiile sale îmbinându-se cu un colorit luminos și cald / ... / având o înclinație spre decorativ. / .../ Armonia formelor și marea sa sensibilitate au fost, de asemenea, o caracteristică a realizărilor sale.” Era un tip bonom și foarte iubit de salariații Fabricii de Timbre, cu umor și un calm proverbial, descriere făcută de inginerul șef al Fabricii de Timbre în anii '60, Stan Pelteacu, într-un articol din revista O lume într-un timbru.
Tot la Școala de Arte Frumoase, a studiat gravura cu prof. Simion A. Iuca (1907-1994), pictor și gravor și, prin colaborare, cu colegul său Șerban Zainea (1907-1990). A făcut, de asemenea, cursuri de specializare în Polonia, Ungaria și Franța.
În Franța, deși nu i s-a permis oficial plecarea, s-a dus pe banii săi, învățând gravura de la Jules Piel, decanul gravorilor francezi de atunci.
16 Din lumea colecționarilor Info-Hobby 1/2026
Pe Ion Dumitrana îl găsim în catalogele de mărci poștale românești începând cu anul 1948 ca realizator al mărcii poștale dedicate aniversării a 75 de ani de la înființarea Fabricii de Timbre. Urmează zeci și zeci de emisiuni cu sute de mărci poștale pe subiecte extrem de variate, realizate fie de unul singur, fie în cadrul colectivului format și coordonat de el, în urma câștigării concursurilor, care se organizau la Fabrica de Timbre încă din 1906.
În general, machetele sunt realizate la o scară de 1/10 pentru fi bine văzute detaliile. În total, de la Ion Dumitrana au rămas 343 / 427 (T. Cutlic) de machete de mărci poștale românești și peste 70 de machete de timbre străine realizate pentru unele state africane și șeicate arabe ca Fujeira, Sharjah, Ajman la sfârșitul anilor ‘60 și începutul deceniului următor.
În casa părintească din cartierul Chitila, își ridicase un atelier cu toți pereții de sticlă. La nedumerirea unui vizitator maestrul Dumitrana îi explică calm: „E un atelier pentru gravură. Gravura nu are nevoie de lumini și umbre. E nevoie de multă lumină ca să realizezi trăsăturile desenului în metal.” Fiindcă am pomenit de Aida Tasgian-Constantinescu, ea a fost formată în atelierul maestrului Ion Dumitrana.
De menționat, dintre toate tehnicile gravurii, zinc, alamă sau tehnica gravurii chimice, lui Ion Dumitrana cel mai mult i-a plăcut gravura în oțel, realizând 14 mărci poștale, mici capodopere, în special cele dedicate Zilei Mărcii Poștale Românești.
În 1968 este realizată prima emisiune care respectă culorile tablourilor. O întreagă epopee a realizării frumoasei emisiun poștale, maestrul Ion Dumitrana având un rol important.
Amintim că a fost și autorul unor machete pentru medalii. A îndeplinit o scurtă perioadă funcția de vicepreședinte al Asociației Filateliștilor din România. Activitatea sa profesională a fost recunoscută de către autoritățile statului român prin acordarea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii.
Expoziția aduce în atenția publicului viața și activitatea impresionantă a lui Ion Dumitrana – unul dintre cei mai prolifici creatori de machete filatelice din România. „Lucrările sale reflectă nu doar măiestria artistică, ci și istoria unei epoci surprinse prin imagini de o finețe grafică remarcabilă.”, a punctat președintele Ștefan Dina.
Nepotul său, talentatul gravor Constantin Dumitrescu, creator a zeci de medalii, membru al clubului nostru, a amintit momente emoționante din timpurile petrecute împreună cu unchiul său.
Curatori ai expoziției, Alexandru-Cristian Voicu și Cristina-Elena Antonie, care ne-au ghidat pe timpul vizitei, au relevat aspecte inedite și informații punctuale despre soarta colecțiilor Muzeului Național Poștalo-Filatelic închis, repet, din motive nici azi cunoscute.
Toate popoarele se mândresc cu activitatea administrațiilor lor poștale și colecțiile lor iar noi, care suntem printre primele țări emitente din lume - celebrele Cap de bour, le ținem ascunse prin cine știe ce subsoluri.
Expoziția mai poate fi vizitată până în ianuarie 2026 la Muzeul Național de Istorie a României, Calea Victoriei 12.
ooooOOOOoooo
Despre filigran la mărci poștale românești contemporane
Tânărul filatelist Ioan-Luca Vlad deschide, pe grupul specializat, un subiect interesant, întrebându-se de ce nu sunt alocate numere separate pentru cele trei tipuri de hârtie utilizate la imprimarea emsiunii de mărci poștale uzuale Activități cu circulație poștală intensă între anii 1955 și 1960. Astfel de emisiuni poștale, numite generic uzuale, cuprind, de regulă, toate tarifele poștale ale momentului, fie prin nominale de sine stătătoare, pentru tipurile de corespondență cu cea mai mare circulație poștală (imprimate, ilustrate, corespondență simplă, recomandate pentru instituții sau pentru persoane private ș.a.), fie prin combinarea mai multor mărci poștale pentru tarifele mai mari. Ele s-au emis la intervale mari, tirajul valorilor emsiunilor constituindu-se din totalitatea tranșelor solicitate de oficianții poștali pentru serviciile poștale. Numere de catalog se acordă doar valorilor nominale dintr-o emsiune și nu în funcție de tipul de hârtie utilizat, nuanțe, danteluri ...
Emisiunilor de acest gen, din perioada modernă (1903-1947) și contemporană (1948 - la zi) nu prea li s-a acordat atenție. De aceea, sunt mai rare în stare neuzată și, mai ales, pe categoriile semnalate de filatelistul nostru.
Aici au intervenit filateliști-cercetători care au publicat studii specializate cu privire, mai ales, la emisiunile de mărci poștale uzuale din perioadele clasică (1858-1872) și post clasică (1872-1903) unde, în ciuda miilor de pagini publicate, tot se mai găsește câte ceva interesant de comunicat în privința atipiilor (abateri de la marca poștală aprobată oficial). Având în vedere tirajul, rareori comunicat oficial, uneori de ordinul a zeci de milioane de exemplare la valorile mărcilor uzuale cele mai solicitate, precum și erodarea în timp a formelor de tipar, permanent au fost semnalate fel de fel de mărci poștale atipice: erori, varietăți, curiozități filatelice, precum și ciudățenii (rebuturi).
Studierea celor contemporane, mult timp neglijată, dă rezultate de multe ori surprinzătoare.
Filigranul XVIIB există, teoretic, la toate emsiunile poștale tipărite pe hârtie cu filigran XVII (RPR). La mărcile poștale uzuale sunt mai greu de detectat, dimensiunile lor fiind mici.
E nevoie de un cititor (detector) de filigrane. Există, azi, dispozitive electronice ! Doar un singur rând sau coloană au acest tip de filigran generat de modul de legare a sitei filigranului, pe cilindrul mașinii, în timpul fabricării hârtiei destinată imprimării mărcilor poștale. Puțini filateliști au în colecțiile lor astfel de piese. Practic, în lunga mea activitate, am cunoscut puțini colegi cu colecții având ca temă filigranele și pozițiile lor. Cu ajutorul lor am putut publica, în 1990, primul catalog specializat care a cuprins și varietățile filatelice generate de tipul de hârtie folosit. Cu excepția filigranului XVIIB, celelalte tipuri de hârtie cu filigran, folosite în perioada contemporană, sunt relativ accesibile, mai ales piese circulate efectiv poștal.
|
Sergiu Găbureac 1/6/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.