Subiectiv [ Înaintăm cu precauție.
Pacific, magmă fluidă închisă la culoarea cu nuanțe albăstrui. Nava alunecă în tăcere clătinându-se.
Suntem pe calea de acasă. Micul dejun la cofetărie, prânzul la Lido și masa de seară la Dining Room cu alte două perechi și două doamne singure.
Program plictisitor de seară, artiști ambulanți culeși de prin porturi obscure și clătinare continuă noapte, zi, oră și minut. Am crezut că vom scăpa prin această escapadă de plictisul cotidian de acasă, dar nu sa schimbat mare lucru.
Din Seattle cu popasuri mărunte la Vancouver, Sitka, Hubbard Glacier, Anchorage, College Fjords, Valdez, și Seeward in Alaska, coborârăm jos spre Hawai unde am oprit la Kauai, Honolulu pe două zile, Kona și Hilo.
Acum mai avem puțin și ajungem acasă.
Douăzeci și opt de zile, două mii de pasageri, o cămăruță cu balcon la etajul cinci și trecerea timpului balansați între stânga și dreapta. Umplem timpul cu lectura unei cărți luate de acasă, noutăți sau câte un film la televizor, o discuție la masa de seară în care toți îl critică rău pe Trump, și spectacolul care nu totdeauna merită, pe scena centrală.
Vaporul, o lume în miniatură, amestecată, un furnicar gravitând fără direcție între restaurante, baruri și eventualele anunțuri de program amuzant care nu amuză pe nimeni datorită repetiției. Clătinându-se, nava înaintează în pâcla ceții cu sunete lugubre de sirenă care să-i anunțe prezența nevăzută. Ne lăsăm duși de valuri într-un zor necunoscut, cu oscilații laterale, stânga - dreapta, după cum bate vântul. Valurile asaltează această insulă plutitoare cu mânie și spume la gură; noi ne continuăm drumul prin ceața care nu ne dă voie să știm unde ne aflăm. Înaintăm cu precauție.
La primul mic dejun stau la masă cu un domn bine care-mi mărturisește că a venit aici să scape de politică. I-a ajuns să urmărească știrile, uneltirile lui Trump - un șarlatant care distruge America - și multe alte sinonime la adresa lui. Pentru unul sătul de politică – gândesc – omul pare înfometat rău de ea. La masa de seară se discută orice în afara știrilor zilnice de la televizor ori scurtele anunțuri de pe internet despre război, crime zilnice, emigranți și politică. Nici măcar nici asasinatul lui Charlie Kirk nu a fost discutat până când am atins subiectul. Atunci una dintre doamne a spus că asasinatul a fost organizat de conservatori să se răzbune pe democrații pe care au dat vina. Toți au aprobat-o. Ura comesenilor mei împotriva lui Trump și acestei administrații este inimaginabilă.
Orbiți de media, zecile de posturi de televiziune care îngroapă realizările pozitive în timp ce popularizează numai puncte de vedere negative, găsesc normal ca mulți să se pronunțe astfel. Așa a fost și înainte; îi mai bătrâni țin minte. Mărturiile unora ca mine – pe care prea puțini sunt interesați să le asculte – stau dovadă că istoria se repetă.
Am devorat în două zile cartea luată de acasă, ”Întâlnire la Kronstadt” de autorul Român, Edgar Reichmann. Kronstadt este denumirea germană a orașului Brașov de la poalele Tâmpei. Arnim Ștern, eroul principal este un profesor de literatură comparată la o universitate din Paris. Născut într-o familie de evrei bine situați din Kronstadt (Brașov) înaintea celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, trece cu timpul prin schimbări neprevăzute de nimeni ce au contribuit la sfărâmarea tuturor legăturilor familiare, sociale și politice ale acestui mic târg în care români, maghiari, sași, evrei, țigani, turci și din alte nații au trăit de secole împreună în deplină armonie. Arnim cu întreaga familie locuiau in casa bunicilor din centrul cetății de sus și a adus în casa lor pe Ariel Goldman, un copil sărac dintr-o familie disfuncțională, cel mai apropiat prieten al lui Arnim.
A venit războiul, stele galbene obligatorii pe îmbrăcămintea evreilor, se obțin pașapoarte pentru Palestina femeilor din familie, dar vaporul este scufundat la Varna. Avioane americane au bombardat orașul și când toți au intrat în adăposturi,
Arnim cu o fetiță au rămas afară. O bombă sfârtecă capul Mathildei, copila. Comuniștii, naționalizarea, Ariel Goldman își schimbă numele în Goldan apoi Ariel Goldman, devenit Goldan, Godard și acum Guzmann, mare comerciant de vinuri alese, îl invită, dar îl trădează așa cum și-a trădat prima soție, pe socru, fost mare suporter comunist și pe cea de-a doua soție după ce i-a luat banii. Arnim, omul care s-a ferit de politică, nu s-a raliat niciunui partid și care și-a dorit o viață simplă, nu a reușit să se desprindă din plasa celora care fac averi profitând de naivitatea acelora ca el.
Vizitarea vulcanilor activi din Hilo, mi-a dezvăluit realitatea.
Căldarea craterului se umflă până izbucnește lava cu flăcări și gaze nocive, apoi se calmează, se răcește, se lasă la fund și se crapă. După un timp o ia de la capăt.
La fel ca și vaporul nostru ce nu-și poate stabiliza echilibrul între stânga și dreapta.
Înaintăm cu precauție.
David Kimel
Toronto
|
David Kimel 10/5/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.