sună liniștea
sună liniștea din soare și se scurge-n crengi senin din adânc de galben doare frunza în final suspin
deși arde totu-i rece ura e-n triumf pe glob sunt al timpului ce trece veșnic și umil doar rob
pe când ape limpezi spală rocile de pe câmpii trupu-mi prins de osteneală rătăcește-ntre cei vii
umbre visuri din zenit îmi revin în gând cu greu
pentru versu-mi istovit cer iertare, curcubeu!
VPL
|
Veronica Pavel Lerner 10/3/2025 |
Contact: |
|