Trecut-au Ani, și Ani, de când...
Trecut-au Ani, și Ani, de când stăteam la rând... ca să te văd la față... Tu, nicăieri... Numai în gând... Îmi licărea vederea ta, prin ceață... Puteam să sper Că pot să văd curând O stea pe care nimeni n-o agață? Un Înger tainic, cine știe-n care sfere, colindând? Și eu, elev... La Atelierul Meșteșugăresc... Ca o Paiață... Când deodată, îmi apari în față... De la distanță... Părea că înflorește – ca un sân – întreaga Primăvară – și se-nalță... Cu tine-n brațe... Și nici nu erai singură, oricum... Aveai o albăstrea – cu o tulpină neagră – ca tovarășă de drum... Puteam să-ți spun... dar ce puteam să-ți spun? Prin geamul – și prin lipsa de speranță? Cum să-mi adun în timp, cuvintele de-acum? Revino, dragoste... Revino, viață... Să-ncerc să lustruiesc încă odată-al inimii parfum... Mai bun... Mai sincer... Mai adânc, În adevărul pur...
23 august 2025 Jianu Liviu-Florian
|
Jianu Liviu-Florian 8/23/2025 |
Contact: |
|