La data de 23 august 1944, România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei
La data de 23 august 1944, România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților. Din 1948 și până în 1990 a fost sărbătorită ca Ziua Națională a României.
Data de 23 August 1944 a devenit granița în timp între două momente istorice. Încheierea războiului, începutul sovietizării României. De aceea, liderii comuniști au sărbătorit național acest moment.
România era angajată în război de partea Germaniei hitleriste.
Ziua de 20 august 1944 a dat acel semn așteptat că soarta războiului nu se mai poate întoarce în favoarea Axei Germane. Trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareșalul Malinovski au declanșat ofensiva Iași-Chișinău. Pe 22 august, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamț-Huși-Chișinău, făcând o spărtură în frontul germano-român din Moldova. România se afla la capătul rezistenței fizice și strategice. Generalul german Friessner a cerut continuarea rezistenței pe linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați, lucru cu care mareșalul Antonescu a fost de acord. Conducătorii armetei Axei continuau delirul. La data de 23 august 1944, armata sovietică era deja în Moldova de nord, iar Regele Mihai și-a dat acordul pentru înlăturarea mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite.
Pe 23 august 1944, la București, mareșalul Ion Antonescu are o audiență la regele Mihai I. Acesta se declara dispus să semneze armistițiul, dar numai după acordul lui Hitler. Mihai hotărăște demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu, conducătorul statului, și a principalului său colaborator, Mihai Antonescu, viceprim-ministru.
Regele Mihai I a povestit cum au decurs evenimentele care au marcat ieșirea României din alianța cu Germania nazistă într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian și filmat de cameramanii Gheorghe Marian și Nicolae Niță-Ochi în anul 1990, pentru Televiziunea Română.
Trebuie să ne întoarcem la începutul lui 43. De altfel despre începutul războiului n-am fost informat de Mareșal. Mama mea a aflat despre asta de la postul de radio BBC. Țara Românească și cu mine și cu partidele politice erau perfect de acord să ne luăm Basarabia, dar în nici un caz să mergem mai departe. Și am terminat la Stalingrad cu o mulțime de oameni pierduți. Un dezastru. În decursul acestor ani am avut discuții cu partidele lui Maniu și Brătianu ca să vedem cum putem ieși din război în condițiile cele mai onorabile. Și așa s-au dus tratativele în țară apoi la Cairo și Ankara să se discute cu Aliații, adică cu americanii și englezii, în ce condiții și cum s-ar putea face această ieșire din război. După un timp Aliații au spus că nu vor să mai stea de vorbă cu noi dacă nu aducem în acest grup pe social-democrați și pe comuniști, care în acea perioadă reprezentau 400-500 de membri la o populație de 20 de milioane. Am fost obligați, acum știu de ce, fiindcă Uniunea Sovietică era interesată, spunea Regele Mihai I, în 1990..
Actul de la 23 august a fost numit, pe rând Insurecția armată din 23 August 1944, devenind Ziua Națională a României din 1948 până la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Acesta transformase numele evenimentului în Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă, fiind prezentat ca o realizare exclusivă a Partidului Comunist.
Ca participant direct la momentul ieșirii din alianța cu Germania nazistă, Regele Mihai a explicat în ce fel s-a ajuns la arestarea lui Ion Antonescu:
Războiul luase o întorsătură extrem de proastă și noi toți ceilalți, așteptam un ajutor din partea Aliaților ca să putem să facem ceva; ei spuneau să ieșim din război. Noi spuneam foarte bine, dar singuri cu nemții peste tot nu se poate. Aliații n-au răspuns deloc. Așa că ajungem la momentul când rușii au spart frontul în nordul Basarabiei și Moldova; nemții au luat atunci o divizie de blindate și au dus-o în Polonia. Mai aveam puțin timp și atunci am hotărât, cu acest grup politic, care era la baza acestor întrevederi, să terminăm cu alianța cu Germania și am decis ziua de 26 august. Între timp, am aflat că Antonescu se pregătește să plece pe front și în aceste condiții scăpam această ocazie, așa că a trebuit să-l convoc cu trei zile mai devreme, pe 23 august. Când a venit la Palat (Mareșalul-n.n.), am avut o discuție de o oră și jumătate, i-am pus în față situația dezastruoasă în care eram, rugându-l insistent să facă ceva ca să ieșim din război cât mai devreme. A refuzat net. Generalul Sănătescu, care era cu mine, a insistat și el; n-a vrut să audă. Cerea niște condiții care erau imposibile, din păcate, de avut. Voia să avem Basarabia garantată, toate
Țara era complet ocupată, deci lucruri care în momentul acela erau imposibil de obținut. N-a rămas altceva de făcut decât să-l îndepărtez ca să putem să facem ce puteam noi face. Și asta s-a întâmplat: actul de la 23 august.
Antonescu conducea statul de la 4 septembrie 1940, când a fost numit președintele Consiliului de Miniștri, cu depline puteri pentru conducerea statului român, după ce România pierduse o treime din teritoriu împărțit între Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică. Perioada în care s-a aflat în fruntea statului a coincis cu apropierea de Germania condusă de Hitler, de al cărui sprijin Antonescu s-a bucurat. Este și perioada în care, potrivit unor istorici, statul român a devenit singurul stat în afara celui nazist care a administrat un lagăr de concentrare, la Vapniarka, în Podolia. Decretul regal din 6 februarie 1945 stabilea că Ioan Antonescu este trecut în rezervă pentru că prin conducerea sa politico-militară, în calitate de comandant Suprem al Forțelor Armate, a dus Armata Țării la dezastru:
La 23 august, cu toate că eu l-am arestat și l-am reținut la Palat, am fost sfătuit de către Statul Major să plec din București pentru că nemții, era sigur, că vor avea o reacție. Ceea ce s-a și întâmplat. Au bombardat Palatul, au distrus casa în care locuiam
În seara de 23 a venit Pătrășcanu, cu așa-zisul Ceaușul, care era Bodnăraș. Maniu și Brătianu, trebuiau să aibă o echipă împreună cu ceilalți ca să-l ia pe Antonescu și să-l țină departe și să aibă grijă de el. Eu am plecat pe la două dimineața spre Oltenia și când m-am întors am aflat că Bodnăraș l-a luat cu echipa lui. Apoi au venit rușii la București și l-au dus (
). Ei l-au luat și l-au dus la Moscova ca să-l aducă după un an și ceva înapoi și să-i facă procesul despre care se știe. Eu am încercat, după condamnarea lui, am încercat tot ceea ce s-a putut ca să-i salvez viața. Astea sunt lucruri despre care nu se știe, am impresia. Dar așa este, spunea Regele Mihai.
Pe 22 August 1944, ora 22:30, prin Proclamația către țară, regele Mihai anunța ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite. Hotărârea a scurtat cu șase luni cel de-al Doilea Război Mondial.
Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înțelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite. (
)
Români,
Dictatura a luat sfârșit și cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor țării sunt garantate și vor fi respectate. Alături de armatele Aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele națiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupația străină.
Românii vor întoarce armele pentru recuperarea Transilvaniei. Întorși acasă, nu vor avea tihnă mai mult de câteva luni. În 30 decembrie 1947, Regele Mihai va fi obligat să abdice. Urma sovietizarea României.
Din 2011, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului. În Europa, din 2009, data este marcată ca Ziua europenă a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare.
Pe data de 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care a fost împărțită Europa Centrală și de Est și care a dus la încălcarea drepturilor fundamentale a zeci de milioane de oameni într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria Europei. Una din clauzele secrete ale acordului prevedea anexarea de către URSS a regiunii românești Basarabia.
Chiar și după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, mulți europeni au continuat să sufere zeci de ani sub regimuri totalitare.
La 23 august 1989 a avut loc protestul cunoscut sub denumirea Calea Baltică, eveniment care a coincis cu comemorarea a 50 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Cetățenii din țările baltice au format un lanț uman de 600 de kilometri care a străbătut Estonia, Letonia și Lituania. A fost o demonstrație pașnică prin care cele trei țări și-au unit forțele în lupta pentru libertate.
Alte semnificații ale zilei de 23 august
1595: A avut loc Bătălia de la Călugăreni, încheiată cu victoria armatelor munteano-transilvănene conduse de Mihai Viteazul (13 august pe rit vechi)
1956: A fost înființată Biblioteca Centrală de Stat din București
1973: Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP, poziție păstrată timp de 40 săptămâni
1983: A avut loc prima transmisie color a Televiziunii Romane cu ocazia festivităților prilejuite de Ziua Națională
|
Media Fax 8/23/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.