O carte monument: Memoria emigrației
Condițiile istorice din România de după Al Doilea Război Mondial au determinat mulți oameni, intelectuali de frunte ai țării, să emigreze în alte țări, majoritatea din Europa Occidentală, dar și de peste ocean, în Statele Unite ale Americii sau Canada, precum și în îndepărtata Australie. Au căutat acolo un mod de viață care să-l continue cumva pe cel antebelic din țară, să scape de rigoriile societății totalitare de după instaurarea comunismului și să-și poată duce mai departe ideile de creație.
S-au risipit în lume, dar nu și-au risipit fondul de inteligență creatoare. L-au adunat oriunde și oricum au putut, prin țările menționate mai sus, în opere care au fost „rodul semințelor gândirii românești“. Așa au apărut creații literare (dar nu numai literare) apreciate în lume, dar necunoscute acasă, unde se instituise o barieră de netrecut pentru ele.
Așa încât, după 1990, au apărut două fenomene, unul după altul, legate de creația exilului:
- fenomenul sau sentimentul curiozității, care se înscria în trendul general al societății românești a acelei vremi, de a intra în contact cu ceea ce fusese interzis;
- sentimentul datoriei, acela care, pe un plan superior, reprezenta ideea de „a aduce acasă cealaltă Românie intelectuală”.
Nu este aici locul de intrat în amănunte, dar nu a fost ușor creației nici în țară (unde nu exista libertate spirituală), nici în afară (unde condiția emigrantului nu era tocmai ușoară).
Totuși, nu a existat un vid, nici într-o parte, nici în cealaltă. Domnul profesor Florea Firan ne reamintește că „izbânzile literare ale imigrației exprimă nu lecția vidului, ci a plinului estetic“ –în eseul introductiv al lucrării Memoria emigrației (Scrisul Românesc Fundația Editură, 2023).
Ei bine, din combinarea celor două sentimente (al curiozității și al datoriei) de trei decenii și jumătate se tot pun la dispoziția noastră, a cititorilor, eșantioane din opera emigrației, prezentări ale autorilor, interpretări ale creației.
Aceste lucruri s-au făcut la mai multe edituri și în mai multe reviste din țară. Chiar la Craiova, de o bună vreme, două edituri acordă, sistematic și la ținută elevată, importanță literaturii exilului: Scrisul Românesc Fundația Editură și Aius, prin volume tipărite și prin revistele „Scrisul românesc”, „Mozaicul” sau „Antilethe”.
Pe fondul tuturor acestor preocupări, apare acum cartea Memoria emigrației. Este o carte-monument (și cântăresc bine această sintagmă!) prin: tematica aleasă, modul de abordare a acesteia, seriozitatea și dimensiunea cercetării, sistematizarea și structurarea materialelor, limpezimea prezentării.
„Literatura emigrației reprezintă un areal mereu în mișcare, imprevizibil și polivalent. Cercetarea lui este dificilă și are, prin forța împrejurărilor, un caracter reducționist, informațiile din acest domeniu sunt încă lacunare, operele greu accesibile, criteriile obișnuite de evaluare par nefuncționale“, ne spune domnul Firan, în prefață.
Păreau nefuncționale, adăugăm, pentru că domnia-sa a găsit calea de a le face funcționale, accesibile și utile. Dar cine altcineva o putea face? Doar un cercetător cu experiența, seriozitatea și puterea sa de muncă. Am mai prezentat biobibliografia sa, dar merită să ne reamintim că începea acum peste 50 de ani, prin lucrarea De la Macedonski la Arghezi. Au urmat apoi Presa literară craioveană, Profiluri și structuri literare (două volume), Amprente și voci (patru volume), Portrete în timp (și aceasta în mai multe volume), corespondență, monografiile-bibliografii pentru revistele „Ramuri” și „Scrisul românesc”.
Prin acestea a scos la lumină, în principal, creația risipită a autorilor olteni, a pus această creație în context național, a abordat mari personalități din literatura și cultura națională, a subliniat valoarea revistelor citate și nu numai.
Deci nu putea să nu găsească și cheia potrivită pentru literatura și arta emigrației. 100 de autori, în peste 700 de pagini. Fiecare cu elemente esențiale de biografie, de creație, de context, astfel încât, extrăgând, în calitatea de cititor, după criteriile dorite, informații din această carte, se poate contura o adevărată istorie a emigrației.
Ne este greu să menționăm, punctual, toate personalitățile cuprinse în carte. Suntem obișnuiți să facem trimiteri la numele cu mai mare notorietate, uneori chiar grupate cumva de memoria colectivă. De exemplu, când vine vorba de Emil Cioran, cititorul avizat se gândește automat și la ceilalți doi congeneri, corifei ai culturii românești, Mircea Eliade și Eugen Ionescu. Sau, în cazul personalităților feminine: când este citată Martha Bibescu, ne vin în minte și celelalte trei celebre scriitoare românce de expresie franceză din perioade apropiate – Anna Brâncoveanu (Contesa de Noailles), Elena Ghica (Dora d'Istria) si Elena Văcărescu. În ambele situații, criticul literar acordă spații tipografice generoase, dar, până la numărul 100, câte fișe biobibliografice cuprinde cartea, este un drum lung. Un drum de cercetări temeinice, de analize și sinteze remarcabile. Pe toate domnul Florea Firan le-a abordat cu o tenacitate de invidiat și de urmat, decenii de-a rândul, demonstrate de eseurile și articolele publicate în reviste sau grupate în cărți anterioare.
Constantin Brâncuși este prezentat cu toate avatarurile de pe drumul lung al afirmării la nivel mondial, Tristan Tzara ca unul dintre fondatorii avangardei în literatura europeană și tot astfel, pentru personalități din varii domenii și cu contribuții notabile, cartea devine, pagină cu pagină, un veritabil monument dedicat emigrației române. Spuneam că este greu să cităm toate numele incluse, dar nu putem omite un alt „trio” literar, contemporan, de peste ocean, cel format din Andrei Codrescu, Carmen Firan și Adrian Sângiorzan. De asemenea, o activă și considerabilă prezență feminină în viața emigrației românești și, dintre includerile în carte, reținem nume precum Anamaria Beligan, Nina Casian, Aurora Cornu, Alina Diaconu, Roxana Eminescu, Sanda Golopenția, Rodica Iulian, Monica Lovinescu, Gabriela Melinescu, Herta Müller, Domnica Rădulescu, Monica Săvulescu, Sanda Stolojan, Mariana Șora. Am făcut această înșiruire, chiar dacă unii dintre noi nu știm mare lucru despre mai multe dintre numele citate, tocmai pentru a sublinia că lucrarea este una care prezintă extins contribuția exilului la cultura română, cea europeană și, adesea, cultura mondială.
Este o carte gândită îndelung și muncită și mai mult. Iconografia, care pornește cu prima triadă menționată – Cioran, Ionescu, Eliade – este un alt element de valoare documentară.
Lansarea, în contextul inaugurării Muzeului cărții și exilului românesc de la Craiova, instituție unică în țară, mă face să consider și această carte ca parte importantă a patrimoniului cultural românesc.
Mircea Pospai
|
Mircea Pospai 6/4/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.