Mãrturisiri - Buturuga micã rãstoarnã carul mare
Proverbul „Buturuga micã rãstoarnã carul mare” face referire, la posibilitatea ca un mic obstacol, nebãgat în seamã sau pur și simplu ignorat, sã producã un efect neașteptat de mare sau chiar distrugãtor asupra unui obiect, proces sau fenomen, perceput a fi atotputernic, uriaș sau indestructibil.
S-ar putea ca aceastã vorbã de duh sã provinã de pe vremea dacilor, când începuserã a fi folosite vehiculele cu tracțiune animalã și drumurile erau pline de obstacole, care ar fi putut duce la avarierea sau rãsturnarea chiar și a unui car mare. Învãțãtura ce trebuie trasã de cei care se vãd „pe cai mari” este de a nu ignora micile obstacole, și de alege cu grijã calea de urmat, între mutarea „buturugii” din drum sau ocolirea acesteia.
În limba englezã existã o zicere similarã „A small leak will sink a great ship" (O micã scurgere va scufunda o navã mare), și este un avertisment, atribuit lui Benjamin Franklin, subliniind cã și pierderile mici pot avea un impact semnificativ asupra stãrii financiare generale a unei persoane.
Exemple întâlnim în viața de zi cu zi sau în istorie, de la studentul care ignorã un curs, și apoi pierde un examen, un an de facultate sau de viațã, o bursã, un loc de muncã sau o carierã și pânã la Bãtãlia de la Podul Înalt de lângã Vaslui din 10 ianuarie 1475, când Ștefan cel Mare, în fruntea unei armate net inferioare ca numãr și dotare, aplicã o înfrângere zdrobitoare oștilor otomane conduse de Suleiman Pașa.
Proverbul de mai sus se apropie și de parabola biblicã a lui David și Goliat din „Vechiul Testament” - Cartea întâi a Regilor, în care David „un copilandru, bãlan și cu ochi frumoși”, fãrã armurã, îl învinge pe Goliat, un bãrbat puternic, cu arme, platoșã și zale, doar cu o praștie și o piatrã.
David însã observase diferența dintre ei spunând: "Tu vii spre mine cu sabia si cu sulița; eu însã voi merge spre tine in numele Domnului Celui-Atotputernic”, la fel ca și Ștefan cel Mare care pleca la luptã, având în frunte Crucea pe care s-a rãstignit Hristos. Astfel „buturuga micã” poate fi pusã de Dumnezeu în calea oricãrui ”car mare”, fie el numit fascism, comunism, progresism sau altã bazaconie.
David al nostru este eroul pozitiv din basmele românilor, întruchipat într-un flãcãu din popor care învinge întotdeauna atotputernicul „Zmeu”, având numeroase capete, care de care mai înfricoșãtoare, cum sunt și instituțiile de forțã și de suprimare a libertãții, care sunt apanajul oricãrui regim autoritar.
Vedeți dumneavoastrã, poporul crede în basme, pentru cã el le-a zãmislit, ele sunt legãtura cu fibra sufletului românesc. N-au putut ei, turcii, tãtarii și multitudinea de popoare migratoare cu nume greu de pronunțat, sã ne schimbe limba, tradițiile și credința, nu vor reuși nici o mânã de politicieni închinați unor interese strãine.
A ajuns poporul român sã fie din nou „buturuga micã”, la fel ca înainte de Revoluția din decembrie, când era atenționat cu „stați la locurile voastre”, de cãtre fostul „Goliat”. Artiști, scriitori și jurnaliști sunt chemați iarãși la ordine, atenționați și arãtați cu degetul la fel ca în perioada de tristã amintire. Pânã și maestrul Ion Cristoiu, simbolul presei libere post-decembriste, a fost cenzurat pe TikTok.
Introducerea cenzurii pe rețelele sociale marcheazã întoarcerea la practicile comuniste, chiar și atunci critica fiind permisã într-o oarecare mãsurã, dacã era consideratã constructivã. Ca și în comunism, în noua societate progresistã, dacã nu ești tolerat atunci „ești bun de legat”. Ne îndreptãm noi oare, cãtre pierderea drepturilor fundamentale ale cetãțeanului într-o democrație, a libertãții de exprimare și a dreptul de vot?
Libertate, dreptate și credințã, asta vrea poporul, asta a vrut dintotdeauna, și pe vremea Imperiului Otoman, și pe timpul Protectoratului Rusiei, și pe vremea Tratatului de la Varșovia și iatã cã și la ceasul marii integrãri europene, poporul are aceleași deziderate. Cum o dãm, parcã tot dupã aurul, resursele, grânele și copiii noștri le umblã ochii.
Ne alãturãm iarãși, ca de multe ori în istorie, aspirațiilor altor națiuni, uitând de interesele, valorile și moștenirea strãbunã a acestui neam. Când a început marea integrare, Uniunea Europeanã era formatã din state suverane, bisericile nu erau transformate în dughene, „tricolorul” era un simbol al unitãții naționale și nu un motiv de „reținere”, alegerile erau libere și nu îți era cenzuratã opinia. Am evoluat, nu glumã!
Și numele Sfântului Prooroc Ilie a fost târât în noroi, chiar în timpul Postului Învierii Domnului, pe scena Teatrului Național din București, spectacolul „Proorocul Ilie” fiind considerat „un atac la credințã”, de cãtre Biserica Ortodoxã Românã. Teatrul Național însã apãrã acest spectacol controversat, spunând cã "Nu este o blasfemie și nu își propune sã ridiculizeze credința", deși promoveazã aceeași ideologie progresistã ca și Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris.
„Buturuga micã” este și candidatul „aruncat sub autobuz”, cum ar zice americanii, pentru cã nu corespunde noului „pat al lui Procust” progresist, cu scopul de a pune în frunte pe cineva „maleabil”, care ne poate îngropa în „somnul cel de moarte” pentru vreo douã generații, cam cât dureazã între douã treziri succesive ale „mãmãligii” autohtone.
Rãmâne de vãzut cine e „buturuga micã” de aceastã data.
Ioan Cojocariu
Aprilie 2025, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 4/25/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.