Pamfil Șeicaru (6/18 aprilie 1894 21 octombrie 1980)
Considerat cel mai important gazetar al României Mari, Pamfil Șeicaru (născut Pamfil Popescu) a fost un ziarist genial al perioadei interbelice, publicist și director de gazetă, președinte al Sindicatului ziariștilor, membru al Consiliului de Administrație al Radio România, erou în Primul Război Mondial, istoric și ctitor de mănăstire.
Acest mare gazetar român este rămas în amintire ca o personalitate aparte în galeria monștrilor sacri ai jurnalismului, pentru materialele scrise și pentru publicațiile editate. Pamfil Șeicaru a fost un apreciat autor de cronici și recenzii literare în publicații precum Răsăritul, Junimea literară, Ramuri, Lumea, Doina, Lumina, Văpaia, Steagul, România viitoare. În 1923 a fost angajat la ziarul Cuvântul, ca redactor-șef, iar în anul 1924 a fost ales președinte al Sindicatului ziariștilor. La 11 ianuarie 1928 a înființat ziarul Curentul(cu o durată de 17 ani), un combativ cotidian românesc de înaltă ținută în perioada dintre cele două războaie mondiale, pentru care Pamfil Șeicaru a fost atât ziarist, cât și director.
A luptat pe front în timpul Primului Război Mondial, fiind decorat cu Ordinul Mihai Viteazul în rang de Cavaler, iar guvernul francez îi acordă Croix de Guerre. În memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare dar și ca mulțumire lui Dumnezeu pentru că a fost ocrotit pe durata acelui război, când a luptat de la Orșova la Mărășești, ctitorește Mănăstirea Sf. Ana din Orșova, construită între anii 1936-1939.
Începe să publice sub pseudonimul Pamfil Șeicaru după război. Licențiat în Drept, va activa în anii 1928, 1931 și 1933 în viața politică, unde a fost ales ca deputat independent.
Membru al Consiliului de Administrație al Radio România (1935-1938), Șeicaru a suținut și numeroase conferințe la Radio România.
Părăsește România în 1944, în 1945 se stabilește în Spania, unde locuiește până în 1974 (la Palma de Mallorca, apoi la Madrid), din 1974 se mută pentru tot restul vieții în Germania, Mûnchen (1975-1977) și Dachau (1977-1980). În ianuarie 1978, la Mûnchen, a contribuit la apariția unei noi serii a ziarului Curentul. În perioada de exil a publicat numeroase lucrări de istorie, printre care Istoria partidelor politice în România (1958), Istoria partidelor Național, Țărănist și Național-Țărănist (I-II, 1963), La Roumanie dans la Grande Guerre(1968), Karl Marx Însemnări despre România(1968), Adevăruri care trebuie amintite(1980).
|
Tanța Tănăsescu 4/18/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.