Nicolae Mătcaș - 85
1. ITINERAR BIOBIBLIOGRAFIC
Lingvist, poet, publicist, om de cultură și de stat. Prof. univ., dr. în filologie.
Născut la 27.04.1940 în comuna Crihana Veche, județul Cahul, Regatul României. Studii primare, gimnaziale și medii (1947-1957) în satul natal. Licențiat al Universității de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, specializarea Limba și literatura română («moldovenească», în uzul timpului impus de regimul sovietic) (1962). Studii postuniversitare de doctorat la Universitatea de Stat din Leningrad, specializarea Lingvistica matematică, structurală și aplicată (1964-1967). Doctor în filologie (1967). Lector la Universitatea de Stat din Moldova (1962-1964); conferențiar doctor docent (1967-1980), decan al Facultății de Litere (1967-1970), șef al Catedrei de limba și literatura română (1980-1987) și al Catedrei de limba română (1987-1993), profesor (1990-1993), Institutul Pedagogic de Stat Ion Creangă din Chișinău; ministru al științei și învățământului din RM (1990-1994); cercetător științific principal (prin cumul) la Institutul de Limbă și Literatură al AȘM (1979-1985); profesor invitat la Universitatea din București (1994/1995); redactor-șef la gazeta de mic tiraj Tânărul învățător a Institutului Pedagogic de Stat Ion Creangă din Chișinău (1980-1990); redactor la revista chișinăuiană Limba Română (1994-1996); expert în probleme de relații internaționale la Camera Deputaților din Parlamentul României și consilier la R.A. Monitorul oficial (1995-1996); expert superior la Direcția Generală Integrare Europeană și Relații Internaționale, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului din România (1996-2007). Autor, coautor, redactor și coredactor a 30 de manuale, elaborări metodice, dicționare pentru învățământul preuniversitar și universitar, a peste 300 de articole, studii științifice și științifico-metodice și a 20 de volume de poezie.
Participant activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni din 1985-1989, la conferirea statutului de limbă de stat limbii române din Basarabia și la revenirea la grafia latină. Secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru problemele limbii materne de pe lângă fostul Prezidiu al Sovietului Suprem al RSSM (1988-1989), supranumită Comisie de salvare a limbii; membru al grupurilor de lucru din parlament pentru elaborarea proiectelor de legi privind funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM, oficializarea limbii române (numită oficial, pe timpul URSS, dar și, după 1991, de către agrarieni, socialiști, comuniști, limba moldovenească) în Republica Moldova și revenirea la grafia latină (1989); expert, alături de Ion Dumeniuk, la Sesiunea a XIII-a a Parlamentului RSSM (august 1989), în cadrul căreia, încă în timpul URSS-ului, a fost recunoscută unitatea de limbă moldo-română și au fost votate legile privind oficializarea limbii moldovenești ca limbă de stat pe teritoriul RSSM și revenirea ei la alfabetul latin. Zecile de articole din periodice din perioada marii bătălii pentru oficializarea limbii române în Basarabia și revenirea la alfabetul latin (românesc), cele mai multe scrise împreună cu prof. univ. dr. Ion Dumeniuk, au fost incluse în cartea Coloana infinită a graiului matern" (Chișinău, 1990), iar lupta din presa timpului contra moldoveniștilor" gen Vasile Stati, Arcadie Dziubinski etc., care s-au opus vehement introducerii în uzul oficial din Republica Moldova și în Constituție a denumirii corecte a limbii (limba română) și a poporului care o vorbește (poporul român din Basarabia), e reflectată în cărțile Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul (Chișinău, 1998) și Calvarul limbii române din Basarabia (Chișinău, 2011). Pentru facilitarea însușirii grafiei latine și a normelor de scriere de către conaționali, a publicat, în tandem cu prof. univ. Ion Dumeniuk, în mass-media de limbă maternă de la Chișinău, mai multe articole sub genericul Învățăm a scrie cu caractere latine, iar cu începere din octombrie 1989 și până la finele anului 1990, a susținut la TVM, seară de seară, împreună cu colegul de breaslă Ion Dumeniuk, ciclul Învățăm a citi și a scrie cu caractere latine (preluat și de TV în limba română de la Cernăuți). În același scop în 1990 a editat (în colaborare) mai multe lucrări (Normele ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române, Îndreptar de ortografie, Elemente de ortografie și ortoepie a limbii române, Ortografia și ortoepia limbii române în tabele și blocuri schematice, Norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române etc.). Pentru a-i ajuta pe rusofonii din republică să însușească limba oficială, a susținut, în presa de limbă rusă (revista Kodrî, ziarele Narodnoje obrazovanije, Sovietskaja Moldavija ș.a.), în colaborare cu Ion Dumeniuk, seria de articole Învățăm limba moldovenească; în același scop au editat ghidul Învățăm limba moldovenească fără profesor (Chișinău, 1990). A fost preocupat în mod expres de cultivarea limbii (De la grotesc la sublim, Ch., 1995; Româna corectă (în colab.), B., 2000 ș.a.).
În perioada 1990-1994, ca membru al Guvernului Republicii Moldova (în trei guverne consecutive: Mircea Druc, Valeriu Muravschi, Andrei Sangheli), ministru al științei și învățământului, a întreprins o serie de măsuri în vederea reformării învățământului vechi anchilozat și rusificat, revenirii la învățământul în limba națională, ralierii la cel european prin integrarea în învățământul românesc modern: unificarea programelor și a planurilor de studii cu cele din România; introducerea în școlile din Basarabia a manualelor românești și a operelor scriitorilor români (în perspectiva creării de colective de autori din România și din Republica Moldova); studierea obligatorie în școlile de stat a limbii române, a istoriei românilor și a cursului integral de literatură română; introducerea și folosirea în învățământ, din 1990, încă pe timpul Uniunii Sovietice, a glotonimului limba română pentru denumirea limbii oficiale a statului și a etnonimului popor român pentru denumirea populației majoritare din republică; revenirea la sistemul clasic de structurare a învățământului preuniversitar (primar, gimnazial, liceal; special și profesional) și de apreciere a cunoștințelor elevilor și studenților pe bază de 10 puncte; deschiderea, pentru prima dată după 1944, a liceelor (peste 50 în primul an), cu studierea avansată a unor limbi străine, la care elevii moldoveni până atunci nu aveau acces; înființarea și reînființarea unor școli normale, facultăți, specializări și universități noi (Chișinău, Comrat, Bălți, Cahul) și crearea unor extensiuni ale universităților din România (SNSPA, Universitatea Dunărea de Jos din Galați etc.) pe lângă universitățile din RM (Chișinău, Cahul); derusificarea învățământului național, atribuirea limbii ruse din școlile neruse de pe teritoriul republicii a statutului de limbă străină, care poate fi studiată opțional; atestarea periodică a cadrelor și conferirea de grade didactice; trimiterea masivă a profesorilor la specializare și la studii postuniversitare și a tineretului la studii de toate gradele în Țară pe burse oferite de statul român; reabilitarea cadrelor didactice din învățământul superior, destituite din posturi în temeiul originii sociale nesănătoase de către fostul regim etc.
Neosocialiștii și neocomuniștii (agrarienii") l-au acuzat de românizare" a învățământului din Republica Moldova, de reetnizare" (alias românizare) a tinerelor generații de moldoveni. În 1994, când au venit la putere, l-au demis, ostracizat pentru românizare, lăsându-l fără loc de muncă, îngrădindu-i revenirea în învățământ, căruia îi consacrase peste 30 de ani, forțându-l să se autoexileze, împreună cu alt ministru șomer, Ion Ungureanu, reputat actor, regizor, om de cultură, în Țara-mamă. Timp de 13 ani (până la pensionare) a activat ca expert superior la Direcția Generală Integrare Europeană și Relații Internaționale din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului din București.
Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova (din 1980). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1999) și al Uniunii Scriitorilor din RM ( din 2011), al colegiilor de redacție ale revistelor Limba Română (Chișinău, din 1990) și Limba și literatura română (București, din 1995), al Societății de Științe Filologice din România (din 1996). Redactor asociat la revista literară și social-culturală Cahulul literar și artistic (Cahul, RM). Eminent al învățământului public din RSSM (1969). Eminent al învățământului superior din URSS (1980). Doctor honoris causa al Universității Al.I. Cuza din Iași (1993), professor honoris causa al Universității București (1994), professor emeritus al Universității Pedagogice de Stat Ion Creangă din Chișinău (2020). Cetățean de onoare al comunei Crihana Veche (2010). Medalia Mihai Eminescu a Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni (1993). Medalia onorifică Ion Creangă a Universității Pedagogice de Stat Ion Creangă din Chișinău (2020). Medalia Dimitrie Cantemir a Academiei de Științe a RM (2022). Ordinul Gloria muncii (1996). Ordinul Republicii (2010). Ordinul Național al României Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer (2014).
Debut poetic în ziarul raional Calea spre comunism din Cahul (1956). A publicat versuri (poezii patriotice, sociale, lirică de dragoste, sonete, catrene, epigrame ș.a.) în revistele: Cahulul literar și artistic, Glasul națiunii, Limba Română, Literatura și arta, Patria tânără, Spirit românesc, Viața satului (Republica Moldova); Apollon, Apollon junior, Arena literară, Armonii culturale, Boema, Bogdania, Booklook!, Caietele Columna, Cartelul metaforelor, Climate literare, Constelații diamantine, Contemporanul Ideea europeană, Cronograf, Curierul de Vâlcea, Curierul românesc, Dacia literară, Dacoromania, Dor de Basarabia, ION, Leviathan, Luceafărul, Mărturii culturale, Meridianul cultural românesc, Moldova literară, Nomen Artis, Nord Literar, Oglinda literară, Paradox, Pe aici nu se trece, Perseide literare, Plumb, 13 Plus, Poezia, Portal-MĂIASTRA, Porțile Nordului, Pro Saeculum, Revista română, Revista română de versuri și proză, Rotonda valahă, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Știri. Botoșani. Ro, Vatra veche, Zeit (România); Alternanțe (München, Germania), Art-emis (Stuttgart), Destine literare (Montréal, Canada), Observatorul (Toronto, Canada); Lumina (Panciova, Serbia) etc. Poezii ale autorului au fost introduse în antologiile: Eterna iubire (Editura Biodova, B., 1999), Iubirea de metaforă (Universitatea de Stat, Chișinău, 2000), Limbă maternă - floare eternă (Ed. Dep. Rel. Naț. și Funcționarea Limbilor, Ch., 2000), Antologia sonetului românesc de Radu Cârneci (Ed. Muzeul Național al Literaturii Române, B., 2009), Poeme creștine românești (Ed. Biodova, B.Ch., 2011), 101 poeți români (Ed. Biodova, B.-Ch., 2013), Poemele limbii române, vol. I-II (Ed. Biodova, B.-Ch., 2014), Cartea poeziei-2014 (Ed. ARC, Ch., 2014), Sonet. Antologie românească (în 5 vol.), partea a V-a, de Florian Chelu Madeva (Ed. Primus, Oradea, 2015), ACtori printre Astre. Antologie de poezie contemporană românească, vol. I (Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2016, Cartea poeziei-2017 (Ed. ARC, Ch., 2017), Ovidiu. Două milenii de neuitare (Editura Next Book, Constanța, 2017), România, pentru Tine! Antologie de poezie Armonii Culturale (Ed. Armonii culturale, Adjud, 2017); Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea, Mil(l)enarium, vol. I (coord. Gheorghe A. Stroia), Ed. Armonii culturale, Slobozia-Urechești, 2021 etc.
Unele dintre poeziile lui N. Mătcaș ( O Țară am, Mă doare țara, Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul, În limba română, Betleem moldav, Trenul cu un singur pasager, De tăcerile tale, Ne cheamă cocorii, Mai stai. Nu pleca, Și simt cum te pierd ș.a.) au fost puse pe note de autorul însuși, precum și de personalități muzicale din RM și din Țară: Eugen Mamot, Alexandru Pleșca-Lăpușneanu, Tudor Gheorghe.
A debutat cu poezie în volum la București, în 1997. A editat peste 20 de plachete și volume de versuri.
Despre poezia autorului au scris: Ana Bantoș, Veronica Bâtcă, Leo Bordeianu, Mihai Cimpoi, Anatol Ciobanu, Anatol Ciocanu, Ion Ciocanu, Victor Crăciun, Nicolae Dabija, Mihail Dolgan, George Chirilă, Aureliu Goci, Vasilica Grigoraș, Florin Grigoriu, Ion Iachim, Georgică Manole, Ionel Marin, Vitalie Marin, Galina Martea, Ioan Mazilu-Crângașu, Ionela Mengher, Tudor Opriș, Vlad Pohilă, Vlad Pâslaru, Maria Diana Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Theo Răpan, Gheorghe A. Stroia, Constantin Șchiopu, Elena Tamazlâcaru, Elena Ungureanu, Ion Ungureanu, Mihai Sultana Vicol, Gheorghe Vodă ș.a.
MANUALE, LUCRĂRI ȘTIINȚIFICO-METODICE ȘI PUBLICISTICE
Introducere în lingvistică (în colab. cu Ion Dumeniuk). Ed. Lumina, Ch., ed. I, 1980, ed. II, 1987, 256 p.
Lingvistică generală (în colab. cu Ion Dumeniuk și Silviu Berejan). Ed. Lumina, Ch.,1985, 270 p.
Fonetică și fonologie. Triplul aspect al sunetului articulat (în colab. cu Ion Dumeniuk). Univ. de Stat din Chișinău, 1976, 48 p.
Probleme dificile de analiză gramaticală. Ed. Lumina, Ch., 1978, 124 p.
Școală a gândului. Teoreme lingvistice. Ed. Lumina, Ch., 1982, 144 p.
Elemente de morfologie în clasa a VI-a (în colab. cu Ilarion Matcovschi). Ed. Lumina, Ch., 1983, 85 p.
Dicționarul explicativ al limbii moldovenești, vol. 2 (în colab., redactare), Ch., 1985. Red. Principală a ESM, Ch., 876 p.
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a (în colab. cu I. Matcovschi). Ed. Lumina, Ch., 1990, 206 p.
Norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române (în colab. cu Silviu Berejan, Anatolie Ciobanu ș.a.). Ed. Lumina, Ch., 1990, 207 p.
Coloana infinită a graiului matern (în colab. cu Ion Dumeniuk). Ed. Hyperion, Ch., 1990, 307 p.
Elemente de ortografie și ortoepie ale limbii române (în colab. cu Maria Hadârcă). Ch., Tipografia Reclama, 1990, 96 p.
Ortografia și ortoepia limbii române în tabele și blocuri (în colab. cu M. Hadârcă). Ch., 1990.
Îndrumar de ortografie (în colab. cu Ion Dumeniuk și Gheorghe Rusnac), Ch., 1990, 112 p.
De la grotesc la sublim (Note de cultivarea limbii). Biblioteca revistei Limba Română, Ch., 1995, 214 p.
Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul. Asociația culturală Grai și suflet. Biblioteca revistei Limba Română, Ch., 1998, 252 p.
Româna corectă. Ghid de cultivarea limbii (în colab. cu Flora Șuteu și Elisabeta Șoșa). Ed. Universal Dalsi, B., 2000, 152 p.
Calvarul limbii române din Basarabia. Biblioteca revistei Limba Română, Ch., 2011, 552 p.
VOLUME DE VERSURI
Surâsul Giocondei. Ed. Didactică și Pedagogică, B., 1997, 107 p.
Trenul cu un singur pasager. Ed. Didactică și Pedagogică, B., 1998, 85 p.
Azur. Ed. Augusta, Timișoara, 2002, 79 p.
Câte-s visele, multele
. Ed. Pro Transilvania, B., 2003, 82 p.
Coloana infinitului. Ed. Pro Transilvania, B., 2003, 88 p.
De-a albaneagra. Ed. Muzeul Literaturii Române, B., 2006, 101 p.
Roată de olar. Sonete . Ed. Pro Transilvania, B., 2008, 114 p.
Vernale ploi. Ed.Pro Transilvania, B., 2008, 97 p.
Un câmp minat, urcușul. Sonete. Ed. Pro Transilvania, B., 2010, 107 p.
101 poeme. Ed. Biodova, B., 2011, 97 p.
101 sonete. Altarul arderii de sine. Ed. Biodova, B., 2012, 111 p.
Sonete, vol. II. Ca un Ocnus damnat. Ed. Biodova, B., 2013, 115 p.
Sonete, vol. III. Socluri statuare. Ed. Biodova, B., 2013, 115 p.
Sonete, vol. IV. Orfan de chipul meu. Ed. Biodova, B., 2014, 120 p.
Sonete, vol. V. Frunză prinsă-n gren. Ed. Biodova, B., 2014, 113 p.
505 sonete. Ed. Biodova, B., 2015, 532 p.
Iar când cu miei va ninge prin ponoare
, vol. I - 380 p., vol. II - 443 p., Colecția Opera omnia. Poezie contemporană, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2016.
Bolnav de Țară, vol. I 562 p., vol. II 484 p., Colecția Opera omnia. Poezie contemporană, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2016.
Vocabule terne perle eterne, vol. I, Catrene dolmene 352 p.; vol. II, Catrene coraligene, - 333 p., Colecția Opera omnia. Poezie contemporană. Ed. Tipo Moldova, Iași, 2022.
Cartuș & Revolver: Sare și Piper. Delicii epigram(at)ice, vol. I 336 p., vol. II 347 p. Ed. PIM, Iași, 2022.
Punct ochit punct lovit, vol. I - Epigrame și cvasiepigrame densigrame, 311 p. ; vol. II Epigrame și cvasiepigrame cu nevroame 350 p. Ed. PIM, Iași, 2022.
Hai, cântă-mă, mă daină
Sonete de dragoste. Ed. PIM, Iași, 2023, 210 p.
Uite-o, vine felin. Poeme de dragoste. Ed. PIM, Iași, 2023, 253 p.
REFERIRI BIOBIBLIOGRFICE
Nicolae Mătcaș (la 60 de ani). În: Calendar național 2000, Ch., 2000, p.p. 127-130.
Nicolae Mătcaș. În: Enciclopedia marilor personalități. Din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului și de pretutindeni. Vol. V. Contemporanii, K-Z. Ed. Geneze, Fundația Realitatea Românească, B., 2003, p.p. 76-79.
Tudor Opriș. Inimi de peste Prut. În cartea: Tudor Opriș. Chipuri în bronz. Evocări, II. Ed. Pro Transilvania, B., 2005, p.p. 98-106.
Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 18122006. Chișinău, 2006.
Nicolae Mătcaș. În: Aurel Sasu. Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II (M-Z). Ed. Paralela 45., Pitești, 2006, p.p. 82-83.
Maria Cudlenco. Nicolae Mătcaș - Biobibliografie. Ch., 2010, 125 p. Ecaterina Țarălungă. Enciclopedia identității românești. Personalități (Litera M : Nicolae Mătcaș). Ed. Litera Internațional, B., 2011.
Dionis Lica. Clopotul amintirilor durute. Tipografia UPS Ion Creangă, Ch., 2010, 218 p.
Un dicționar al scriitorilor români contemporani, vol. III (coordonator: Ioan Holban). Colecția Opera omnia, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2016, p.p.339-348.
Nicolae Vasile (coord.). Enciclopedia Scriitori din generația 2000, vol. I, Ed. UZP, B., 2020, p.p. 411-425.
Acad. Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău. Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni (în viziunea lor proprie). Colecția Pasărea Phoenix,
Chișinău, 2020.
Biblioteca municipală B.P.Hașdeu. Biobibliografie: Nicolae Mătcaș. Risipă și măsură (autori-alcătuitori: Elena Ungureanu, Maria Cudlenco). Chișinău, 2020, 400 p.
Gheorghe A.Stroia (coordonator și editor). Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea, MIL(L)ENARIUM, vol. I. Ed. Armonii culturale, Slobozia-Urechești, 2021 (Nicolae Mătcaș: I. Date biobibliografice; II. Referințe cririce), p.p. 336-344.
Vasilica Grigoraș. Nicolae Mătcaș românul cu chip de virtute. În cartea: Vasilica Grigoraș. Nectarul cuvântului scris. Editura PIM, Iași, 2021, p.p. 33-55.
Elena Varzari. Nicolae Mătcaș (1940), în: Calendar Național 2025 / Biblioteca Națională a Republicii Moldova: director general: Elena Pintilei; coordonator: Veronica Borș; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Ana Struță; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip [et al.]; redactor: Elena Varzari; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. Chișinău, 2025, p.p.182 184.
2. 10 POEME
O ROATĂ DE OLAR NI-I VIAȚA NOASTRĂ
Strămoșii mei sunt oale și ulcioare.
Când beau din țâța sânului de lut
Răcoarea de izvor sau de licoare,
Le-aud bătaia inimii acut.
Când țin în mâini naiada ta, olare,
Când mai să-l mușc, burluiul, ca pe-un but,
Și anii-ți simt cum curg prin capilare,
Și-al vieții drum, din palme, -n lut crescut.
O roată de olar ni-i viața noastră,
Pe care timpul, crudul, ne-o tot mână
Ca vântul visul, setea gândul, zi de zi,
Pân-într-o zi ne-o smulge, samulastră,
Ca să ajungem iarăși în țărână,
Din care, peste ani, vom reveni.
SUNT DEVASTAT DE CEL MAI CRUNNT TSUNAMI
Mi-i țara iarăși scoasă la mezat.
Pungi dolofane se-mbulzesc prin piață.
Se strâmbă-un păpușar ca o paiață.
Minciuna stă cu regele la sfat.
Din nou la cuie prețu-i ridicat.
Își dă arginții Iuda iar pe față.
Baraba râde-n pumn pe sub mustață.
Își spală-n sânge mâinile Pilat.
Sunt devastat de cel mai crunt tsunami.
Mi-i visul țăndări, viața spulberată.
Pe goeleta-mi naufragiată
M-au părăsit prietenii și anii
Din astă lume, care-a fost odată.
O, Eli, Eli, lama sabactáni*?
____________________________________________________________________________
*Ultimele cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos înainte de a fi răstignit: Eli, Eli, lama sabactani? (O, Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?).În ebraică, cuvântul sabáctani are accentul pe silaba a treia de la finele cuvântului (este proparoxiton). Aici, pronunțarea paroxitonă (sabactáni) este o licență.
UN CÂMP MINAT, URCUȘUL CE DUCE ÎNSPRE PISC
Un câmp minat, urcúșul ce duce înspre pisc.
Câți temerári nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, țintind spre soare
Și ignorând că-i doare entórsă, plex, menísc!
Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcúrgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhír sau obelísc
Marchează-un pisc, râvnítul, sau dítamai eroare.
De ești, în lumea asta confuz-crepusculáră,
Astronaut notóriu, năiér sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalță și care te coboară
Tu nu uita o clipă să fii și bun geníst.
Un câmp minat e viața în drum spre Everést,
Dar ce măreață-i clipa trăită fără rest!
SĂ AVEM O CRUCE ȘI-UN MORMÂNT
De m-ai prinde hoț la vreo răscruce
Ori tâlhar cu capul pe butuci,
Să mă răstignești, Te rog, pe-o cruce,
Nu mă răstigni pe două cruci.
De-o să-mi cânte cucul într-o seară,
Să nu-mi cânte-n luncă și-n pripor.
M-am născut, cum știi, doar într-o țară
Și-ntr-o Țară, Doamne, -aș vrea să mor.
Uite nouri corbii cum se lasă
Pe pământul nostru și se-mbuib.
Adu Basarabia acasă
Și românii într-un singur cuib.
Să avem o cruce și-un mormânt
Și-un pământ nemuritor și sfânt.
CÂND MĂ-NNSENIN, CÂND GÂNDURI MĂ-MPRESOARĂ
Lui Adrian Păunescu, in memoriam
Îmi clocotéște-un râu prin defiléu.
Sunt grav bolnav. Nu-i nerv să nu mă doară,
Că-i noapte, zi, că-i toamnă, iarnă, vară,
Că-nfrunt siróco, crívăț, alizéu.
Ea leac nu are, azi e-atât de rară!
Mi-a dat-o, boala, însuși Dumnezeu.
Această boală-i dragostea de Țară,
De neamul meu, de ram, de graiul meu.
Când mă-nsenín, când gânduri mă-mpresoáră,
Când mă-nfiór, la bine și la rău,
Aștept când sau petrec un tren din gară,
Mă doare dulce rana mea mereu.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară,
Dar fără Țară ce m-aș face eu?
OZON
E-atâta ozon în livada cu vișini
și-atâta candoare,
că, beat de tăria de aer de ploaie,
te temi să răsufli.
Doar livada respiră.
Mugurii copți de pe crengi
parc-ar fi niște sâni de fecioară
pe-o plajă de nuzi,
gata să crape de rod.
Cum stau, mărmurit de această minune a lumii,
gându-mi fugar se preface-ntr-o boare de vânt
trecând ca un fur printre mugurii plini de nectar și
rourându-le agarinesc
cu buzele lui de zefir
inocența.
Și buzele lor se desfac în surâs de Giocondă.
E-atâta ozon în livada cu vișini
și-atâta candoare,
că, beat de tăria de aer de ploaie vernală,
te temi să respiri.
Doar livada respiră.
În aer se sparg de ozon sânii copți de fecioară.
CÂNTEC-DESCÂNTEC
S-ar putea, pentru unii, să nu fii
o rază din ceriști de spații imense, stelare,
dar, pentru mine, tu ești și rămâi
un strop din lumina creată în ziua dintâi,
iubirea mea mare.
S-ar putea, pentru alții, să nu fii
mireasma polenului dulce cules de cu zori de albine,
dar, pentru mine, tu ești și rămâi
sărutul balsamic de taină-al iubirii dintâi:
iubirii divine.
S-ar putea, pentru unii, să nu fii
un arc, ca fiorul de ciută prin somn când tresare,
dar, pentru mine, tu ești și rămâi
un suflet vibrând ca fiorul de vrajă dintâi,
Soare-răsare.
S-ar putea, pentru alții, să nu fii
încinsă ca para din iad, dogoritor de fierbinte,
dar, pentru mine, tu ești și rămâi
făclie arzândă ca jarul iubirii dintâi,
Lună-asfinte.
S-ar putea, pentru unii sau alții, să nu fii
nici Soare-răsare în zori și în noapte nici Lună-asfinte,
dar, pentru mine, tu ești și rămâi
un strop din lumina creată în ziua dintâi,
mai sfântă decât, laolaltă, în ceruri, iubirile sfinte,
dragoste-cântec.
TU, CEL MAI FIN ȘI MAI SUAV SONET
Gazón în flori din colț semiramídic,
Lumină din al Domnului eden,
Un duh aerian agil silfídic,
Un verde mioritic indigen...
Dar toate comparațiile pălesc,
Neprețuit al vieții mele-advár,
În raiul nostru fascinant lumesc,
Și-atunci cu ce-aș putea să te compar?
C-un vers de dor din sáficul elén?
Cu un distíh-parábolă din Rúmi?
C-o glosă? C-un gazél? Cu un terțét?
C-un cântec luzitan sau madrilén?
Tu, din creațiile toate ale lumii,
Ești cel mai fin și mai suav sonet!
AUZI CUM CÂNTĂ MIERLA ÎN RAIUL EI DIN CRÂNG?
Auzi cum cântă mierla în raiul ei din crâng?
O, pasărea din pieptu-mi cum ar mai vrea să zboare
La ora ei astrală spre înălțimi stelare!
Hai, cântă-mă, mă daină, nu mă lăsa să plâng.
Sunt singură cu dorul, iar dorul rău mă doare,
Și inima mă doare cu cântul ei nătâng.
O dropie rănită-s în lanul cu părâng.
Hai, cântă-mă, mă daină, durerea mea să-nfloare.
Un fir de păr din plete mi-ngână a pustiu.
Mă trece-un frig prin spate din alte lumi, hâdești.
Mi-nfloare viu, un cearcăn, sfidant, liliachiu.
Un ochi de corb, lugubru, stă, cerber, la ferești.
Dar știi că niciodată nu este prea târziu.
Hai, cântă-mă, mă daină și-mi zi că mă iubești.
EU NU TE POT ÎMPARTE DOAR PE TINE
Un pom sunt la o margine de drum.
Înfrunt semeț urgiile naturii.
Îl omenesc pe cel ce-amic sau fur i-i
Și nu-i cer nimănui nici un uium.
Tu, trecător pribeag cu pas molcúm,
Ia loc un pic sub ramii mei, vergúrii,
Culege-un fruct cu strepedul răsurii
Și potolește-ți setea, cum-necum.
Ca un Hristos, împart culant preaplinul
Cu cel ce pleacă sau cu cel ce vine
Și-s fericit că-așa mi-a fost destinul.
Atavic, însă, îmi păzesc taínul:
Din mult-puținul care-mi aparține
Eu nu te pot împarte doar pe tine.
3. DIN APRECIERI:
Preocupat în mod permanent și prin întreaga sa ființă, până la disperare uneori, de soarta spiritualității românești, a însăși ființei naționale a neamului din această parte, Nicolae Mătcaș s-a adâncit în egală măsură în plan științific și în plan didactic, într-o complementaritate perfectă, în studiul limbii române în sensul afirmării identității ei de limbă romanică și a unității ei. Nicolae Mătcaș e o personalitate de mare prestigiu sub toate aspectele - științific, politic, etic -, intelectual de mare rafinament, patriot în sensul adevărat al termenului, cu o forță de dăruire exemplară, promotor prin tot ce-a făcut, alături de ceilalți intelectuali, pentru renașterea demnității și identității naționale în partea vitregă încă a României și a românimii.
Prof. univ. dr. Alexandru Andriescu (1993)
Poetul Nicolae Mătcaș debutează în volum (
) la o vârstă când nu mai ai voie să greșești; de-atâta instrumentele lui poetice sunt impecabile - o mânuire abilă a meșteșugului versului liber sau clasic, un florilegiu de imagini și metafore care-l singularizează undeva în contextul celorlalte nume de poeți de la Chișinău, Cluj, București, Cernăuți sau Iași, o tematică a poeziilor eternă ca și însăși poezia, dar refractată de sufletul său inedit și acoperit de sinceritatea fără de care versul, poezia nu vor putea exista niciodată.
Anatol Ciocanu (1998)
Nicolae Mătcaș este un ostaș devotat al limbii române, un bun cunoscător al ordinii ei interioare și al legităților ei de dezvoltare și un fin prețuitor al inegalabilelor ei frumuseți, un sincer admirator al farmecului irezistibil ce caracterizează graiul nostru. [
] Cuvintele aparent simple, poate chiar banale pentru un neinițíat, sunt văzute ca niște continente sentimentale, felul acesta de a le percepe transmițându-se și cititorului.
[
] Înarmat cu o gamă întreagă de procedee poetice, având un simț ales al cuvântului, Nicolae Mătcaș, deși vine mai târziu decât semenii săi la ospățul poeziei, apare tumultuos, plin de vervă, de energii interioare neexplorate, de iluzii, pe care mulți nu le mai au.
Leo Bordeianu (1998)
Cartea Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul [...] este actuală prin riposta hotărâtă, lipsită de orice echivoc, bine argumentată și pe deplin convingătoare, dată unui impostor, unui falsificator conștient al istoriei și limbii poporului nostru, care urmărește scopuri politice. Nicolae Mătcaș este un lingvist onest și un polemist de forță, iar cartea la care ne referim o publicație extrem de utilă pentru cititorul dornic de a afla adevărul despre noi și limba noastră.
Acad. Silviu Berejan (1999)
Nicolae Mătcaș se impune ca o prezență notorie în poezia românească de azi.
Andrei Ciurunga (1999)
Scrieri precum Introducere în lingvistică, Școală a gândului, Lingvistică generală, Coloana infinită a graiului matern și altele se întrepătrund cu versurile din Surâsul Giocondei și Trenul cu un singur pasager, cu altele din periodice, creând o imagine de scriitor polivalent, militant prin vocație și convingeri, patriot lucid în toate direcțiile în care activează.
George Muntean (1999)
Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul este cea mai frumoasă lecție de știință, etică, de bărbăție, de dragoste față de țară și față de limbă.
Ion Hadârcă (1999)
Astăzi, când se mai fac unele tentative de a interzice studierea Istoriei Românilor în cadrul instituțiilor de învățământ din Republica Moldova, iar unii istorici, ușor naivi, se/ne întreabă de ce istoria națională nu merită să fie studiată pe segmente cronologice separate, lucrarea lui Nicolae Mătcaș vine să limpezească mințile falsificatorilor și să le astupe gurile pline de ură față de tot ce e românesc.
Gheorghe Vodă (1999)
Nicolae Mătcaș s-a manifestat încă în anii 1987-1988, când abia se pregăteau, se plămădeau în condițiile unei opoziții active, de cele mai multe ori perfide, - istoricele hotărâri ale fostului Soviet Suprem în problemele limbii. Împreună cu distinsul său coleg de breaslă Ion Dumeniuk, filolog talentat și cetățean exemplar, Nicolae Mătcaș s-a dovedit un luptător neobosit pentru decretarea limbii noastre drept limbă de stat, revenirea ei la grafie latină și implementarea ei în toate sferele de activitate ale statului. Prelegerile sale la radio și televiziune, articolele publicate în presa scrisă, cuvântările în cadrul Comisiei interdepartamentale în problemele istoriei și dezvoltării limbii noastre l-au situat pe un loc de frunte printre lingviștii est-pruteni.
Tatiana Orlov (1999)
Așa cum procedează în orice lucrare științifică pe care o prezintă publicului cititor, tot astfel procedează Nicolae Mătcaș și în poezie. Și anume: noi, cititorii, trebuie să aflăm din scrierea sa ce părere are el, autorul, despre subiectul asupra căruia s-a aplecat. Iată ce se întâmplă cu iubirea: Doar ura, ea are toate trei timpuri, / Iar dragostea numai prezent (Trenul cu un singur pasager, p.12) ; sau : Uitarea, ea numai, există la timpul trecut, / Iubirea e doar la prezent (în același loc) ; sau :
Speranța, ea numai, există la viitor, / Iubirea e doar la prezent (tot acolo).
La prezent sau la viitor, fără nici un dubiu, poezia lui Nicolae Mătcaș va fi una care oricând va putea fi încadrată la cea mai frumoasă poezie de dragoste.
Prof. dr. Ionela Mengher (1999)
l-am găsit tânăr, inteligent, talentat, pasionat de viață până la erotism: De când mi-a intrat femeia în trup, / Mă doare tot corpul și nu am odihnă nici ziua, nici noaptea, / Dar nu-l chem pe doctor, pe diavol sau pe
Dumnezeu să-mi scoată femeia din trup: / Mă doare plăcut. Femeia, pe care o cântă poetul, a inundat întreg universul cu ochii ei albaștri, încât auzi un crescendo de orgă: albastru botezul, albastră și nunta, / albastră junia ,/ Bătrânețea, cărunta, / Chiar moartea-i albastră / pe pajiștea noastră/ și nu se teme de ea / nimenea. Poetul Mătcaș cultivă o artă a rimelor rare (Iar eu visez); este tentat să facă poezie-baroc: atenție la titlu: Ruga cuadragenarei pentru fecioara balcâză; repovestește și răstălmăcește poetic mai multe motive biblice (
); împletește captivant folclorismul cu naturalismul (Și mi-i dor); evocă, pe alocuri, crâmpeie din viața sa de navetist (Gara de Nord). Poetul glisează (verb-cheie al culegerii) între laț și sabie, inventează aforisme: Ce mare ești, Doamne, când numeri păcatele, / Ce mic ești când le săvârșim!...
Culegerea de versuri (Surâsul Giocondei) conturează chipul moral și afectiv al unui Solomon ce zâmbește trist și enigmatic
Ion Iachim (2000)
E vorba de un poet cu trăiri elegiace, apăsat și el de povara vârstei. Singur se prezintă ca fiind un suflet trist ca umbra unui verb iată un vers splendid, pendulând între sentimentalism și reflexivitate, cântând o frumusețe serafică într-un spațiu care este melodic și melodios prin definiție. [
] avem de a face cu un eros tânjitor. Această povară retro se simte la fiecare pagină, fiindcă poetul mărturisește că este în căutarea unei ciute de altă dată. Dar, pe de altă parte, e un permanent balans între eros și thanatos, fiindcă adierile tanatice se simt.
Adrian Dinu Rachieru (2002)
Alături de Grigore Vieru și Leonida Lari, Nicolae Mătcaș întregește treimea poeților basarabeni care-și deversează unda lirică în marele fluviu de poezie care curge prin ecluzele Coșbuc, Goga, Blaga, Voiculescu, Pillat, Gyr, Păunescu, Ioan Alexandru, fertilizând sensibilitatea și conștiința românească, greu încercată, în ultima vreme, de asaltul ideologiilor și politicilor integralisto-globaliste, precum și de valul de vulgaritate și cosmopolitism amorf al postmodernismului în vogă.
[
] Îl descoperim aici pe N.Mătcaș ca pe un mare poet al dragostei, căreia îi închină, într-o profuzie neoromantică, versuri de o căldură și autenticitate care ne întorc spre marea poezie.
Ca acei ochi al Elsei, cântați cu atâta fervoare de Aragon, ochii iubitei revarsă peste întregul univers un azur unanim, o gershwiniană rapsody in blue, care inundă totul și dă chiar morții o aură celestă.
Prof. dr. Tudor Opriș (2003)
O boare primăvăratică învăluie toată poezia lui Nicolae Mătcaș, stimulând erumperea bobocilor de iubire și rodirea și pârguirea celor mai alese calități umane: de la iubirea de limbă, neam, cultură și femeie până la sublima dăruire sacrificială. [
] Neașteptate îmbinări de cuvinte, originale rime, surprinzătoare oximoronuri dau prospețime imaginii și frăgezesc versul potrivit în rigorile prozodiei clasice. Registrul înalt al sincerității sentimentelor este învăluit în marama azurie a pudorii.
Autorul compune o poezie înseninată, copios ozonată, invadată de frumuseți, unde delicatețea și eleganța cavalerească dau distincție acestei lumi lirice care zâmbește mereu, dar o face în surâs de Giocondă, tainic surâs, pe care omenirea, din Renaștere până azi, nu a înțeles ce vrea să spună
Structură fină, de o aleasă ținută intelectuală, socială și fizică, Nicolae Mătcaș abordează, în scrisul său, și poezia clasică, și cea modernă. Rafinat, sobru, delicat, poetul practică o poezie de factură clasică, ușor modernă, uneori vădit tradiționalistă, alteori nepactizând cu nici un curent. Ceea ce l-a caracterizat, însă, dintotdeauna e delicatețea și crezul în idealul frumosului izvorând din nestinsa lumină interioară a sufletului .
Cerc. șt. super. dr. Veronica Bâtcă (2004)
Nicolae Mătcaș, luptătorul de pe baricadele renașterii basarabene, recurge la mijloacele mai speciale ale publicisticii lirice, urcând rapid scara discursului de la simplul comentariu evenimențial la blestem, diatribă și
reducere la absurd comicologică. Duritatea și încrâncenarea satirică fac casă comună cu suavitatea și sfințenia sentimentelor erotice.
Schimbarea de registru se face fără eforturi deosebite și fără incidente la cheie, nota de ingenuitate și firesc păstrându-se intactă pe tot parcursul. Nicolae Mătcaș scrie, în fond, un jurnal liric sentimental-patriotic, schimbând lauda Țării cu lauda dragostei și trecând de la tonalitatea imnică la cea sarcastică și de la notația publicistică la transcrierea frustă a fulgerărilor atavice ale dragostei.
Urmează, supus, modelul tiranic eminescian, vierean sau voiculescian, utilizează insertul intertextual livresc, nu respinge nici ludicul postmodernist, precum nu se desprinde nici de tradiție sau de intima notație de album pro domo sua.
Acad. Mihai Cimpoi (2005)
Dintotdeauna marii poeți nu ies din neant, din hăurile istoriei, ci se trag dintr-un grup ales de destin ori dintr-o generație peste care a trecut umbra lui Dumnezeu.
Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Nicolae Mătcaș, Anatol Ciocanu, Nicolae Dabija sunt spirite congenere care performează aceleași teme, folosesc aceleași imagini și metafore, reductibile la același dicționar poetic. Și, totuși, aceste spirite nu se concurează niciodată, iar în cazul lor ierarhiile devin neputincioase, chiar dacă nu pornesc din intenții răuvoitoare.
Aureliu Goci (2005)
poezia lui Mătcaș se întoarce armonios și sublim către acele izvoare perene cu undă vie, neliniștită și gravă, de unde ni se trage ființa. O face cu bună-credință, cu pietate, când încă destule răni au rămas încă necicatrizate, lupte încă neîncheiate: Se dau bătălii pentru nume și grai./ Tu, frate-al meu drag, vei pleca ? Încotro vei ?/ Ia-ți calul și-un bucium și cheamă pe plai/ Bărbații Moldovei.Evenimente și sentințe ale unei istorii cumplite își găsesc răsfrângeri în versurile sale, care mustesc de indignare, de revoltă și suferință, decantate în cântec grav și adânc. [
] Cu unele ecouri din Bacovia, Esenin, Cotruș sau Pușkin, asimilate firesc și constructiv, poezia lui Nicolae Mătcaș stă, insă, categoric sub zodia stelară eminesciană. Acest fapt bucură, încântă și ne menține în starea de trezie, cumpănire de sine și bună speranță.
George Chirilă (2005)
Confruntând faptele și evenimentele mitologice, ca și valorile lor, de care eroii acesteia și-au legat numele, semnificația ori stigmatul, cu faptele și evenimentele de care este vinovată și acuzată epoca noastră, domnul Nicolae Mătcaș, ca-n două oglinzi față-n față, ne arată frumusețea și mizeria, cinstea și trădarea, libertatea și sclavia, mai mult răul decât binele, trăite de omul de sub vremi al zilelor noastre. [
] Sonetele din acest volum (Roată de olar, B., 2008 n.r.), în afara vieții, a vitalității inspirate, se aliniază în forme aproape perfecte, indiferent de pasul versului (deca-, endecasilabic, de treisprezece sau patrusprezece picioare - alexandrinul românesc), cu foarte rare, neînsemnate abateri.
Problema limbajului acestora (uneori luxuriant), care apare dificilă la prima vedere (lectură), este salvată de plasticitate și polifonie. Invocarea atâtor nume sonore ale mitologiei, generând simbolistica acestei forme fixe care este sonetul, așterne policromii de epocă peste ternul zilelor noastre și, ca într-o lanternă magică, le mișcă, îmbogățind astfel, prin diversificare, limbajul poetic contemporan asfixiat și alienat de postmodernism, ca și de alte isme importate din the garbage can al apusului exalând agenți, mai mult sau mai puțin, patogeni.
Ioan Mazilu-Crângașu (2008)
Volumul de sonete Roată de olar reprezintă nu numai o operă de maturitate, care încununează munca unui virtuoz al versului, dar și o sinteză a temelor predilecte și laturilor de măiestrie în care excelează și se detașează de restul sonetiștilor [
].
Erudit filolog, cunoscător de adâncime al limbii române din vechime, căreia reușește să-i pună în valoare și să-i sporească potențialul semantic și suculența plastică și chiar să desprăfuiască arhaisme și regionalisme specifice graiului moldovenesc, conservativ din cauza grelelor condiții istorice, care cereau păstrarea lor în forme genuine [...]. Bogățía surprinzătoare a lexicului, variația temelor înlătură monotonia, fac să parcurgi cu voluptate lungul șirag de sonete.
Profesorul Nicolae Mătcaș valorifică ingenios și original mitologia antică, pe care o transformă printr-o raportare la prezentul istoric, specificitatea peisajului și particularitățile etnologice, ceea ce conferă actualitate tuturor temelor și durată supraistorică simbolurilor.
Tudor Opriș, prof. dr. (2008)
Formându-și pe parcursul anilor o viziune proprie referitoare la multe probleme spinoase de gramatică, profesorul Nicolae Mătcaș, cu argumente irepudiabile, reușește să-l convingă pe cititor de justețea opiniilor promovate. Cercetătorul și pedagogul nostru nu s-a lăsat niciodată intimidat de faptul că grammatici certant (Horatius) și s-a avântat în polemici fierbinți, ieșind, de regulă, victorios din aprigul și dificilul duel. [
] Alături de profesorul Ion Borșevici (
), a dirijat lucrările Comisiei (interdepartamentale) în direcția recunoașterii limbii române (
) ca limbă oficială și a revenirii la afabetul latin. [
] În perioada marii bătălii lingvistice, Nicolae Mătcaș, singur sau în colaborare cu regretatul profesor și mare patriot, conf. univ. Ion Dumenuk, a scris zeci de articole în sprijinul adevărului științific privind limba și istoria neamului nostru.
Membru corespondent al AȘM, prof. univ. dr. hab. Anatol Ciobanu (2010)
Nicolae Mătcaș, aflându-se în exil în România, a turnat în cuvinte alese una din cele mai frumoase cărți despre neamul românesc, despre românii din Basarabia, a continuat să lupte cu dârzenie pe baricadele românismului.
Ion Ungureanu (2010)
Culegerea de comunicări și articole Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul, având în loc de prefață sugestiva parabolă Povestea puiului de găină, transpusă în limbaj esopic de colegul de luptă și suferință, ilustrul regizor și artist Ion Ungureanu, combate vehement cu argumente incontestabile pseudoteoriile așa-numiților moldoveniști privind numele limbii și al poporului nostru, demonstrează inconsistența acestor teorii, care concep existența moldovenilor aparte de cea a neamului românesc și a graiului moldovenesc aparte de limba română.
Prof. univ. dr. hab. Teodor Cotelnic (2010)
Nicolae Mătcaș a lăsat o brazdă adâncă în ogorul limbii române în spațiul dintre Prut și până dincolo de Nistru, este omul care l-a desțelinit, l-a cultivat de buruieni, l-a semănat cu semințe bune și acum ne bucurăm cu toții de lanurile mănoase care unduiesc maiestuos de la un capăt al Basarabiei la altul
Am propus ca Nicolae Mătcaș să fie primit în Uniunea Scriitorilor pentru o singură poezie: În limba română: De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,/ Îmbrăcat ca ascetu,-n târsână,/ Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai/ Să m-aline în limba română. E un poem care îl situează în imediata apropiere a capodoperei Limba noastră de A. Mateevici. A fost unul dintre Învățătorii Națiunii într-o perioadă când limba română, scuturată de falsele adaosuri și insuficiențe, revenea în Basarabia, când alfabetul latin îmbrățișa după o lungă despărțire cuvintele noastre sufocate de hainele chirilice
Era o vreme când parcă ne nășteam a doua oară. Concetățenii noștri, aproape fiecare dintre ei, aveau carnețele și caiete de cuvinte, căutau gramatici, cărți din care ar deprinde corectitudinea graiului: părinții învățau limbă, istorie, geografie odată cu copiii lor, cu elevii al căror ministru devenise Nicolae Mătcaș
Basarabia atunci, la îngemănarea anilor 80 și 90, ca și cum căpătase aripi
Nicolae Mătcaș venise să ne încurajeze cu spusa că Limba Română este o acțiune, că pentru ea, ca s-o ai, ca și pentru Libertate, trebuie să lupți zi de zi. [
]
Într-o țară despre care un străin, Antonio Bonfini (1434-1503), ajuns la curtea lui Ștefan cel Mare, afirmase că locuitorii ei nu luptă atât pentru păstrarea vieții lor, cât a limbii lor valahe, se mai duc bătălii, văzute și nevăzute, pentru ca graiul strămoșesc să nu piară sau să nu se transforme în altceva, Nicolae Mătcaș e un oștean în oastea Limbii Române, iar testamentul lui e mai degrabă al unui purtător de spadă și de stindard: Iar de fi-va să cad lângă cetini de brad/ În vreo luptă cu lifta păgână,/ Prohodiți-mă, frați, după legea lui Crist/ Cu-Aleluia în limba română.
Nicolae Dabija (2010)
Vasta și profunda cultură artistic-literară, cunoașterea pe orizontală și verticală a poeziei române din Țară și din Republica Moldova, explorarea din belșug a coliziunilor și personajelor mitologice, dar și a tradițiilor folclorice naționale, a legendelor și basmelor, combinate inspirat cu o sensibilitate superfină și cu un gust estetic elevat, având în permanență în suflet o stare de poezie și o stare de limbă, - toate acestea, luate împreună, au făcut ca opera poetică a lui Nicolae Mătcaș să se impună (trebuie să se impună !) printr-o autenticitate aparte și printr-o aleasă ținută ideatică și imaginativă.
Prof. univ. dr. hab., membru corespondent al AȘM Mihail Dolgan (2010)
Nicolae Mătcaș se înscrie între adevărații poeți din Basarabia, continuând bătălia lui Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Emil Loteanu, Arcadie Suceveanu, Valeriu Matei, Ion Vatamanu, Ion Gheorghiță și aducând confirmarea lirică prin readucerea sonetului, în planul poetic, în linia Eminescu Codreanu Vasile Voiculescu, în volume compacte - caz unic în creația basarabeană.
Victor Crăciun, acad. (2010)
Când sub ochi mi-a nimerit admirabila care de sonete Roată de olar, m-am lăsat total vrăjit și cucerit de un poet de mare vocație și rafinament, înzestrat cu un cult al mitologiei naționale și universale, cu o rarisimă cultură a artisticului și lingvisticului în genere. Nu numai că sus-numitle sonete pot fi puse alături de cele mai împlinite forme fixe ale lui Paul Mihnea sau Valentin Roșca, Anatol Ciocanu sau chiar Vasile Voiculescu, dar, în multe privințe, ele sunt superioare: ca substanță filozofică actualizată, ca gândire mitică tensionată, ca împletire dialectică a tezei, antitezei și sintezei aforistice cele trei rigurozități obligatorii ale speciei, în sfârșit, ca tehnici lirice de virtuozitate și de inovații în potrivirea de armonii, sunete, rime perfecte. [
] Vasta și profunda cultură artistic-literară, cunoașterea pe orizontală și verticală a poeziei române din Țară și din Republica Moldova, explorarea din belșug a coliziunilor și personajelor mitologice, dar și a tradițiilor folclorice naționale, a legendelor și basmelor, combinate inspirat cu o sensibilitate superfină și cu un gust estetic elevat, având în permanență în suflet o stare de poezie și o stare de limbă, - toate acestea, luate împreună, au făcut ca opera poetică a lui Nicolae Mătcaș să se impună (trebuie să se impună!) printr-o autenticitate aparte și printr-o aleasă ținută ideatică și imaginativă.
Mihail Dolgan (2010)
Artistul vine spre poezia Limbii Române, la propriu și la figurat, chiar de la matca cuvintelor strămoșești (
). Le întâlnește, le împletește, le înrudește atât de firesc și atât de imens, cumva! Cuvinte și sensuri, instrumente poetice și instrumente literare, metafore și comparații, rime și vers alb, distihuri, terține, catrene cu toatele sunt prezente într-un univers, poate ritual, al Religiei Cuvântului celei fără de vârstă sau, poate, de vârsta primului verset din Cartea Cărților și Cântarea Cântărilor de la leagănul civilizației umane: La început a fost Cuvântul
, ce ne comunică un mesaj. Cuvinte vechi și noi duc în sângele lor versul din care se alcătuiește fiecare element din Coloana infinitului fiecărei poezii strofele și poeziile sale de proporții ar duce gândul spre arhitectura Coloanei brâncușiene.
Elena Tamazlâcaru (2010)
Sedus de frumusețile lumii, ale vieții, captat de formularea simplă, creând o poezie obiectivistă, el se apropie de poezia tradițională, transformând faptul cotidian, obișnuitul într-o poezie antidot la viața searbădă. E o poezie care tinde să facă din fiecare clipă trăită o sărbătoare, personajul liric posedând taina bucuriei de a trăi, o taină pe care o întrupează în frumoasa valahă sau Mona Lisa, femeia visată când decent, când naiv, uneori ca pe o poveste sau un cuvânt, alteori developându-se sub forma contrariilor. E o modalitate de a esențializa viața la limita romanței, în care simplitatea, aproape naivă, refuză să fie luată ca atare. Convertit la modul modern, elanul ce se vrea romantic, oricât ar părea de straniu, este cel care salvează situația în texte devenite texturi (vezi poezia Imperisabilă, imperturbabilă). Nicolae Mătcaș se înscrie în rândul celor care exprimă viața, optând contra denaturării ei. Parcul, câmpia, livada de vișini și mere domnești, peisajul nocturn în care luna pogoară secerând întunecul nopții se cer văzute cu inima.
Prof. univ. dr. hab. Ana Bantoș (2011)
Despre unitatea spirituală a tuturor românilor, parte integrantă a cărora sunt și basarabenii, Nicolae Mătcaș vorbește și la sfârșitul anilor 90, când Uniunea Sovietică își mai apăra cu diabolică și nemaiîntâlnită cruzime (dovadă sunt evenimentele produse în Georgia, Lituania, Armenia, Moldova etc.) integritatea imperială politică, teritorială și etnică, ultima înjghebată prin decimarea națiunilor, crearea artificială a unor noi limbi și popoare. În paranteze fie spus, după căderea colosului de la Răsărit mulți dintre intelectualii noștri, întrucât nu-i mai amenința direct KGB-ul și Siberia, au înfierat racilele regimului sovietic, între care și falsificarea de către ideologii bolșevici a identității etnolingvistice a românilor basarabeni, unii devenind, cum se zice, eroi după război. Atunci, însă, în 1988-1991, când multora le era frică să semneze simple texte de adeziune, Nicolae Mătcaș, alături de redutabilul Ion Dumeniuk, manifesta curajul de a include în circuit și de a impune în societate, inclusiv în școală, numele corect al limbii noastre LIMBA ROMÂNĂ. [
]
Volumul Calvarul limbii române din Basarabia repune în circuit o importantă parte din textele publicate în anii 1987-2010 de către Nicolae Mătcaș, reputat lingvist, profesor, om de cultură și de stat. Participant activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni, unul dintre autorii legislației lingvistice din Republica Moldova, Nicolae Mătcaș se înscrie în rândul personalităților cu cea mai valoroasă contribuție la elucidarea și impunerea adevărului privind identitatea noastră etnolingvistică. Articolele, comunicările, studiile incluse în acest volum scot în relief caracterul, competența și perseverența cetățeanului și omului de știință Nicolae Mătcaș, care, de-a lungul a două decenii, s-a aflat în epicentrul dezbaterilor privind denumirea corectă a limbii vorbite de populația majoritară din Republica Moldova și a etnonimului utilizat pentru definirea apartenenței naționale a acesteia.
Alexandru Bantoș (2011)
Fără îndoială, Nicolae Mătcaș este una dintre cele mai fascinante profiluri ale culturii și literaturii contemporane, definit prin complexitatea unei opere care se înscrie în seria înaltelor spirite enciclopedice.
Activitatea științifică, îmbinată în mod constant cu o susținută activitate literară, incitantele probleme abordate, portretul său moral exemplar, toate fac din specialistul în lingvistica matematică, structuralistă și aplicată un nume cu o rezonanță indubitabilă.[
] Temerară, combativă, polemică, tranșantă, lirica sa ilustrează consonanța dintre prozodicul declarativ și conotația strict individuală, personală a elementelor care dau materialitate și justifică cele două universuri care se suprapun (realul și culturalul), dar și intenția, reușită, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spațiului interior.
Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dublă semnificație denotativă, generează valențe interpretative în plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca formă de transcendere de la contingent la transcendent, de la relaționarea artistului cu cititorul, de la întâlnirea sensibilității cu intelectul, dar, în același timp, sunt și metafore muzicale, rezonante expresii ale aspirației către armonie, către inefabil.
Theodor Răpan (2016)
Mătcaș Nicolae, prin sonetele sale, întocmește un inventar al (s)curgerii timpului, care lasă în urmă iubiri, împliniri, dar și regretele a toate câte nu s-au făcut încă. Predomină, ca stare, întristarea datorată ușurinței cu care rasa umană își semnează, pas cu pas, autodistrugerea, poezia sa fiind un semnal de alarmă la starea de indiferență și de cruzime nativă a omului.
Gheorghe A. Stroia (2016)
Știutor într-ale literaturii, lingvisticii, ale pedagogiei și ale altor domenii culturale, profesorul Nicolae Mătcaș este și un poet de mare vibrație artistică, de mare cuprindere și rezonanță lirică, ilustrând sonetul clasic [...], precum și alte specii lirice [...], de la distih la poemul liber sau frescă liberă.
Cele patru volume de poezie (2+2), Bolnav de Țară și Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., în colecția Opera omnia, Poezie contemporană, tipărite în 2016 de editura Tipo Moldova din Iași, de peste 1800 de pagini, dovedesc o bogăție multicoloră de teme, imagini, modalități lirice, incluzând sonetul ca formă supremă de exprimare sufletească, fiind și o oglindă reprezentativă a staturii lirice, în istoria noastră literară multimilenară, a scriitorului Nicolae Mătcaș.
Florin Grigoriu (2017)
Opera poetică a lui Nicolae Mătcaș valorifică din plin motivul creației, unde se face uz de o bogăție de procedee stilistice și figuri retorice, lexic captat din toate straturile, registrele și stilurile funcționale ale limbii române (neologisme, arhaisme, regionalisme, cuvinte inventate etc.), precum și elemente de sintaxă poetică demnă de analiză.
Elena Ungureanu (2019)
Volumul (Iar când cu miei va ninge prin ponoare ..., vol. I, Ed. TipoMoldova, Iași, 2016 - n.r.) are gustul dulcilor neliniști, al beției senzației (Și dulci, și amare), al prospețimii, candorii, vitalității, neîntrezărindu-se nimic din asprimea la modă a poeziei grăbite, postmoderne.
Maria Diana Popescu (2019)
Recursul la figurile discursului repetat este o practică poetică frecventă în volumele analizate. Dincolo de aplecarea poetului asupra uneia dintre cele mai dificile specii, vom mai observa că toate cărțile sale sunt gravide de moștenirea culturală anterioară, cu trimiteri directe sau indirecte la autori clasici și contemporani, cu aluzii extrem de fine sau mai explicite, lungul șir de nume invocate și procedee/figuri stilistice practicate demonstrând vastele lecturi și preferințe ale acestuia.
Elena Ungureanu, dr. hab. (2019)
Scriind sonete, poetul (Nicolae Mătcaș n.r.) se află chiar în miezul limbii. Acest stil flamboaiant, definit prin complicarea și rafinarea expresiei, este una din trăsăturile poeticii sale. Cum pentru spiritele elevate, cu imaginație aprinsă, matematica și informatica [
] sunt arhitecturi poetice, tot așa, cercetătorul a lucrat cu arme lingvistice pentru a sculpta forme matematice. [
] Suflul volumelor sale de poezie se htrănește din toate marile subiecte și teme ale literaturii: nemărginita dragoste de țară, limba mamei, așteptarea, rezistența, credința, despărțirea, trecerea timpului, înstrăinarea, pierderea valorilor, senescența, dragostea, eternitatea, deșertăciunea, singurătatea, suferința, moartea....
Elena Ungureanu (2020)
Sunt convins că domnul Nicolae Mătcaș este, după cum au afirmat numeroși oameni de cultură, un poet elitist, de mare finețe și adâncime spirituală și în care iubirea este elementul primordial, sub toate aspectele: față de neam, țară, semeni, natură, femeie, Dumnezeu. Creația Domniei sale este a unui șlefuitor de diamante, a unui artist care tinde permanent către o coloană a infinitului.
Ionel Marin (2020)
Constitutive ființei sale, țara, iubita, iubirea, mama, copilăria, strămoșii, limba română devin puncte fixe din univers, pe care se sprijină întreaga viață sufletească a poetului, însetat de lumina care să-i aprindă sângele, gândul, stăpânit de un surâs asemănător cu cel al Giocondei și având privirea ațintită spre Coloana infinitului. Cu precizarea că această Coloană a infinitului nu urcă, ci coboară în adâncurile matricei spirituale a poporului nostru, întrucât eul liric este dominat de simțul originalului, de nostalgia purității, a armoniei inițiale. Astfel poate fi explicată și multitudinea de arhetipuri, simboluri mitice și personaje mitologice atestate în lirica poetului: Heracle, Artemis, Fedra, Tantal, Zeus, Afrodita, Ulise, Minos, Parce etc. În rând cu mitizarea, verva metaforică, tentația livrescă, neologismul, ritmurile inedite și diverse, intertextualitatea, simbioza dintre tradițional și modern sunt trăsături care întregesc profilul liric al poetului.
Prof. univ., dr. hab. în pedagogie Constantin Șchiopu (2020)
Dacă geniul ar purta chip de om, gândul ne-ar duce la românul Nicolae Mătcaș, care a acumulat cunoștințe, informații și experiențe și le-a canalizat spre un singur țel: slujirea aproapelui, a neamului și a limbii române. Dacă modestia ar avea chip de om, ar fi aidoma și ar purta numele profesorului Nicolae Mătcaș. Dacă frumosul ar avea chip de om, nu ar arăta altfel decât sufletul poetului Nicolae Mătcaș. Dacă iubirea și dăruirea ar avea chip de om, ele ar fi întruchiparea omului de stat Nicolae Mătcaș.
Este o personalitate de rang înalt în ierarhia valorilor neamului. Este alchimistul care a descoperit metale prețioase în marea și pământul limbii române.
Vasilica Grigoraș (2021)
Deși mușcă adesea din mărul postmodernist, doar pentru a-i simți gustul, (Nicolae Mătcaș n.r.) nu pare a fi un răzvrătit, un extravagant, un aluziv, decis să consume acest măr până la cotor, așteptând întâlnirea cu viermele acestui topos. Titlurile capitolelor, unsprezece în total, conduc sentimentul iubirii de la calea virtuții la cea a păcatului (viermele îndoielii, gelozia, frigul despărțirii, nostalgia amintirilor etc.). Pe cele peste 200 de pagini, metaforele îți ies permanent în cale, decise să-ți aducă în față tot inventarul pe care îl conține conceptul de iubire, scopul fiind și acela de a pune la treabă și cel de-al patrulea ochi al cititorului, cel interior.
Georgică Manole (2023)
Versurile poetului se remarcă prin armonie și muzicalitate, prin perfecțiunea rimelor. Atrage atenția involuntar și plăcut efortul poetului pentru a căuta rime originale, neuzate, multe dintre ele voit rarisime: lavandă glisandă, felin vergin, medein venin, hesperidar nectar, acvileu marmoreu, pendinte cuvinte, eolic istoric, miserere durere, fruntarii palicarii, dihotomíi - datu-mi-i, laur plaur, tace sagace, gonadele monadele, ce i-i ghioceii, pulpele pupe-le, floare fitofervoare, ascunse îndeajuns e. Poetul fiind și un lingvist notoriu, creația sa poetică se evidențiază prin bogăție lexicală, cuvintele având un colorit semantico-stilistic extrem de variat, făcând parte din toate registrele limbii: arhaisme și istorisme (răzlog, orcic, palicari, marchiz), provincialisme (porumb cu sensul de porumbel, răsărită cu sensul de floarea-soarelui, boi cu sensul de mijlocel de fată, țintirim, dodoloț, sorb, nimenea, mustit, s-o ieie), neologisme (afrodisiac, eolian, hesperidar, velin, pendinte, trepidant, a glisa, glisandă, vernal, streap-tease, padedeuri), cuvinte-termeni (leucocitoză, leucemie, hemogenie, trombogen, utrénie, vecérnie, vicar, danie), cuvinte inventate după modele existente (orgiac, medein, nesâni, dumnezeie, mereie, merei, a înzeia, a înrăcori), cuvinte și expresii străine (miserére, alma mater, sancta simplícitas) etc. Autorul recurge și la utilizarea unor sensuri rare, neuzuale, ale cuvintelor, prin care vrea să dezvolte atenția și capacitățile cognitive ale cititorului: tacăm cu sensul de taraf; leafă cu sens de tăiș ș.a..
Galina Martea (2023)
Sonetistul Nicolae Mătcaș, un gânditor meditativ predispus la reflecție, în discursul poetic trăiește sentimentul singurătății într-o stare respirabilă, liniștitoare, prielnică reveriei. Cultivarea iscusită a figurilor de stil în universul său imaginar suportă presiunea eului liric tulburat de întâmplări inconfortabile. Dar și dezagreabilul e prielnic și inspirator poeziei. Cu o voce lirică bine structurată și un mod propriu de constituire a sensului poetic în discurs sonetic, autorul oferă cititorului adevărate exerciții de virtuozitate și de imaginație lexicală. Sonetele sale, ca și poemele, sunt ferestre spre inima sa, ticăind în iubire necondiționată de țară, limbă, neam, familie, soție, iubită... Aceasta este filosofia sa de viață, dorința smerită de a trăi în adevăr și armonie.
Vasilica Grigoraș (2023)
|
Corespondent 4/15/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.