Impresii de pe Via Transilvanica
La ceasul cind impresiile din ultimele veri mă rascolesc, gasesc ragaz pentru a asterne citeva rinduri despre cum e cind pasesc pe drumul care uneste: Via Transilvanica.
Uneste nu doar satele cu orasele; uneste povestirile si veselia drumetilor; uneste amintirile copilariei cu bucuria prezentului si nerabdarea de a face planuri de viitor; uneste mesajele din social media cu realitatea de pe cărare, (re)uneste obiectele pierdute pe traseu cu cei care le-au scapat din buzunar, uneste versurile cintecelor cu sunetele padurii.
Zilele minunate, cu zimbete 😀 si voioșie 🎶, cu arsita si ploaie, cu salam de Sibiu si cu dulceata de visine, dar mai ales pline de viață curată au ramas in registrul meu sentimental, alaturi de cei 10 voinici cu care am cutreiarat anii trecuti Ținutul de Sus si Ținutul Secuilor.
Traseul Via Transilvanica are un pic peste 1400 km si este impartit in 7 regiuni, iar fiecare dintre ele are mai multe etape. Daca ar fi sa mergi la pas zi dupa zi, ca sa parcurgi tot drumul, care trece prin 10 judete, ar dura 55 - 60 de zile. Insa majoritatea drumetilor aleg sa parcurga bucati mai mici sau mai mari, in functie de dificultatea cararilor, componenta grupului si timpul disponibil. Am intilnit si temerari care se deplaseaza cu bicicleta ori calare; si stiu despre curajosi care dorm in cort sau hamac.
Pentru mine, de ceva timp incoace, verile se impart in "inainte de drumetia pe Via Transilvanica" si "dupa drumetia pe Via Transilvanica". Spun drumetie, nu excursie sau urcus pe munte; nu folosesc cuvintul hiking, pentru ca asta e: un drum. Un drum frumos, pe care fiecare merge in ritmul lui. Potecuta, drum asfaltat sau pietruit, carare cu noroi, pajiste cu iarba, mai la deal, mai la vale, Via Transilvanica le cuprinde pe toate. Obosesti, te odihnesti, mai tragi aer in piept, privesti in jur si uiti de toate neplacerile. Esti acasa, esti in România!
Am scris ✒️ impreuna cu prietenii mei un splendid capitol al ultimelor trei veri, parfumat cu cimbrisor si sunatoare, presarat cu murmur de greieri, fluierat si zornait, dar mai ales imbibat de imagini copleșitoare si trăire românească autentică.
In timpul drumetiei, n-am timp sa postez poze 📷. Nici nu verific ce se acumuleaza in telefon. Oricum, cele mai frumoase imagini nu pot fi surprinse de lentila nici unui aparat foto, dar sunt cuprinse cu sufletul, pastrate in taina si rasfoite mai tirziu, cind dorul da navala.
Cele citeva saptamini au fost ca niste vise revarsate in realitate. 🥰 Desi, de fiecare data apar alte intimplari si surprize, mereu am simtit invitatia naturii de a ne bucura si ospitalitatea specific romaneasca. Am cintat si am recitat poezii, am dansat, am fluierat, am mers desculti👣, am aflat refrene noi si am legat prietenii. Am intilnit urme de ursi, am impletit coronite din plante medicinale, am scris versuri, ne-am dat porecle, am inventat ordine cavaleresti, am purtat palarii bio, am mingâiat pisoi adormiti si am hranit ciini ce ne-au iesit in cale. Toate astea pe poteci de munte si prin sate rasfatate de soare. Am trecut prin poieni si paduri, pe linga case de oameni gospodari si borne ce marcheaza traseul; am inotat in lacuri naturale si am atins un munte de sare Am innoptat la pensiuni primitoare, unde am fost asteptati cu bucate gustoase si paturi proaspat primenite, am gustat brinza direct la stina, am tacut prin biserici si am dansat in ploaie, ne-am odihnit la umbra merilor, am amutit de emotie cind am vazut cum se naste un vitel. Am suportat tintarii si arsita verii, dar pamintul ne-a rasplatit cu roadele lui. Din belsug si pe alese, ne-am ospatat cu fragi, zmeura, mere, visine, corcoduse, soc si flori de salcim. In fiecare zi am avut parte ceva unic, neasteptat, Totul a fost la cote inalte ! La final ultimei etape s-au facut promisiuni si s-au scris mesaje pe o uriasa lingura de lemn.
Ar trebui sa ne intilnim ca sa va arat citeva imagini, insotite de explicatii si povestiri. Cu toate ca sunt convinsa ca nu voi gasi cuvintele adecvate sa descriu farmecul acelor saptamini ! Nerabdarea dinaintea plecarii, energia ce se aduna in trup si in suflet cit e ziulica de mare, apoi emotiile ce vor deveni amintiri. Abia astept sa aud iar glasul cuiva care zice "Bornăăă...."
Via Transilvanica e o experienta ce se vrea traita, nu povestita. In iunie, o iau din nou la pas; de aceasta data, Terra Dacica
Magia continua ! 🚶♀️🇷🇴 👍
Andreea Bojinca
Toronto
|
Andreea Bojinca 4/10/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.