Caricaturistul Mihai Stănescu ( 20 iulie 1939- 13 aprilie 2018 )
Mihai Stănescu s-a născut 20 iulie 1939, satul Grădiștea, lângă Mizil). A absolvit liceul la Buzău, apoi, contrar sfatului mamei sale de a da la Medicină, a urmat la Iași al doilea liceu, cel de arte plastice, unde a fost înscris direct în anul II. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București în 1966.
După facultate Mihai Stănescu a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a făcut grafică publicitară,
În 1978, a devenit liber-profesionist.
O multitudinea de premii internaționale, obținute în anii 1970 și 1980, care i-au adus faima,.
Dupa 1989. a deschis un magazin, langa Sala Palatului, în încăperea relativ mică a unui fost debit de tutun.
Magazinul, botezat „Erata", a funcționat până în februarie 2016.
Aici au fost vândute căni, cărți poștale, tricouri și sacoșe de pânză imprimate cu desenele sale, dar și albume de caricatură și desene originale ale artistului.
"Prin anii '80, am început să trimit lucrări la concursuri internaționale, am luat premii... Și eu mă comportam că un om liber, adică eu desenăm ce voiam, nu mi le publicau, umblăm cu ele în geantă, le arătăm la lume pe stradă. Luasem un premiu în '82, în Japonia, unde fuseseră vreo 10.000 de concurenți. M-au lăudat și în presă la noi. Imediat după ce m-am întors, am scos o carte, un album care n-avea titlu, se chemă „Mihai Stanescu". Am profitat atunci, pentru că Ceaușescu tocmai hotarise că nu mai este cenzură, că fiecare instituție răspunde de ceea ce face. Și eu imediat am scos cartea, am dus-o la noi la Uniune, am semnat-o noi, am tipărit-o la noi la tipografie și am vîndut-o la Fondul Plastic. La lansare, la Căminul Artei, au fost 5 persoane (eu, două fețe și familia Dinescu). După o zi, a aflat lumea și a început să cumpere. După vreo patru zile, a aflat și ministrul Culturii, doamnă Suzana Gidea, și a interzis-o, a dat pedepse pe la Uniunea Artiștilor, i-a pedepsit pe cei care au semnat. Mie nu a putut să-mi facă nimic, pentru că luasem deja un premiu afară și de-abia mă lăudaseră. Dar a venit Poliția acasă la mine, au deschis, au intrat în lipsă mea, au căutat cărți. Acest album s-a tipărit în 5000 de exemplare, 4000 s-au vîndut în patru zile și 1000 le-au retras. Au procedat prost, pentru că, totuși, cartea s-a multiplicat și așa am devenit eu celebru. Asta era în 1982. În '85, am încercat să mai fac o carte care se chemă „Umor 50%", pentru că se făcea economie la căldură, la mîncare, la gaze, la toate, și-am spus că și la umor trebuie să facem ceva economie. S-a tipărit, dar n-a mai apucat să iasă din tipografie. Amîndouă au fost scoase după Revoluție și s-au vîndut", declara Mihai Stănescu
( N/ N/ un exemplar cu autograf se afla in posesia celui care semneaza acest articol )
Albume lui de caricatură ;
„Mihai Stănescu” - 1982, București.
„Umor 50%” - 1985, București.
„Acum nu e momentul” - 1990, București.
„Rire en Roumanie” - 1988, Paris, Ed. Bernard Barrault.
„C'est pas le moment” - 1989, Paris, Ed. Bernard Barrault.
„Pe urmele mele” - 1999, București.
„Manual de publicitate. Volumul II” - 2003, București.
„Am intrat...” - 2006, București.
„Cod portocaliu” - 2009, București.
„La cererea clienților, am plecat în vacanță” - 2012, București.
„De unde îți vin ideile, Mihai Stănescu?” - 2014, București.
Cartile lui Mihai Stamescu, cu autograf, au fost prezentate la intalnirile grupului de la Observatorul si se afla in biblioteca
de la Observatorul de unde pot fi imprumutate /
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe marele nostru caricaturist si omul deosebit care a fost Mihai Stanescu !
Omorat de a ma considera printre prietenii lui !
Dumitru Puiu Popescu
|
D.P.Popescu 4/8/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.