Aprilie literar
Frumoasa lună de primăvară aduce nu numai înflorirea pomilor și grădinilor, ci și trezirea la viață sau înflorirea literaturii.
De Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe 23 aprilie, este și Ziua bibliotecarului în România, începând din anul 2005, odată cu ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor. Tot în această lună sunt marile sărbători religioase Floriile, Sfintele Paști și Izvorul Tămăduirii.
Datele aniversare și comemorative ale multor scriitori români se află în aprilie: Octavian Goga, Alexandru Philippide, Damian Stănoiu, Vintilă Horia, Fănuș Neagu, Camil Petrescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Virgil Mazilescu, Ion Minulescu, Gala Galaction . Din literatura universală, cel mai mare scriitor de limba engleză, William Shakespeare (1564-1616), s-a născut și a decedat în aceeași zi de 23 aprilie .
Născut în anul 1908, la Caracal,județul Romanați, poetul Virgil Carianopol a decedat la 6 aprilie 1984, la București, fiind un autor pe care l-am cunoscut pe când eram profesor la un liceu din localitatea sa natală, unde venea adesea, ca semn al neuitării obârșiei sale oltenești. Aici poartă numele său o stradă și biblioteca orașului, într-o vreme și un cenaclu literar.
Soției sale, Elena (Lily) i-a dedicat cărțile sale, unele de poezii, altele de proză și multe pentru copii, pe care îi iubeau amândoi, deși nu au avut norocul să aibă. În vârtejul vremurilor, politica i-a adus poetului multă suferință, inclusiv detenția în Deltă, unde a fost trimis după instaurarea comunismului, astfel că a existat o pauză destul de mare între publicarea primelor cărți și reluarea activității literare.
A publicat, între anul de debut, 1931, și dispariția sa, cărți de poezie, memorialistică și pentru copii, postum publicându-i operele literare nepoata sa de frate, Virginia Carianopol La început a fost în avangarda literară, evoluând către imagism, neoclasic, tradiționalist și valorificând sentimentul național, cu apartenența la spațiul oltenesc al copilăriei.Cartea sa Scrisori către plante (1936) a obținut premiul Societății Scriitorilor Români, iar un volum l-a intitulat chiar cu numele său, Virgil Carianopol (1933). Versurile lui au fost caracterizate ca amintind o melodie plină de melancolie, însoțind efemeritatea vieții.Pentru exemplificare:
Sunt vieți ce-au strălucit în viață,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost.
(Contraste, în volumul Elegii și elegii, 1974)
Venind, până aproape de bătrânețe, când se deplasa mult mai greu, să respire aerul natal al zonei olte nești cu praz și perfectul simplu, poetul parcă se înviora, compunând noi și noi versuri, povestiri și evocări destinate cititorilor contemporani și viitori.
Dar cât din ce a scris Virgil Carianopol, cât din ce au scris contemporanii săi, în vers clasic (cu ritm, rimă și măsură) va fi validat de trecerea inexorabilă a timpului, când azi este moda versului alb, a versului liber, precum în muzică melodia a fost înlocuită de spuneri repezite fără portativ, iar dansul armonios de echilibristică pe un picior și o mână, cu capul în jos?
Corneliu Vasile
|
Corneliu Vasile 4/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.