Emil Boroghină - Un senior al culturii
Emil Boroghină este un Om-instituție. Actor, regizor, lider de sindicat (a rezolvat problema locuințelor, buteliilor etc. pentru actori), fondator de instituții (director al Festivalului Internațional „Shakespeare”- 1994-2022, al Programului „Teatrul Poesis”, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, în colaborare cu Teatrul „Nottara” și Muzeul Național al Literaturii Române), director al Casei Creației Populare Dolj (1971-1975), dar mai ales director general al Naționalului craiovean (1988-2000), Emil Boroghină și-a lăsat amprenta asupra activității instituțiilor, asupra culturii din Bănie și nu numai. Altfel spus de Radu Beligan, Președintele Institutului Internațional de Teatru în trei mandate: „Emil Boroghină e un om care rezolvă orice. E un personaj foarte interesant, pe care eu, dealtfel, îl studiez. Mi-ar fi plăcut să fiu ca el, dar n-a fost să fie. Cred că actualul director al Naționalului craiovean este cel mai bun director de teatru care a existat la noi în această jumătate de secol”. Celebrul actor și director al Teatrului Național din București l-a cunoscut cel mai bine, fiindu-i mentor, model și naș de cununie. Soția lui Emil, Rodica (care ne-a părăsit recent), absolventă de Științe Economice, era de o inteligență și profesionalism aparte, fiind capabilă să coordoneze serviciul de clasificare și catalogare a cărților în plan național, iar fiul lor, Radu, poartă numele nașului. O familie armonioasă, unicele dispute erau determinate de bibliofilia lui Emil, el cumpărând cărți de valoare, în special albume de artă, colecționaând mai multe astfel de cărți decât multe biblioteci publice. În Bănie, în urmă cu ani, Emil era cunoscut nu numai ca actor și om de bine, ci ducând un cărucior cu un nepot adoptat; și tot la acest subcapitol, al omeniei, să mai notăm că Lamia Beligan, fiica, viitoare actriță, a făcut liceul la Craiova, locuind în casa familiei Boroghină, fiind de o modestie rară.
Emil Boroghină a mai făcut un gest deosebit de benefic. După „aglomerația din decembrie” (Mircea Dinescu), când valorile au fost amestecate sau inversate, Radu Beligan, întrucât fusese membru al C.C. (funcția de director general al Teatrului Național din București făcea parte din nomenclatura oficială), a migrat dinspre Capitală spre Craiova, Emil având intuiția și inspirația de a-l aduce pe renumitul actor și director general al Teatrului Național din București, la Naționalul craiovean pe post de consilier.
Dar cine-i omul din spatele atâtor premii și distinții onorante și muncite?
Emil Boroghină s-a născut la Corabia, la 23 ianuarie 1940, părinți fiindu-i Angela (n. Păsculescu, din familia preotului Emil Păsculescu-Orlea, fost profesor de religie al Majestății Sale Regele Mihai I) și Constantin (secretarul Primăriei din Corabia, rămas orfan la vârsta de doi ani, tatăl său, Ion Boroghină mort pe câmpul de luptă de pe frontul Mărășești-Mărăști-Oituz ). În orașul de pe Dunăre și-a început studiile (școala generală și liceul, 1946-1956), între 1959-1963 a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București – Facultatea de actorie (clasa Dinu Negreanu, 1959-1963), dându-și examenul de absolvire cu rolul „Iago” din piesa lui Shakespeare, Othello. La aceeași instituție prestigioasă a urmat și un curs postuniversitar la Facultatea de Regie Teatru (1984-1985). După absolvirea I.A.T.C., a fost repartizat, în 1963, la Teatrul Național din Craiova, distribuit ca actor în numeroase piese din dramaturgia românească și universală (I.L. Caragiale, Aurel Baranga, Tudor Mușatescu, Eugen Ionescu, Lope de Vega, Machiavelli, Ibsen, Hugo, Shakespeare etc.).
Concomitent, Emil Boroghină a regizat spectacole pentru tinerii actori ai Naționalului craiovean, în spectacolele avându-i drept autori pe Alexei Arbuzov, Neil Simon, Carmen Firan, și Mihail Sebastian.
După o activitate de profesorat–asociat la Școala Populară de Artă din Craiova (1965-1967), colaborator al Teatrului Popular din Turnu-Severin (1966-1971), Emil Boroghină este numit director al Casei Creației Populare Dolj (1971-1975), sub directoratul său mișcarea artistică de amatori devine remarcabilă, prin înființarea de formații corale, de teatru, de dans, cenacluri literare, de artă plastică și cinecluburi, obținând numeroase premii naționale, organizând un turneu în Cehoslovacia, gestionând două ediții ale cunoscutului Festival Național de Folclor „Maria Tănase”.
O dimensiune remarcabilă a personalității sale o constituie pasiunea pentru muzică și poezie, interpretând și regizând numeroase recitaluri și spectacole de poezie, în acompaniament muzical, din folclor, poezia românească și cea universală. „De mai mulți ani un prieten statornic al poeziei – consemnează revista „Ramuri” (nr. 8, august 1975), actorul Emil Boroghină împrumută versurilor marilor poeți un timbru și o rostire aleasă, drapându-le cadența în gesturi îndelung elaborate, oferindu-le cadrul optimei audiențe, propunându-le înțelegerii noastre în ipostaze care le dezvăluie, din unghiuri inedite, cunoscute sau numai bănuite profunzimii”.
(Un alt rerezentant de marcă al Naționalului craiovean, Tudor Gheorghe, a realizat recitaluri de excepție, inedite și semnificative, din poezia populară și clasică românească).
Pasiunea și vocația lui Emil Boroghină pentru recitaluri au fost concretizate prin fondarea și conducerea onorifică a Studiolului de poezie și teatru al tineretului, la Sala T 94 a Teatrului Național din Craiova (azi sala „I.D. Sîrbu”), al Tetrului „Poesis”, recitalurile sale fiind inspirate din poezia Vechiului Testament, din creația lui Ovidiu, Dante, Michelangelo, Petrarca, Ronsard, Shakespeare, Eminescu, din poezia cultă românească și din cea populară, apreciate în țară și în străinătate (Paris, Bruxelles, Haga, Roma, Berlin, Viena, Atena, Praga, Stockholm, Veneția, Istanbul, Chișinău, Cernăuți, New-York, Montreal, Toronto, Ierusalim, Beijing etc.). „În biografia lui Emil Boroghină – scrie Ludmila Patlanjoglu – un loc aparte îl are poezia [...] Actorul Emil Boroghină și-a împlinit și visul care l-a urmărit din studenție, inaugurând Teatrul „Poesis” la Teatrul Național din Craiova și la Teatrul „Nottara” din București. Un loc creat pentru artiștii iubitori de poezie. O premieră unică în peisajul cultural românesc”.
Numele lui Emil Boroghină este legat inseparabil de fondarea, în 1994, a Festivalului Internațional „Shakespeare” la Craiova, apreciat la superlativ pe plan național și internațional, festival la care au participat teatre și companii celebre din străinătate, alături de care a strălucit trupa de actori de excepție ai Naționalului craiovean, la care s-au alăturat și actori de notorietate din alte teatre românești, cu regizori și scenografi de prestigiu (deși în opinia mea, unii regizori abordează o viziune prea „modernistă”, îndepărtându-se de textul dramaturgului). Notorietatea mondială a spectacolelor Teatrului Național „Marin Sorescu” este neîndoielnică, atestată ca atare de criticii teatrali români și universali deopotrivă. Primul festival românesc de teatru de anvergură europeană este cel organizat în 1994, la Craiova: „Au condus spre acest nivel de elită notorietatea peste hotare a trupei craiovene, universitatea patronului spiritual al manifestării, modernitatea și actualitatea spectacolelor din program, validate de publicul și critica de specialitate din marile capitole teatrale”, adeverește Ludmila Patlanjoglu. Vorbind despre succesele planetare ale Teatrului Național din Craiova din perioada 1991-2000, Cristina Modreanu, scria: „Nici un teatru românesc nu a reușit performanța atinsă la începutul anilor ʼ90 de Naționalul craiovean, care a ajuns pe toate continentele cu spectacolele semnate de Silviu Purcărete. Originalitatea unui creator de excepție, descoperit cu uimire de festvalurile din vestul Europei, și-a găsit un iscusit manager, de data asta fără ghilimele, în persoana lui Emil Boroghină, care rămâne modelul conducătorului de teatru după 1990”. Iată și o opinie a unui „străin”: „Impresia era nu numai a unui mare spectacol [„Phaedra”, la Bruxelles], dar și a unei mari familii spirituale, a unui spirit de echipă excepțional. Acest fapt se datorează, cred, deopotrivă lui Silviu Purcărete, dar și directorului Emil Boroghină, un adevărat ambasador al teatrului românesc” (Ruth Valentini, în „Le Nouvelle Observateur”, ian. 1995).
Urmare firească a acestor succese internaționale, Emil Boroghină este onorat cu numeroase premii și distincții (peste 50 de premii), diplome, cooptat în Senatul UNITER, al juriului Galei Premiilor INITER, iar Teatrul Național „Marin Sorescu” devine, din 1995, membru al Convenției Teatrale Europene, primul teatru din Europa Centrală și de Est acceptat.
Realizările de excepție ca actor și manager pe plan național internațional au fost încununate cu multe premii și distincții: Premiul pentru directorat acordat de Uniunea Teatrală din România (1991), pentru cel mai bun director al anului (Secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, 1993), pentru cea mai importantă personalitate a teatrului românesc (Fundația pentru Teatru și Film, 1995), pentru cel mai bun manager de teatru (Britich Council și Uniunea Teatrală din România, 1997), de excelență (A.I.C.T., 2000), premiu național „Marin Sorescu” (Academia Română, 2002), de excelență pentru calitatea excepțională a ediției din 2006 a Festivalului „Shakespeare” (Uniunea Teatrală din România, 2006), de excelență (Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, 2008), premiul pentru teatru al Galei „Shakespeare” VIP (2010) și al Galei Radio România Cultural (2010) pentru întreaga activitate în spijinul și promovarea relațiilor culturale româno-britanice (British Council și Gala Premiilor UNITER, 2011), premiul UNITER (Uniunea Teatrală din România, 2015), pentru cel mai bun spectacol radiofonic „Ovidiu”, exilatul de la Pontul Euxin, 2017), de excelență al Uniunii Teatrale din R. Moldova (Chișinău, 2018), al Academiei Internaționale „M. Eminescu” (2019), premiul „Valorile Culturii și Științei Românești” (Fundația Alexandrion, 2020), al revistei „Regal literar” (2021), premiul special al Galei Premiilor UNITER (2022), premiul Internațional „Shakespeare” (I.C.R. 2024), premiul „Valori contemporane” patronat de Ministerul Culturii, 2024. A primit distincția „Crucea Sfântului Nicodim”, cls. I (Mitropolia Olteniei), este decorat cu Ordinul „Serviciul credincios în grad de cavaler” (Președenția României, 2000), cu Ordinul „Serviciul credincios în grad de ofițer” (Președenția României, 2020), cu „Ordinul de onoare” (Președenția Republicii Moldova, 2024), a fost onorat cu titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău (2017), al Univeristății din Craiova (2018), și al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică București (2021), este cetățen de onoare al municipiului Craiova (1999) și al orașului Corabia.
În 2000, la sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea teatrului (Costache Caragiale și Costache Mihăilanu), în prezența ministrului Culturii, Ion Caramitru, Emil Boroghină, „managerul fără ghilimele” și-a anunțat intenția de a se pensiona.
Au avut perfectă dreptate cei doi autori ai volumului Lumini din culise (Fața nevăzută a scenei). File de arhivă istorică și sentimentală, Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu (secretari literari ai instituției) să noteze cu deplină amărăciune și îndreptățire: „Emil Boroghină a avut încununări supreme [...] În plină glorie și considerație, a cedat unor impulsuri de neînțeles și a părăsit «timona» Din modestie și înfrântă logică a lucrurilor. Grav este că toți cei care trebuiau să respingă această retragere (pensionare nesilită) au acceptat-o. Diriguitori ai județului și orașului care trebuiau să-i impună înverșunare și rezistență, au acceptat cu «bunăvoință», să-l vadă pe acest dăruit, prin excelență, rămas doar un «bunic» al unei minunate odrasle superbe de familie, părăsind calitatea de părinte al unui teatru capabil, în continuare, să câștige meridianele lumii. Quid prodest?”.
Emil Boroghină este dăruit cu vocație și o energie creatoare, depășind aceste păcate umane. „Răzbim noi la lumină!” zice un personaj sorescian. Și Emil Boroghină a răzbit cu demnitate, precum un autentic senior al culturii.
Tudor Nedelcea
|
Tudor Nedelcea 1/22/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.