Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Curgerea profetică a intelepciunii lui Eminescu

„SĂMÂNȚA din care a răsărit acest POPOR e NOBILĂ,
și poporul nu va pieri decât atunci când ROMÂNII
vor uita NOBLEȚEA seminției lor!”
( Mihai Eminescu- Opera politică, I, 305)

„Un caracter drept, viteaz și generos se moștenește
și e o mare calitate politică, pe când inteligența
se poate recruta din tot ce produce mai bun o generație,
ea e aliata naturală a acestor caractere,
dar din nefericire nu se moștenește cu atâta siguranță.”
(Mihai Eminescu- Opere politice,II,242)

În studiile, în articolele, în poezia, proza și dramaturgia eminesciană, respectiv în întreaga sa OPERĂ, Mihail Eminescu a scris cu jertfa viații sale cele mai sublime pagini despre sufletul românesc! „Adevăr – tot ce este are rațiunea de a fi!” (Mss. 2267, f. 31) Contribuția sa la istoria vieții spirituale dacoromâne este aproape de neegalat în metafizica și mistica sofianico-carpatină, adâncind spiritualitatea în lumea duhului valah ortodox ca istorie și eternitate pe toate planurile armoniei cosmice, astfel că Neamul și Cultura sa care coboară din eternitate, nu mai pot fi oprite niciodată ci merg în eternitate și ROMÂN în eternitate! „Adevăr, aur? – După aur aleargă toți, de adevăr fug toți.” (apud Conv. lit.,an.XIV,1988,nr.1)

Vremea eternității dacice nu-i o scurgere istorică, ci o CURGERE metafizico-mistică a DĂINUIRII! Astfel, Neamul nostru rămâne prin Geniile și Profeții lui în eternitate fiindcă și el participă, în felul lui spiritual, la eternitatea ființei, la împlinirea legii dumnezeiești - IUBIREA.

„Amiciția se-ntemeiază pe stimă, prin urmare pe calități ale sufletului.” (Mss 2258, f. 163)
În era eternității, Omul religios a fost creat liber asemeni Nașterii lui Dumnezeu din absolutismul și veșnicia iubirii Sale, asemeni Geniului, asemeni Misticului, asemeni Profetului.

„Argumentele ad hominem nu probează niciodată nimic.” (Opera politică, II, 298) După pierderea Paradisului de către primul Om, prin DRAGOSTEA Sa, Dumnezeu S-a revelat Neamului pelasgo-traco-get, prin Fiica lui sublimă MARIA-VLAHERNA-CARPATINA, alegând-O să primească pe HRISTOS – Mântuitorul omenirii, Care lucrează în lume prin creștinătate.

Metafora, rima au dat splendoare armoniei lirice, iar versul slovei a însuflețit universul! „Armonie – toate sunt equațiune. Orice moment în viața universului e equațiunea momentului următor. Orice moment prezent e equațiunea momentului trecut.” (Mss. 2267,f. 82)

IISUS Mântuitorul rămâne mereu în lume prin creștinătate, înflorind și rodind spiritualitatea creștină prin HARUL Duhului Sfânt, între Aleșii Săi dintre FIII Neamului binecuvântat.

„Artele și literatura frumoasă trebuie să fie oglinzi de aur ale realității în care se mișcă poporul, o coardă nouă, originală, proprie pe bina cea mare a lumii.” (Opera politică,I, 34)
EMINESCU a fost, este și va rămâne întru eternitatea Ființei Neamului fiindcă prin jertfa sa spirituală-Cuvântul și prin sacrificiul creației sale profetico-filocalice, IUBIREA – OSIA traco-getă întru Dumnezeu și Neamul său este întotdeauna PREZENT!

Jertfa DĂRUIRII sale a fost prelinsă din Tradiția milenară a Neamului unde VORBIREA lucrurilor era GRAIUL Cuvântului întru Sabie și Cruce, stârnind „sângerosul război nevăzut al cuvintelor” în vremea jurnalistică a „Timpului”.

Înrolarea lui Eminescu întru vibrația lirică a înregimentărilor estetice, cât și a menirilor filosofice, știind că TĂCEREA nu va fi o taină a veacului ce va să vină, a urnit piatra ce pecetluia Cuvântul-grai, a cărui bătaie a inimii suflă unde vrea după maiestatea ființială a LOGOSULUI.

„Un caracter drept, viteaz și generos se moștenește și e o mare calitate politică, pe când inteligența se poate recruta din tot ce produce mai bun o generație, ea e aliata naturală a acestor caractere, dar din nefericire nu se moștenește cu atâta siguranță.”(Op.politice,II,242)

La țărmul mării inimii profetului Eminescu a răsărit pentru totdeauna Lumina credinței și a dragostei pentru ADEVĂRUL Cel Viu și pentru GLIA strămoșească, ALTARE pe care le-a slujit prin tot ceea ce a vrut să-i încredințeze Bunul Dumnezeu: cu toiagul adâncimii cuvântului scris, cu Harul luminării, prin profunzimile și inspirația gândului înaripat, până la ultima fărâmă cerească de omenesc, de Lumină lină și de civilizație cosmică.

„Civilizația adevărată a unui popor consistă nu în adoptarea cu deridicata de legi, forme, instituții, etichete, haine străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor facultăți ale sale. Nu există o civilizație umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în același grad și în același chip, ci fiecare popor își are civilizația sa proprie, deși în ea intră o mulțime de elemente comune și altor popoare.” (Opere politice, II, 374)

În DACIA Voievodului liric Mihail EMINESCU – LIMBA ROMÂNĂ, poeziile EMINenței sale se cântă în Sat, pe Câmp, pe Dealuri, în Munți, în Biserică, în Codrii, la Izvoare, în Cetate, în Duh și în Dor, creând astfel o cântare nouă, adeseori Demiurgul psalmodiind și inventând mai întâi muzica și în urma partiturilor ei de lumină, înflorind și înmiresmând COROLA cuvântului.

„Geniul? – A doua creațiune a lumii prin artă.” (apud Tribuna, an. XIII, 1909, nr. 129)
Pentru întreaga personalitate a Profetului, Trecut-Prezent-Viitor, pentru esența artei și a gândirii lui, cromatica în care și-a înmiresmat toate petalele cugetului, flutură gândul-cuvânt - agrăire ce se desprinde din întreaga sa Operă, gând-cuvânt-faptă că valoarea umană a vieții e în frământătura și în dospirea crescândă a aluatului existenței, în marea existență omenească.

„Educațiunea e cultura caracterului, cultura e educațiunea minții.” (apud Răsunetul cultural, I, 1925, nr. 4) La marele Vizionar gândul, cuvântul, fapta întrupau valoarea vieții, ca și a artei, căci arta e expresia nobleței vieții, nu e o valoare logică, legată de mecanismul nostru intelectual, ci o VALOARE mistică născută dintr-o ENTITATE absolută, dumnezeiască, în care sufletul și existențele dimprejur, natura întreagă, gândurile, graiurile, actele noastre despre Viață și despre VIAȚA Vieții – Dumnezeu, sălășluiesc și se cuminecă în aceeași divină ARMONIE.

„În seninul, în liniștea adâncă sufletească, acolo vei găsi adevărata, unica FRUMUSEȚE!” (Odin și Poetul) Mihail Eminescu rămâne un POET, GÂNDITOR, ÎNȚELEPT prin chipul în care și-a realizat GÂNDIREA în CURGEREA lui de fiecare zi, un PROPĂVĂDUITOR în fiecare gând, în fiecare gest, în fiecare cuvânt scris. GENIUL acesta, fiind din gena marilor sacerdoți ai spiritualității trace, poeți întotdeauna,sunt aceia care, prin imaginea lor strălucită despre lume și prin vibrarea lirică a gândului, au știut întotdeauna să acorde inspirației lor și MANTIA de solemnitate prestigiului religios.

„SĂMÂNȚA din care a răsărit acest POPOR e NOBILĂ, și poporul nu va pieri decât atunci când ROMÂNII vor uita NOBLEȚEA seminției lor!” (Opera politică, I, 305) Între Profeții Neamului nostru peloasgo-traco-get, El e cel dintâi ce ni se adresează și nouă; uneori chiar, numai nouă. Între popoarele cu idealuri diferite și care și-au trăit civilizația alături numai în spațiu, nu și în timp, Clarvăzătorul nostru e cel dintâi care a înromânit Cultura Duhului.

„NAȚIUNEA, STÂNCĂ! GENERAȚII – RÂU, OAMENII VALURI!” (Mss. 2254, f. 28) În haina lui maiestuasă de Rege al Poeziei, de Misionar al Cunoașterii, Profetul EMIN a cutreierat universul Culturii, iar înaintea lui, ca niște vizionari magi, Cărțile sale au deschis inimile sufletelor frumoase și ușile împărătești ale caselor noastre deosebit de ospitaliere.
Continuăm să nu acordăm atenția cuvenită operei sale jurnalistice extraordinare ca și conținut profetic și absolut naționalistă, izvorâtă dintr-o enormă iubire de moșie și de tradiție pur românească imposibil de egalat de orice alt om de cultură român!

„Iubirea de PATRIE e pururea și pretutindenea iubirea TRECUTULUI; PATRIA vine de la cuvîntul „PATER” și numai oamenii care țin la instituțiile părinților lor, la petecul de pământ sfințit de sîngele părinților pot fi PATRIOȚI!” (Opera politică, II, 328) Oare cum am ajuns în acest moment să ne fie frică să ne considerăm ”patrioți ” și, mai ales, să aducem la prezent tot ceea ce a creat unitatea neamului nostru în vremuri de mari frământări sociale?! Să fie acesta motivul pentru care opera jurnalistică a acestui inegalabil Român rămâne o amenințare suficient de actuală și astăzi când, din păcate, evenimentele se aseamână până la identitate ?! Înțelepciunea lui Eminescu s-a adăugat CURGERII noastre ca popor în DĂINUIREA sa spirituală!

„Trecut-au secoli negri, cu coasele de foc/ Cosit-au generații... Națiunea stă pe loc!/ Trecut-au Nordul rege cu aripa-i de ger,/ Românul stă în locu-i, ca muntele de fier!// Și-n planu-Eternității Românii-s un popor/ Cum e un SOARE numai prin mările de nor,/ Cum e-un principiu numai în firele adînci,/ Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stînci!” (Mureșanu)

Mihail Eminescu – „SUMA LIRICĂ DE VOIEVOZI”!”, cum îl gratula Socrate al nostru, PETRE ȚUȚEA, a redat pururea DEMNITATEA românilor, a iubit Biserica Ortodoxă a Neamului – „MAMĂ a Patriei române!”, iar în sufletul său frumos plin de iubire și dor, Regele Poeziei a încoronat-o pe MARIA – VLAHERNA – CARPATINA, CRĂIASĂ a Cerului și a Pământului.

Eminescu s-a născut ca natură a Geniului după voia Duhului, de aproape sau din depărtări, înfruntând ca Om deplin Viața pe care și-a bătătorit-o ca pe un drum de țară, înflorind în spiritul existenței sale ca o AURORĂ de extaz pe nesfârșitul șes al gândului, pe piscul lui zămislit către Cer.
„Te-au slăvit în cărți și în poeme/ și te-au înălțat iconostas,/ ca să fulgeri tânăr peste vreme,/cu vecii de cremene sub pas.// Te-au crezut: gigantic Sfarmă -Piatră/care sparge piscul viforos,/și fierar înfierbântând, pe vatră,/vorbele călite sub baros.//Împărat, ți-au scris pe tâmple steme./Făt-Frumos, ți-au pus în mâini hanger./ Și-au cules, din pana ta, blesteme,/viscole și răzvrătiri în cer...// Ci netrebnic, eu adulmec zării/ pașii tăi pe unde te-au fost dus/ și-nsetat pe drumurile Țării/ dibui urma ta de blând Iisus.” (Radu Gyr- Balade, Ed. Lucman,2006)

*Tuturor Fiicelor și Fiilor ROMÂNIEI EMINESCIENE!
----------------------------------------------
Gheorghe Constantin NISTOROIU





Gheorghe Constantin Nistoroiu    1/13/2025


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian