Ode lui Eminescu
Motto:
Ai apărut din senin ca un meteor orbitor printre licurici
Și printre câteva flăcări curate, fierbinți
ale geniului etniei noastre,
printre poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere .
Ai rămas de atunci deasupra tuturor
un fulger lung încremenit,
luminând cerul furtunos al existenței valahe.
Ai devenit mai apoi Luceafăr
al suferintelor neamului nostru peren,
strălucind peste toate literele de aur
și peste toată istoria plaiurilor daco-romane,
de la Nistru pân la Tisa
Și, iată, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne și vii!
Orice-am cuvânta
Și orice-am scrie,
Orice-am cânta
Și orice-am plânge,
Prin Tine respirăm și visăm!
Prin Tine plutim și trăim noi aici,
toți Românii!
De la Tine-am învățat
a turna în formă nouă
limba veche și-nteleaptă,
Noi, moștenitorii de drept
ai cuvântului ce exprimă adevărul,
ai filelor de aur și cristal ce le-ai lăsat în urmă.
Cu ele ne-ai îmbogățit și sufletul, și țara,
căci suntem, prin Tine, mai bogați
decât toti miliardarii pământului;
mai mari, mai puternici și mai nemuritori ca oricând,
numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,
nobilii Fii de Luceafăr
de pe Piciorul de Plai Mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mândrie
Fiii tăi de lumină,
răspândiți pe Gura cea Mare de Rai,
întinsă din Carpați și pân la Marea cea Mare,
Părinte al nostru întru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u !
***
DETRACTORILOR LUI EMINESCU
NOTA: Deoarece, în presa literară,
au apărut articole critice la adresa Luceafărului națiunii române,
criticii lui au aici, mai jos, un răspuns după cum merită:
Motto:
Critici voi, cu flori deșerte
Care roade n-ați adus
La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutanți genetici și avortoni schismatici!
Cum de-ndrăzniți voi, oare, prin scremete vulgare,
Prin zvâcnet de copite și crize de zănatici,
Să ponegriți Columna de aur sacrosantă
Care-a topit într-ânsa rostirea românească?
Cum de-aruncați noroiul de critică bufantă
Spre Geniul națiunii, crezând c-o să-l mânjească,
Deși știați că Geniul în veci de veci nu piere,
Deși știați că țara vă va privi cu ură?!
Detractori răi, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere
Nu pică Everestul d-orice râgâietură!
Au încercat și alții să-i cate pete-n soare,
Să stingă raza-laser a Sfântului Luceafăr,
Dar au sfârșit cu toții în cloci mirositoare,
Precum și voi sfârși-veți! Sunteți vreunul teafăr?
Căci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simplă chintesență, ci-un Univers de glorii!
Și nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
Țâșni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre purgatorii
Milenii de milenii se pregătise Terra
Și Universu-n clocot spre a ni-l naște nouă!
E-un dar al Providenței, trimis exact în era
Când toți aveam nevoie de vocea Lui cea nouă
Cum Împăratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a națiunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Meșter faur,
Cu sete-l absorbise din lume și din astre!
Și s-a-ntrupat în codrii de-aramă-ai României,
Să-i distileze doine, să-mbrace țara-n rime,
Să-nvețe dulce-amarul iubirii, pe vecie,
Să-i buciume durerea și doru-n întregime
El și-a iubit poporul; i-a proslăvit istoria,
I-a dat o limbă nouă, i-a lăudat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în lume gloria
Iar jertfa lui măreață i-o neagă-acum nerozii,
Casapii poeziei, călăii frumuseții
Ce spurcă limba dulce cu zoi mirositoare!
O, blestemate javre și inamici ai vieții,
Care ieșind din cloace ați prins a viermui,
Nu vi-i rușine vouă, cocote bârfitoare,
Să ponegriți pe Zeul rostirii noastre vii?
Căci El trăi-va veșnic, cât sunt români sub soare,
Pe când voi sunteți
Ni-meni!
N-ați fost
Și nu veți fi !
***
MĂRIEI SALE EMINESCU
(poem în vers liber)
Măria Ta, Preaînțeleptule Mihai,
Iată, a venit timpul ca un poet român de peste mări și țări
să cuteze
a-ți idăuga la valurile laudelor
ce le primești mereu,
alte slăviri în plus ce vor să fie și ele o verigă nouă
pentru nesfârșitele poeme
ori peste transpoeziile
ce vor urma cu siguranță în secolele care știm azi că vor veni...
Maria Ta,
răvășitoare, vocea ta unică și perenă,
de Poet universal, de mare prozator, de filosof și jurnalist,
voce plină de glorii ori de un legitim pesimism,
dar și de patriotic optimism,
va rămâne-n veșnicii
motorul principal al limbii noastre daco-romane
pe care tu ai armonizat-o în simfonii patetice,
modulând-o în toate gamele de rime orbitoare...
Tot ce altor condeieri li se părea că-s sunete non-sonore
tu le-ai dat aripi de foc, transformându-le în melodii eterne
care-au despicat cerurile inimilor noastre!
Cu parfumul și voalurile lor,
tu ai îmbrăcat
în melodioase și înălțătoare cantate
toate femeile frumoase,
dar și sufletele suferinde
ale celor nenorocoși, ocoliți de iubirea de care erau flămânzi și însetați.
Ai scris rânduri neîntrecute de nimeni!
De aceea, peste sufletele de gheață feminine ai presărat cu tristețe
pulberi amare și diafane de umbre fumurii pieritare, fără să le jignești.
pe care apoi am văzut că le-ai ridicat cu gesturi iertătoare,
ca să faci loc pe paginile tale
odelor luminoase cu care apoi ai luminat istoria
proslăvind gloriile radiante ale trecutului nostru impunător,
înviindu-i de sub straturile primitoare ale plaiurilor mioritice
pe întâii stătători uriași ai națiunii noastre nobile,
până ni i-ai făcut pe fiecare contemporan cu noi
și aducându-i pe toți aici să ne îmbărbăteze și chiar să ne arate ce-i de făcut.
Așa ne-am trezit între noi cu Decebal și Traian, cu Iancu și Horia,
cu Țepeș și Tudor, cu Ștefan și Mihai ori cu Domnul Cuza pe care l-ai și vizitat...
Iar ei toți, prin tine, ne-au vorbit părintește, spre a ne aminti cu mândrie
cine am fost, cine putem fi și ce-i de făcut, pentru ca Țara
să devină pe veci de veci liberă și mare, de la Nistru până la Tisa,
lovind în dușmani, în trădători, în fanfaroni și hoți...
Tu ne-ai sfătuit prin vers ca atunci când ne va fi greu,
să privim spre cer chemând în ajutor pe Dumnezeu !
Ce fel de furtuni și uragane
au trecut prin tine, Măria Ta Mihai Preastrălucite,
de ai ajuns să pătimești cumplit atunci când demonii străini de neam și de Țară,
au pornit turbați să-ți devasteze în totalitate sufletul tău de arhanghel?
Ce mari suferințe ai îndurat pe nedrept,
că în afară de luminați admiratori,
s-au năpustit spre tine și o ciurdă de corbi răpitori,
cărora nu le plăceau chemările tale spre libertate
ori să-ți audă criticile tale patriotice de la Timpul, nici săgețile tale de foc,
mai ales că, văzându-te luminat de filosofie și de studiile tale svante în occident,
plin de speranțe, ai îndemnat poporul să lupte
ca România să devină puternică și mare, o forță între țări,
alipind de grabă Ardealul și aruncând afară liftele locale și străine care ne sufocau.
Asta nu le-a plăcut nemernicilor din jurul tău, i-a speriat și nu te-au iertat,
învinuindu-te că ești nebun și pedepsindu-te cumplit,
după care s-au grăbit să te martirizeze fără milă.
Dar nici mort nu te-au iertat, însă Cerul a făcut ca mormântul tău
să devenă deodată un vulcan luminos care a zguduit tot pământul !
Dacă Măria Ta a făcut totul pentru noi,
iată că noi nu am făcut chiar totul pentru tine.
Noi, umilii tăi urmași, nu am reușit nici acum să captăm în totalitate
iubirea ta oferită în poezii geniale, scrise cu fulgere de foc,
într-o fierbere energetică deasupra haosului,
așa cum tu ni le-ai dăruit din adâncul oceanului din sufletul tău.
În schimb, noi, nu o dată, am devenit deplorabili.
Noi, cei mândri că stăpânim impecabil spațiile din univers,
calculatoarele și telefoanele năzdrăvane
care, nemiloase și, evident, indispensabile,
vedem că ne predomină existența,
în loc ca tu să ai prioritate,
ca tu să predomini.
Noi, cei din era nucleară a inteligenței artificiale,
a programatoarelor și rachetelor aproape simultane,
care am scurtat spațiile terestre și extraterestre,
iată că noi încă nu am fost în stare
nici prin mutații genetice,
nici prin AI-uri copleșitoare de creiere
să-ți descifrăm în totalitate
exultanța romantică ascunsă în murmurul de izvor
al muzicii polifonice înălțătoare
din versurile tale beethoveniene complexe și nu o dată pline de lacrimi!
Bieții de noi, n-am putut ajunge nici astăzi să-ți punem în ecuații inteligibile
miezul geniului tău, pasiunea dragostei tale revărsată peste culmile Carpaților,
peste câmpiile cu flori infinite
ori peste codrii de argint din împărăția cărora, de lângă căprioare,
se înalță spre ceruri trilurile de aur ale înaripatelor binecuvântate.
Iar acum noi nu mai găsim deloc timp
pentru asemenea scufundări în lumină,
deoarece azi nouă ne pasă de întunecoasele drame contemporane,
iar pe tine tot mai sus te plasăm în abstracte înălțimi - și asta nu e bine!
De aceea ni se pare că tu,
cu cât mai eliberat ești, cu atât te izolezi mai mult
în anvelopa ta de Luceafăr-legendă.
Și cu atât mai mult trebuie să facem eforturi
să te readucem integral între noi, căci avem de tine nevoie mai mult ca oricând
în vremea noastră de compromisuri și dureri.
Deci coboară lin din focul care te-a ars și te-a călit
și vino Preaînțeleptule între noi
cu surplusul tău de energii nedescărcate pe care n-ai avut timp să ni le lași,
și revarsă-le ca o explozie nucleară deasupra noastră,
să zguduie tot spațiul mioritic
și tot ce-i împrejurul lui,
să ne incendiezi și inimile și mințile somnolente
strivite de alienări multiple.
Te dorim și te așteptăm, Măria Ta,
să reinventezi iubirea romantică și pură,
să înțelegem iarăși frumusețea și filozofia razelor de lună,
să răscolești cenușa nesimțirilor noastre
spre a regăsi cărbunii reci ai conștiinței ca să-i reaprinzi
și apoi să ne anunți că L-ai văzut pe Iisus din poemele tale
cum se pregătește să vină să-i reînvie pe toți cei adormiți sub glie
din care primul credem că vei fi chiar tu care, drept mulțumire,
Îi vei dedica un nou Luceafăr la fel de strălucit.
Iar noi muritorii de rând, până atunci,
vom scruta cu drag
și cu dor de tine tot cerul,
privind încrezători mai sus de stele...
----------------------------------------------
CÂTEVA DATE DESPRE C.P.B :
Informațiile bio-bibliografice de mai jos au fost extrase din Microsoft Edge Copilot (Inteligență Artificială, recent plin de detalii diverse și în limba română, care probabil le-a acumulat din alte date despre scriittorul C.P.B. existente și în Dicționarul enciclopedic Wikipedia ori din diverse dicționare biografice literare existente în România.)
DESPRE AUTOR:
Cristian Petru Bălan este un scriitor, poet, romancier, dramaturg, publicist, editor, traducător și artist plastic român stabilit în Statele Unite ale Americii. S-a născut pe 27 iunie 1936 în Sibiu și este cunoscut pentru lucrările sale literare și pentru contribuțiile sale în domeniul artei plastice .
Cristian Petru Bălan este un scriitor prolific și talentat, cu o carieră impresionantă în diverse domenii. S-a născut pe 27 iunie 1936 în Sibiu, România, și a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a continuat să activeze ca scriitor, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător și artist plastic.
Viața și cariera sa:
Educație: A absolvit Facultatea de Zootehnie din București în 1956 și Universitatea din București, Facultatea de română-istorie în 1964. A studiat și la Colegiul Harry S. Truman din Chicago în 1989 .
Profesie: A fost profesor de limba română, limba latină și istorie în județul Prahova, România, timp de 26 de ani,precum și directorul celei mai vechi școli din Ploiești - Școala generală Nr. 3.
Emigrație:
În 1985, datorită persecuțiilor Securității comuniste, a emigrat în Statele Unite, unde un timp a predat în învățământul superior, activând și la posturile de radio Vocea Americii și Europa Liberă. În acea perioadă a continuat să publice articole politice și literare la diverse publicații de limba română și engleză.
Opera sa literară:
Proză și poezie: A debutat la vârsta de 19 ani cu versuri în ziarul "Flamura Prahovei". Ulterior a publicat creații literaree în reviste precum "Flacăra", "Magazin", România liberă, "Telegraful român" ș.a.
Publicații notabile: Printre lucrările sale se numără "Enciclopedia Imnurilor de Stat ale Țărilor Lumii" , Geniu sublim (scenariu de film dedicat poetului Mihail Eminescu, lucrare contractată oficial cu studiourile cinematografic de la Buftea. Este și autorul primului "Ghid de conversație român-latin/Latinum Romanicumque colloquii enchiridion".
Artă plastică: Ca artist plastic, a creat numeroase icoane, portrete și statui postate în locuri publice, inclusiv o combinație unica de statui a lui Mihai Eminescu și Veronica Micle, precum și prima replică din România a Statuii Libertății din New York.
Contribuții și recunoștință:
Membri: Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei Româno-Americană de Științe și Arte și al Academiei Româno-Australiene.
Premii și recunoștință:
A primit numeroase premii și recunoștințe pentru contribuțiile sale în literatură și artă.
--------------------------------------
ILISTRAȚII (COMPOZIȚII, PICTURI, SCULPTURI)
Eminescu și Veronica - statuete bronz sculptate de Cristian Petru Bălan:
În fața Casei de cultură Mihai Eminescu din orașul prahovean Boldești-Scăieni, se află singurul loc din țară unde busturile poeților Mihai Eminescu și Veronica Micle se află puse împreună pe același soclu. Sculpturile sunt făcute de scriitorul român-american Cristian Petru Bălan, originar din această localitate. Pe frontonul casei de cultură se află portretul Luceafărului, pictat de același autor.
--------------------------------
Cristian Petru BĂLAN
Glen Ellyn, SUA
15 Ianuarie 2025
|
Cristian Petru Bălan 1/13/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.