Ajun de Bobotează
Mâine este, dar creștinul, bun gospodar cu sufletul său, se pregătește din timp.
Unde-s gerurile de altădată? Nici crivățul nu mai bate cum bătea
Totuși
Ghini cî v-am întâlnit
Ṣ-oleacî v-am sorcovit!
Nu vă lăsaț pi tânjalî
Ṣî ieșâț din mahmurealî!
Toatî viața îi cu rost
Dac începi anu cu post.
Curat suflet, minti treazî,
Pintru sfânta Boboteazî.
Popa treacî pisti prag
Șî noi sî-l primim cu drag,
Casa s-o aghezmuiascî
Ṣî pi noi sî ni sfințascî!
Nicu a lu Vasîli ș-a Mitricăi din Fârțănești/Gălaț, mămăligar
Recomandare: Dacă nu vă descurcați cu limba lată moldovenească, folosiți google translate. Graiul moldovenesc este în listă de pe vremea lui
Ṣtefan cel Mare!
......................................................................
Düsseldorf, 4 ianuarie 2020, de la Hristos, si 7527 de la Facerea lumii.
Soborul Sf. 70 de Apostoli; Sf. Cuv. Teoctist, egumenul de la Cucumia Siciliei; Sf. Cuv. Apolinaria (Sâmbăta dinaintea Botezului Domnului)
Anexă: Mihai Viteazu și agheasma
Când Mihail-Vodă, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory și a luat sceptrul Ardealului, a sosit în orașul de scaun, numit Bălgrad [Alba Iulia], și a voit ca să zidească acolo, în oraș, o biserică ortodoxă. Însă preoții, orășenii și toți boierii, fiind de credință latinească [a Papei], nu-i îngăduiau să zidească, zicând că ei sunt de credință dreaptă și de aceea nu doresc să aibă în orașul lor o biserică de lege străină.
Atunci domnitorul le-a spus: Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul Sfântului Duh în biserica voastră. Noi însă, fiind dreptcredincioși, avem puterea cea adevărată a harului Sfântului Duh, pe care și cu fapta suntem gata întotdeauna s-o arătăm, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dar ei voiau să-și dovedească dreptatea prin înfruntare de cuvinte și dispute. Ci el le-a zis:
Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediți, altfel vă voi arăta eu, întru încredințarea tuturor.
Iar ei i-au spus:
Cum să arătăm? Căci nu e cu putință să dovedim decât cu cuvântul sfintelor scripturi.
El le-a zis:
În dispute este osteneală fără de capăt, dar noi, fără înfruntări de vorbe, putem ușor să dovedim cu ajutorul Dumnezeu. Haideți, zice, în mijlocul orașului și acolo să ni se aducă apă curată, iar arhiereul meu și preoții săi o vor sfinți în văzul tuturor. Tot așa vor face și ai voștri, deosebit, și, sfințind-o, o vom pune în biserica voastră cea mare, în vase osebite, pe care le vom astupa și le vom pecetlui cu pecețile noastre, pecetluind și ușa bisericii pentru 40 de zile. Ṣi a cui apa va rămâne nestricată, ca și cum de-abia ar fi fost scoasă din izvor, credința aceluia este dreaptă, iar dacă apa cuiva se va strica, credința lui este rea. Dacă apa mea va rămâne nestricată, cum nădăjduiesc că mă va ajuta Dumnezeu, voi n-o să vă mai împotriviți și o să-mi îngăduiți să zidesc biserica, iar dacă nu, facă-se voia voastră, n-am s-o zidesc.
Ei au strigat cu toții într-un glas: Bine, bine, să fie așa!.
Ṣi, a doua zi dimineața, a ieșit domnitorul cu toți boierii și curtenii săi în piață, cu episcopul și cu preoții, slujind litia după obicei, cu cruci, cu lumânări și candele. Ṣi, ajungând la locul pregătit, au săvârșit marea sfințire a apei, rugându-se cu toții lui Dumnezeu, cu lacrimi și suspine, să proslăvească dreapta credință, iar pe cea rea s-o facă de rușine. Tot în piață, dar deoparte, în fața tuturor, latinii au sfințit apa și au sărat-o. După care, astfel sfințindu-și apa, fiecare a turnat apa lui sfințită în câte un vas osebit, apoi și-au pus pecețile pe amândouă părți ale vaselor, le-au dus și le-au pus în biserica cea mare, au închis ușile, le-au pecetluit și au plecat.
În fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preoții și cu toți dreptcredincioșii, se rugau, postind. Tot așa au făcut și latinii. Ṣi după ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis:
Doamne, cheamă-i pe latini și pe preoții lor și nu aștepta ziua a patruzecea, cea hotărâtă. Să mergem la biserică și, desfăcând pecețile, să deschidem ușile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-și pun cu adevărat nădejdea în El, nu se vor face de rușine.
Domnitorul, deci, chemându-i pe toți, precum l-a sfătuit episcopul, a mers la biserică și, deschizând ușile, au intrat cu toții. Mai întâi, episcopul ortodox, îngenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicând:
Doamne, Dumnezeule, Unul în Sfânta Treime slăvit și preamărit, precum înainte vreme pe dreptul Tău Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevărul Tău și i-ai rușinat pe cei de rea credință, auzi-mă acum și pe mine, robul Tău nevrednic, dimpreună cu toți robii Tăi de aici, nu pentru vrednicia noastră, pe care n-o avem, ci pentru slăvirea numelui Tău sfânt și pentru întărirea credinței noastre, care este adevărata credință în Tine, arată întreg harul Sfântului Duh în apa aceasta, ca prin nestricăciunea ei să vadă toți că numai în biserica Ta grecească și sobornicească de la Răsărit se află credința cea adevărată și harul cel adevărat al Sfântului Duh. Căci Tu ești singurul Care pe toate le binecuvântezi și le sfințești, Dumnezeul nostru, și slavă Ție îți înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum, și pururi, și în vecii vecilor, Amin!.
Ridicându-se și cântând: Doamne, Lumina mea și Mântuitorul meu, de cine să mă tem a rupt pecetea vasului cu apa sfințită și, uitându-se la ea, a găsit-o mai curată și mai limpede decât înainte, cu mirosul neschimbat, ca și cum ar fi fost luată dintr-un izvor curgător, după care a strigat, zicând:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Care Ți-ai plecat urechea la rugăciunile noastre, Slava Ție, Care proslăvești biserica Ta, Slavă Ție, care întărești cu slavă credința cea dreaptă și nu ne-ai făcut de rușine în așteptările noastre.
Ṣi a zis către toți: Veniți să vedeți cum a stat această apă atâtea zile, rămânând nestricată datorită harului Sfântului Duh, și încredințați-vă că adevărată este credința noastră ortodoxă.
Iar latinii, rugându-se și făcând slujba după cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului în care se afla apa lor și, cum l-au destupat, toată biserica s-a umplut de duhoare, că s-au înspăimântat toți latinii și au strigat cu uimire:
Adevărată este credința grecească pe care o ține domnitorul. Să-și zidească, deci, biserica în orașul nostru, căci, fiindcă nu i-am îngăduit, Dumnezeu s-a mâniat pe noi și ne-a împuțit apa.
Ṣi astfel, făcuți de ocară, latinii și cu preoții lor s-au împrăștiat cu mare rușine, iar unii dintre ei s-au convertit la credința ortodoxă.
Iar domnitorul, cu episcopul său, cu preoții, cu toți boierii și ostașii săi, plini de bucurie și fericire, s-au întors la curte, slăvindu-L și mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre întărirea adevăratei credințe ortodoxe. În aceeași zi a făcut un mare ospăț pentru întregul oraș și pentru toată oastea sa. Toți locuitorii țării Ardealului, cu jurământ, s-au arătat bucuroși să zidească biserica și să n-o dărâme niciodată.
Deci, domnitorul a început îndată zidirea (dar nu în oraș, ca nu cumva, odată cu schimbarea vremurilor, să fie dărâmată, ci lângă oraș, aproape de zidul cetății, într-un loc frumos) și după ce a zidit-o, a închinat-o
și a mutat episcopia acolo (căci episcopii locuiseră până atunci în alt loc), unde se află și astăzi, cu bunăvoința lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Bălgradului, pe Ioan, bărbat blând, virtuos și sfânt, care, trăind acolo în mare sfințenie, s-a învrednicit să capete harul facerii de minuni. După ce a murit, trupul lui a rămas și până astăzi neputrezit și bine mirositor, făcând multe minuni pentru cei ce vin cu credință la racla lui, întru slăvirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstirea și închinăciunea, dimpreună cu Tatăl Lui Cel fără de început și cu preasfântul, preabunul, de viață dătătorul Duh Sfânt al Lui, acum, și pururea, și în vecii vecilor, Amin!
Ṣi cele scrise aici le-am citit într-un letopiseț muntenesc și le-am auzit de la mulți oameni vrednici de crezare, care au văzut cu ochii lor, dar mai ales de la părintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofăt al țării Ungro-Vlahiei, și de la Dragomir, marele pitar al aceleiași țări.
Semnează: Petru Movilă, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska, cu mână proprie.
(http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/08/22/mihai-viteazul-minunea-aghiasmei-catolici-ortodoxie/)
Nick Gliga
|
Nick Gliga 1/4/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.