Gânditor prin Existentã
Omul este o fiintã fragilã, dar gânditoare, fiind capabil sã se judece pe sine si mediul în care trãieste, sã cuprindã cu mintea evenimente din Existenta vizibilã si invizibilã.
Filosoful francez Blaise Pascal afirmã în lucrarea sa Cugetãri: “Omul este doar o trestie, cea mai firavã din naturã, dar e o trestie gânditoare. Nu este nevoie ca întregul univers sã se înversuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o picãturã de apã sunt de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacã întregul univers l-ar zdrobi, omul încã ar fi mai presus decât cel care îl poate ucide, pentru cã el stie cã moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers nu-l cunoaste”.
Profunzimea ideilor exprimate de limbaj este rodul unei gândiri evoluate, realizate prin analizã ºi sintezã, comparaþie , abstractizare, generalizare, concretizare, inducþie ºi deducþie. În definirea identitãtii nationale, se pune accent pe bogãtia, claritatea si expresivitatea limbii, deoarece reprezintã modalitatea esentialã de exprimare a gândirii, de fixare a ideilor si de comunicare între oameni.
Pentru un om aflat în stare de reflectie, românii spun sugestiv cã “a cãzut pe gânduri”, o sintagmã izvorâtã din întelepciunea popularã a celor care au trãit în spatiul ondulat de la Dunãre, Carpati si Marea Neagrã, având rãdãcini adânci în devenirea fiintei umane.
O dovadã tulburãtoare pentru spiritualitatea omului preistoric este “Gânditorul de la Hamangia”, celebra statuetã antropomorfã din lut ars care a fost gãsitã, în anul 1956, într-un cimitir de inhumatie neoliticã de la Cernavodã, de cãtre o echipã de arheologi coordonatã de profesorul Dumitru Berciu.
Figurina din lut ars atrage atentia prin aspectul gânditor al bãrbatului asezat pe un scãunel de tipul celor din Neolitic, având coatele pe genunchi si capul sprijinit în mâini, fiind consideratã o capodoperã a artei primitive universale.
În anul 2000, o comisie internationalã din partea UNESCO a inclus statueta de la Hamangia într-o listã scurtã, de numai zece artefacte ale culturii pãmântene, care pot sã fie trimise în spatiu pentru a reprezinta planeta într-o eventualã întâlnire cu o civilizatie extraterestrã, deci nu trebuie sã disparã niciodatã.
În acelasi cimitir de pe Dealul Sofiei din Cernavodã, alãturi de Gânditor, a fost descoperitã o altã statuetã din lut ars, denumitã “Femeia sezând”, probabil consoarta lui.
Ambele figurine sunt caracterizate prin stilizarea formelor anatomice în planuri triunghiulare, au o vechime de 5500 – 6000 de ani si apartin culturii Hamangia, care este cea mai veche culturã neoliticã din Drobogea. Dupã unele ipoteze, Gânditorul ar reprezenta un zeu al vegetatiei, iar statueta femininã - care descrie o femeie în pozitia sezând, având mâinile puse pe un picior - ar fi o zeitã a recoltei.
În prezent, cele douã statuete se aflã la Muzeul National de Istorie a României, iar o copie a acestora este expusã la Muzeul de Istorie si Arheologie din Constanta.
Mi se întâmplã uneori, sã mã detasez de lumea înconjurãtoare, sã cad pe gânduri si sã mã las purtat de ratiune în peregrinãri imaginare prin Existentã, în încercarea de a cãuta un rãspuns la întrebarea fireascã: cine suntem, de unde venim si încotro ne îndreptãm?
Înainte de a prezenta viziunea proprie despre Om si Existentã, vã mãrturisesc, stimati cititori, cã titlul lucrãrii nu a fost ales întâmplãtor, deoarece am vrut sã creez un cadru motivational adecvat reflectiei. Încã de la început mã prezint cititorilor ca un simplu cãlãtor prin Existentã, care a apãrut pe Terra la cumpãnã de milenii, prin jocul dintre cauzalitate si întâmplare, împreunã cu ceilalti 8 miliarde de semeni, la care se adaugã cei care au fost si cei care vor veni pe aceastã magnificã planetã din Sistemul solar.
Referitor la motivele pentru care existã Omul si Universul, astrofizicianul Stephen Hawking a mentionat în lucrarea A Brief History Of Time ( Scurtã istorie a timpului, 1988): “Dacã gãsim rãspunsul la aceastã întrebare, va fi triumful suprem al raþiunii umane – pentru cã atunci vom cunoaºte mintea lui Dumnezeu”.
Cunoasterea Existentei se deruleazã la granita dintre obiectiv si subiectiv, având în vedere cã doar fiintele inteligente, precum omul, dau sens si valoare întregului Univers.
Odatã cu geneza constiintei, derularea unor succesiuni de evenimente ale Existentei este reflectatã la nivel subiectiv prin trecerea acestora din starea de potentialitate în starea de actualitate reflectatã de fiinta umanã.
Reflectarea Existentei de cãtre om se realizeazã într-o gamã diversificatã de forme, de la cunoasterea stiintificã si filosoficã, pânã la raportarea prin credintã (religie) si prin frumos (artã). Spre deosebire de filosofie, implicatã în cunoasterea generalizatã a Existentei, ºtiinta se bazeazã pe cauze si legi în analiza riguroasã a proceselor si fenomenelor din realitatea obiectivã.
Creatorul teoriei relativitãtii, Albert Einstein, si-a dorit sã realizeze un model geometric pentru descrierea unitarã a gravitatiei si electromagnetismului. Mai mult, spre sfârºitul vietii, a fost preocupat de conceperea unei teorii unitare a câmpurilor, în care interactiunile electromagnetice, gravitaþionale, tari si slabe sã fie echivalate local cu modificãri convenabile în geometria spatiu-timp.
Este sugestivã afirmatia genialului savant: “Vreau sã cunosc gândurile lui Dumnezeu… Restul nu sunt decât detalii”. Visul sãu a fost sã conceapã o teorie a tuturor lucrurilor, exprimatã concis într-o ecuatie de cel mult douã rânduri, care sã-i permitã “sã citeascã în mintea lui Dumnezeu”, pentru a descoperi ratiunile divine din spatele creatiei si a afla rãspunsurile la toate misterele majore ale vietii.
Albert Einsten este considerat cel mai mare savant al tuturor timpurilor, fiind un deschizãtor de drumuri în cercetarea ºtiinþificã care a pus în evidenþã rolul modelelor matematice, al experienþei ºi intuiþiei în abordarea realitãþii obiective, a analizat natura ipoteticã a principiilor ºtiinþei ºi a corelat conceptul de obiectivitate cu invarianþa legilor fizice.
În termeni filosofici, se poate afirma sugestiv cã Existenta este “Totul”, cunoscut sau necunoscut, fãrã limite în spatiu si timp, care se manifestã pe diverse nivele de organizare, de la microcosmos, la macrocosmos si megacosmos, altfel spus, pentru om reprezintã “Necuprinsul” material si spiritual, vizibil si invizibil, din trecut, prezent si viitor.
Existenta se manifestã dialectic ca “unitate în diversitate”, iar conexiunea universalã a proceselor si fenomenelor poate fi modelatã matematic prin multimea tuturor evenimentelor organizatã prin operatorul spatio-temporal de care dispune fiinta umanã în devenirea sa filogeneticã si ontogeneticã.
În clipe de reflectie despre cauzalitate si întâmplare, consider cã viata este darul suprem, temporar si ireversibil, care mi-a fost dat pentru o cãlãtorie fascinantã prin Existentã, având posibilitatea sã reflectez la tezaurul vast de cunostinte acumulate de omenire în cursul evolutiei culturii si civilizatiei.
Pânã la Aristotel (384 î.Hr – 322 î.Hr ), nu s-a fãcut distinctie între filosofie si stiintã, cunoasterea fiind abordatã unitar la vremea respectivã.
Pe mãsura acumulãrii datelor stiintifice ºi a diversificãrii conceptiilor filosofice, au apãrut numeroase modele de interpretare a interactiunilor si structurii materiei pe diverse nivele de organizare a materiei - de la microcosmos, la macrocosmos si megacosmos.
În lucrarea “Gânditor prin Existentã”, demersul cognitiv se bazeazã pe un model unitar pentru structura, interactiunile si devenirea materiei, care aprofundeazã conceptia stiintificã actualã si oferã conexiuni cu filosofia.
Continutul integral al lucrãrii “Gânditor prin Existentã”este prezentat pe https://www.academia.edu/123802028/Ganditor_prin_Existenta
|
Vasile Tudor 9/27/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.